După Afaceri

Un „ghid“ succint dedicat domnilor, care trece în revistă ce se poartă, cum se poartă: Moda devine dintr-o ecuaţie cu multe necunoscute o problemă simplă de matematică de clasa întâi. GALERIE FOTO

28 oct 2019 1962 afişări de Cristina Rosca
Din aceeaşi categorie

Când vine vorba de modă, dincolo de tendinţe şi de un stil propriu bine definit, dincolo de o eleganţă înnăscută şi ajutor speciali-zat, există o serie de reguli de bună purtare. Nu există, din păcate, un manual similar celui de bune maniere, dar există specialişti în domeniu care ştiu ce şi cum se poartă.

Pe aceştia, După Afaceri Premium i-a luat la întrebări de-a lungul timpului şi apoi i-a reunit mai jos sub forma unui „ghid“ succint dedicat domnilor, un ghid care vrea să treacă în revistă ce se poartă, cum se poartă şi cum moda poate deveni dintr-o ecuaţie cu multe necunoscute o problemă simplă de matematică de clasa întâi, că tot a început şcoala.

 

 

De jos în sus

O ţinută poate fi conturată începând cu costumul, cu cămaşa, accesoriile sau, de jos în sus, începând cu încălţările. Noi am optat pentru această ultimă variantă şi am decis ca mai întâi să vedem ce tipuri de perechi de pantofi nu trebuie să lipsească din garderoba unui antreprenor, a unui executiv sau a unui corporatist care vrea ca aibă lumea la picioare.

„Un domn trebuie să aibă minimum 3 perechi de încălţări, un pantof de zi cu zi versatil, cum este Strand Burgundy sau Strand Mahogany, un pantof elegant care poate fi asortat şi în ţinute business, şi în ţinute de ceremonie, şi unul casual, care poate fi purtat şi la blugi, şi la pantaloni casual, chinos, asortaţi cu un sacou sau o jachetă sport, cum este Cannon Navy Suede sau Wensum Conker“, spun oficialii de pe plan local ai mărcii britanice Loake Shoemakers. Marca este prezentă pe piaţa locală în sistem de parteneriat, fiind adusă de antreprenorii români Alexandru Drăgan şi Matei Ladea, care deţin şi businessul de costume bespoke Sarto Bespoke, fondat în 2012.

Oficialii Loake Shoemakers afirmă că la ţinutele de ceremonie şi gală, se poartă din nou pantofii negri, de această dată construiţi din cât mai puţine piese, aşa-numiţii single cut. La ţinutele casual se poartă loafers din piele întoarsă, coloraţi viu, în tonuri de verde, navy, mov-prună sau arămiu. Iar ţinutele business se asortează cu pantofii oxford sau derby în culori mai vii decât până acum, ca Mahogany sau Conker.

 

 

Un accesoriu care poate face diferenţa

Şosetele sunt un accesoriu care capătă o importanţă tot mai mare în construcţia unei ţinute, având capacitatea să scoată din anonimat un costum simplu, uni, sau să îndrepte atenţia către o altă piesă vestimentară când ele sunt monocrome şi uşor de trecut cu vederea.

Chiar dacă e vorba de un “simplu” accesoriu, alegerea acestor produse nu e facilă, nimic nu e întâmplător.

Spre exemplu, şosetele groase vor fi purtate la o pereche de pantaloni din lână, tweed, sau denim, cu ghete sau bocanci. Pentru pantofii eleganţi merg doar şosete subţiri, cu textură fină, explică specialiştii în domeniu. „O altă regulă de asortare interzice purtarea lor în sandale“, spun executivii producătorului local de şosete Ciserom.

Bogdan Voiculescu, proprietarul magazinului de şosete Madam Mitza, adaugă că atunci când un bărbat poartă costum sau este îmbrăcat business-casual, pantalonii trebuie să fie în partea de jos puţin mai scurţi, până peste gleznă cam la o lăţime de palmă. Astfel, zona dintre marginea pantofului şi marginea pantalonului rămâne vizibilă, iar culorile şi/sau modelul şosetelor ies în evidenţă. „La costum sfătuim clienţii să poarte şosete înalte, 3/4. Spre exemplu, la o nuntă, toţi cavalerii de onoare pot avea în picioare şosete colorate cu acelaşi model grafic. Vor fi vedete în poze.“

La o ţinută casual Bogdan Voiculescu asortează o şosetă colorată, „cu model musai“, dacă se poate un model cât mai inedit. O broască ţestoasă de exemplu. Sau o acadea. De această dată înălţimea potrivită a şosetelor este 1/2 (medie) până la jumătatea gambei.

