Expresia „nimic nu se aruncă, totul se tranformă“, inspirată de principiul legii conservării materiei, formulat de chimistul francez Antoine Lavoisier, vorbeşte despre cum lucrurile vechi îşi găsesc o viaţă nouă. Pe acest principiu funcţionează şi obiectele vintage, peste care anii au trecut, dar care, datorită unor iubitori de poveşti, primesc o nouă şansă. De la haine şi bijuterii la obiecte de mobilier şi diferite alte antichităţi, pasiunea pentru vintage creşte tot mai mult într-o societate dominată de un consumerism chiar exagerat. Dar ce le face să fie la fel de atractive chiar şi după zeci sau chiar, poate, sute de ani?
Într-o economie în care consumerismul este parcă o dogmă a unei societăţi care arată sau se vrea a fi prosperă, trecutul e pus în plan secund. Vrem să ne descotorosim de tot ce poate fi vechi, ponosit, de orice ar putea să ne trimită cu gândul la viaţa de altădată.
Însă, probabil, tocmai această exagerare a consumului de nou, sub diversele sale forme, dă sens unor obiecte care au reuşit nu doar să treacă testul timpului, ci şi să devină mai valoroase decât atunci când au fost scoase din primele lor ambalaje.
Astfel, în ultimii ani piesele vestimentare sau de mobilier vintage au devenit un must have nu numai în rândul colecţionarilor, ci şi al celor care vor să aibă un articol cu o valoare mai mult decât materială şi istorică.
Sigur, termenul de vintage devine, poate, în multe ocazii, mult prea folosit, chiar şi atunci când nu ar trebui. Nu orice obiect vechi este vintage. Această calitate e dată mai degrabă de autenticitatea lui şi de atemporalitatea de care a dat dovadă.
Fenomenul vintage şi deci fenomenul magazinelor care adăpostesc nu simple obiecte, ci şi istorie, şi poveşti, a luat o mare amploare mai ales în ţările mult mai dezvoltate. România e încă la început de drum într-o piaţă care a devenit „cool“ în Vest, iar Parisul este un etalon în acest sens.
Vedete precum Demi Moore, Zendaya, Amal Clooney şi altele se găsesc pe lista clientelor Les Merveilles de Babellou, un vintage shop de lux din Paris, scrie Financial Times. Magazinul nu doar că introduce oaspeţii în atmosfera anilor ’50-’60, dar multe dintre piesele care se găsesc pe rafturi se încadrează în categoria obiectelor de colecţie. E vorba despre creaţii Louis Vuitton şi Yves Saint Laurent, despre bijuterii Gripoix, despre genţi Birkin şi despre multe alte articole ce poartă branduri consacrate în lumea modei, dar nu numai.
Isabelle Klein, proprietara Les Merveilles de Babellou, este „specializată“, scrie Financial Times, în haine pentru ocazii de la marii de-signeri francezi, având chiar una dintre cele mai extinse colecţii vintage de Chanel dintre toate magazinele vintage din Paris. Ba chiar fundaţia brandului Chanel a dorit să achiziţioneze de la ea piese pentru propria arhivă.
România, mai exact Bucureştiul, nu se poate mândri cu o istorie (la fel de) bogată în industria modei, astfel că nici magazinele de obiecte vintage nu oferă aceeaşi grandoare. Însă mici comori se ascund chiar şi în aceste buticuri selecte din Micul Paris, fie că e vorba de articole vestimentare, bijuterii sau piese de mobilier.
Oamenii au devenit tot mai interesaţi de obiectele vechi, cu poveste, iar acest lucru se vede şi pe străzile din Bucureşti, unde s-au înmulţit rapid second-hand-urile şi vintage shop-urile, fiecare încercând să se diferenţieze sub o formă sau alta tocmai pentru a atrage clienţi.
Una dintre aceste iniţiative este Sertar Magic, un magazin de antichităţi şi obiecte vintage aflat pe bulevardul Carol din Bucureşti. Micul business are prezenţă atât în offline, cât şi în online, acolo unde se descrie ca fiind un „cabinet al curiozităţilor, un muzeu cu obiecte expuse pe care poţi să le iei acasă, obiecte cu istorie şi personalitate, fiecare cu poveste proprie“.
Magazinul a fost deschis în 2017 de Michael Chaboud, un belgian ajuns în România, unde a sesizat că lipsea ceva în piaţă.