„La acest tip de ţinută, vara mai ales, putem purta bermude. De regulă, acestea ar trebui să fie uni, iar tricoul sau cămaşa pot avea mici imprimeuri, pe când în picioare avem sneakerşi sau chiar un pantof oxford.“ Ideea este ca cel puţin o culoare de pe şosetă să se asorteze cu o nuanţă din outfit, de la bermude sau tricou.

Mai există şi şosetele de tip tălpici, cele ce nu ies din pantof. Acestea se poartă în special în timpul mişcării, alături de sneakers sau un pantof uşor.

„Ideea este că modelul de pe acest tip de şosete nu se vede, dar persoana încălţată ştie sigur ce are în picioare, având o atitudine mult mai relaxată.” În cazul sportului sunt acceptate majoritatea modelelor, explică proprietarul Madam Mitza.

 

 

Cum arată cămaşa perfectă?

Ea are, potrivit reprezentanţilor brandului local Braiconf - una dintre cele mai vechi mărci româneşti -, câteva caracteristici fundamentale: ţesătură de calitate, croi perfect, acurateţea executării şi grijă oferită detaliilor. Ţesătura e din bumbac 100% cu o fineţe mare şi o densitate pe măsură, are finisaje pentru confort, antişifonare şi rezistenţă în timp.

Al doilea element important, croiul, este realizat de către echipa tehnică a Braiconf, specializată în tipare, în concordanţă cu cerinţele clientului.
„Croiul cămăşilor Braiconf a fost construit în urma studiilor de piaţă, a observării clientului, a evoluţiei şi schimbării gustului şi tendinţelor pieţei.“ La o cămaşă, toate elementele ei trebuie să se îmbine armonios astfel încât rezultatul final să fie un produs care te îmbracă perfect.

„Execuţia e cea care defineşte produsul. O cămaşă perfectă are inserţii adecvate ţesăturii, cusăturile sunt realizate cu 7 paşi pe centimetru, toate unghiurile sunt perfecte, nasturii sunt naturali (mother of pearl), iar butonierele sunt impecabile“, adaugă ei.

Restul sunt detalii. Dar diavolul stă chiar în detalii, aşa că dacă vorbim de cusături speciale, monograme, contraste, tipare personalizate, totul e posibil. Mai ales pentru cămăşile made-to-measure, făcute de Braiconf pe comandă, după chipul şi asemănarea purtătorului.

 

 

Un sacou demn de Bond, James Bond

Când vine vorba de costumul perfect, mereu mă gândesc la Daniel Craig. De fapt la James Bond şi la jachetele lui parcă turnate. Niciun centimetru prea mari sau prea mici, niciun nasture nelalocul lui.

“Cea mai frecventă greşeală când vine vorba de sacouri este purtarea unuia care nu este măsura potrivită. Vedem de multe ori sacouri care sunt prea mari, cu mânecile prea lungi, care nu lasă la vedere acel un centimetru din manşeta cămăşii“, spun reprezentanţii Tudor Personal Tailor, unul dintre primele businessuri de pe piaţa locală care au readus în prim-plan arta costumelor făcute pe comandă.

Mai mult, în ultimii ani a apărut o tendinţă fix opusă celei descrise mai sus, mai exact trendul hainelor prea strâmte. Jachetele excesiv de cambrate sunt o eroare mai ales că sacoul este o piesă esenţială a ţinutei, caracterizată prin comoditate şi lejeritate în purtare, spunea anterior şi Simona Hulber, designer şi consilier imagine al Zenonni, primul business local de costume made-to-measure, lansat acum circa un deceniu.
Totodată, la bărbaţi, sacoul trebuie să acopere în totalitate muşchii fesieri, indiferent de tipului sacoului, business, casual sau de ceremonie.

În final, ţinuta se alege în funcţie de evenimentul la care se participă, sacoul fiind varianta clasică, iar smokingul este alegerea pentru ţinuta formală. Un sacou de seară se diferenţiază de unul de zi în primul rând prin ţesătură, spune Simona Hulber. Sacoul de zi este mult mai colorat, mai lejer, ţesăturile sunt din lână, in sau amestecuri din fibre naturale, dar fără luciu. Desenele pot fi accentuate, carourile pot fi mari, iar dungile pot fi late. Sacoul de zi poate fi necăptuşit sau semicăptuşit.
Ţesătura pentru seară poate fi un amestec cu mătase, cu un luciu natural, subtil. Culorile sunt în general mai închise, mai vibrante. De la negru şi bleumarin la gri şi violet. Desenele sacoului de seară sunt însă mai subtile, jacheta fiind de preferat uni, iar linia este una elegantă. Pot fi sacouri chiar cu un singur nasture, cu rever ascuţit sau rever şal, dar fără detalii din mătase aplicate pe rever.

 

 

Jos pălăria!

Acum câteva decenii, pălăria era nelipsită din construcţia unei ţinute, marii actori de la Hollywood transformând acest accesoriu într-un simbol al statutului. Apoi, aceeaşi pălărie a devenit un obiect la modă, purtat în special de doamnele curajoase care voiau să îşi pună în valoare stilul. În ultimii ani însă, acest accesoriu a revenit în prim-plan şi în moda masculină.

„Se revine la supradimensionarea accesoriului capilar (…)“, spune designerul Kristina Dragomir.

Dacă ar fi să aleagă două modele de pălării care nu ar trebui să lipsească din garderoba unui domn, ar merge pe clasicele joben şi melon pe care le descrie ca modele de referinţă.

Jobenul este un model clasic, care a reprezentat vreme de mai multe decenii o adevărată declaraţie socială şi economică din partea purtătorului, fiind inventat de James Hetherington şi purtat de acesta pentru prima dată, pe data de 15 ianuarie 1797.

Melonul a fost creat în Londra mult mai târziu, respectiv în anul 1849, de fraţii Thomas şi William Bowler, spune Kristina Dragomir.

Gama coloristică a acestor obiecte vestimentare variază şi ea în funcţie de eveniment. Pentru o întâlnire pe zi, sunt de preferat nuanţele neutre de gri sau tonurile bogate şi calde de maro, iar pentru evenimentele de seară este de preferat negrul, explică designerul.

Dacă cele două modele sunt considerate de unii domni ca fiind prea greu de asortat, atunci o ţinută stilată de seară poate fi oricând întregită cu o pălărie Fedora, iar o ţinută lejeră de zi ar arăta oricând mai bine cu o pălărie Panama, spune Mădălina Dădârlat, reprezentanta Pălăriei Dădârlat, prima fabrică românească de pălării, înfiinţată în 1896. Pasiunea pentru acest tip de accesorii s-a transmis din generaţie în generaţie, mai degrabă ca o moşternire sufletească decât ca un business. Iar atelierul familiei, un epitom al artizanatului în domeniu, duce tradiţia mai departe.

 

 

Personal, foarte personal

„Minimum două parfumuri ar trebui să se găsească în garderoba olfactivă a unui bărbat. Pentru cei mai conservatori domni, două esenţe pot fi suficiente, dar numărul poate fi chiar şi mai mare. Chiar şi zece parfumuri. Este normal ca un bărbat să aibă o mică paletă olfactivă, pentru a alege aroma potrivită pentru starea pe care o are“, spunea recent Alexandra Giucă, consilier în cadrul buticului de esenţe de nişă Madison Absolute Beauty, de pe Calea Dorobanţilor din Bucureşti.

Se poate însă, la fel de bine, ca un bărbat să-şi asume, în timp, un parfum-semnătură, acea esenţă care să-i definească în totalitate personalitatea şi care să întoarcă nu doar privirile, ci şi nasurile celor din jur. În situaţii de genul acesta, o anumită aromă ajunge să se identifice cu purtătorul şi să fie de neclintit din preferinţele sale. şi e suficient.

Când vine vorba de arome, unii domni preferă acordurile fresh de citrice, combinate cu note lemnoase sau orientale. Când starea de spirit pur şi simplu cere o notă mai pregnantă, bărbaţii migrează spre aromele dure, întunecate, cu note de piele, lemn, fum, ingrediente răşinoase sau condimentate. Orice ar alege, e important ca aroma să se potrivească purtătorului ca o mănuşă.

 

Ca de altfel întreaga ţinută!