„Povestea a început odată cu magazinul pe care l-am deschis la Bucureşti în 2017. Totuşi, cu mult timp înainte de asta cumpăram şi vindeam (obiecte vintage – n. red.) în Belgia. Practic, am ajuns în capitala României pentru a-mi urma partenera şi am simţit că lipsea ceva de pe piaţă. E greu de explicat exact, dar era vorba de un amestec între anticariatele clasice şi magazinele de mobilier vintage – iniţiative foarte rare, dar în acelaşi timp prea selective şi prea scumpe“, povesteşte Michael Chaboud.
Una dintre etichetele puse pe piaţa de vintage este aceea că multe dintre obiecte sunt inaccesibile din punct de vedere financiar. În unele cazuri, preţurile pieselor vechi depăşesc cu mult valoarea unor obiecte similare din prezent. Însă tocmai vechimea e cea care dă şi mai multă valoare şi greutate unor produse.
Totuşi, nu întotdeauna această situaţie este valabilă.
„Obiectele vintage au mai mult suflet decât cele noi. Adesea, sunt şi de o calitate mai bună, la un preţ mai mic. În plus, oamenii simt tot mai mult o responsabilitate ecologică. Nu toată lumea îşi doreşte să aibă aceeaşi lampă de la Ikea“, precizează el.
Înainte de a fi antreprenor în România, Michael Chaboud a lucrat timp de 12 ani ca ceasornicar.
Acum, în magazinul său de pe Carol aduce în principal obiecte de decor, piese mici de mobilier şi lămpi, iar 70% dintre acestea provin din afara ţării, în timp ce restul sunt din România.
Pe plan local, vintage shop-urile sunt, mai degrabă, pornite din pasiunea proprietarilor. Deşi tot mai multe, încă nu poate fi vorba de o adevărată piaţă de profil, ci de o nişă de business.
Italian Vintage Caffè e Prosecco Bar a fost deschis de Anamaria Hadar, care şi-a făcut studiile în Florenţa şi a revenit în România, începând să colecţioneze obiecte vechi. Din această pasiune, a făcut şi un business.
Vintage shop-ul este, în acelaşi timp, şi cafenea. Practic, vizitatorii pot savura o cafea în timp ce admiră sau chiar cumpără antichităţi. Colecţia de obiecte a plecat prima dată la drum cu bijuterii şi accesorii, însă, odată cu trecerea timpului, piesele din porţelan, cele din cristal şi antichităţile şi-au găsit loc în clădirea în care se află Italian Vintage Caffè e Prosecco Bar.
Unele dintre cele mai căutate creaţii vintage, poate chiar de la începuturile acestei nişe pe plan local, au fost bijuteriile, a căror valoare creşte odată cu trecerea anilor. Pentru ele, timpul reprezintă cel mai bun şlefuitor.
Pe bijuterii vintage a mizat şi Monica Maria Covaci, care a deschis Vintage Lady în Bucureşti. Tot pasiunea pentru vintage a adus-o în punctul în care să şi dezvolte un business în această direcţie.
„Nu m-am ocupat cu nimic altceva înainte, am avut câteva joburi sezoniere în facultate, apoi am făcut un master în domeniul administraţiei publice, dar pasiunea pentru vintage m-a convins că acesta este drumul meu. Am făcut parte mai mulţi ani din Asociaţia Colecţionarilor şi Anticarilor din România, apoi am demarat o mică afacere propriu-zisă“, povesteşte Monica Maria Covaci.
Povestea Vintage Lady a pornit în 2008, imediat după ce antreprenoarea a terminat facultatea, când a participat la un eveniment stradal pe Arthur Verona.
„Acolo am vândut lucruri şi accesorii strânse de peste tot. Totul a pornit din pasiunea pentru lucruri speciale, unice şi de calitate superioară produselor de fast fashion. Plus că nimic nu se compară cu cotrobăitul după comori“, spune ea.
Monica Maria Covaci nu vede o creştere a cererii pentru astfel de obiecte din partea oamenilor. Afirmă însă că există o constanţă în interes.
Vintage Lady adună de peste tot obiectele pe care mai apoi le oferă mai departe - din târgurile din România, dar şi din Europa. Antreprenoarea călătoreşte mult în Europa în căutarea obiectelor vintage. Cumpără şi online, la licitaţii şi pe platformele specializate.
Cu toate că Vintage Lady are în colecţie o varietate mare de accesorii, cei mai căutaţi rămân cerceii cu clips, un etalon al secolului trecut în materie de bijuterii.
Oamenii sunt atraşi de produsele acestea deoarece le trezesc nostalgia trecutului.
Dar dincolo de nostalgie, magnetismul acestor piese – şi al celor vintage în general - stă şi în raritatea lor. Astfel, ele sunt apreciate pentru originalitate şi pentru calitatea superioară. Rămâne de văzut în ce măsură, în viitor, această nişă se va transforma într-o industrie de sine stătătoare.
