„Desenez din cânt în cânt. Exact aşa.“ În felul acesta se descrie pe scurt Vali Petridean, un ilustrator care iese din perimetrul suportului pe care se desfăşoară desenele sale şi merge la braţ cu nonconformismul. Dacă n-ar fi fost ilustrator... O să vedeţi ce ar fi putut să devină. Dar cum a început călătoria în lumea desenelor? Ca toate poveştile. Odată ca niciodată.
„Povestea e la fel de veche ca mine. Chiar le spuneam alor mei copilozauri cum că, dacă aveam, când eram ca ei, foi goale şi o cutiuţă mică de culori, aveam tot ce-mi trebuia să fiu fericit! Dacă aveam tabletă pe vremea aceea, cum au ai mei copii pe vremea asta, cred că nu mai aveam amprentă la arătător“, mărturiseşte Vali Petridean.
Doar timp îşi mai dorea când era mic şi îşi aminteşte că iubea duminicile şi zilele cu ploaie, pentru că asta îl scăpa de responsabilităţile pe care i le aducea mersul pe câmp, îndatoriri frecvente pentru copiii generaţiilor de ieri şi mai puţin întâlnite printre cei ai generaţiilor de azi.
Şi-a petrecut mare parte din copilărie la bunici, în comuna Lisa din judeţul Braşov, aproape de Munţii Făgăraş. A urmat Liceul de Arte din Braşov, apoi Universitatea de Arte din Bucureşti, secţia Sculptură. A ajuns însă să facă o pasiune pentru ilustraţie, deşi, mai în glumă, mai în serios, se gândeşte uneori ce-ar fi fost dacă nu i-ar fi apărut această oportunitate în cale.
„Mereu am spus că nu ştiu cât de bun ilustrator sunt, nu ştiu cât de bine cânt, dar ştiu că sunt un şofer excelent. Deci probabil că (dacă aş fi ales alt drum - n. red.) aş fi fost taximetrist sau într-o cabină de tir, bănuiesc. Fără glumă!“
În ilustraţie, tot fără glumă, se inspiră de peste tot, „din ieri-ul din azi, din azi, din mâinele din azi, din tot ce-mi vine odată cu azi-ul ăsta.“ Stilul lui e mai degrabă sincretic şi încearcă să şi-l schimbe de la o lucrare la alta, să contureze şi să surprindă cât mai bine esenţialul în ceea ce face.
„Şi atunci, mă «mişc» de la naiv la realist, de la bătrânicios la fresh, în funcţie de cerinţe – dacă sunt – ori de propria-mi intuiţie. Cred că nici la bătrâneţe n-o să-mi găsesc acea linie personală, unică şi clară, pe care să pot pune degetul şi să spun «Âsta-s eu!»“, spune Vali Petridean.
Până acum, a lucrat pentru mai mulţi clienţi, mai ales prin intermediul agenţiilor de publicitate, şi a făcut diferite proiecte care ţin de spectrul ilustraţiei, al graphic designului, art-direction, animaţie sau fotografie. Din rândul clienţilor fac parte branduri precum Nescafé, Cappy, dr. Oetker, Orange, Dorna, Nissan, Bitdefender, BCR şi altele.
Dintre lucrările „mai de suflet“, cum le spune el, fac parte cărţile scrise de Iv cel Naiv – poet român, a cărui identitate este necunoscută public – volume în care ilustraţiile însoţesc poeziile, dar şi cele scrise de Carmen Tiderle, autoare de cărţi pentru copii.
„Sunt mai multe proiecte care-mi sunt dragi, dar mai toate îmi sunt dragi prin prisma rezultatului, nu a procesului în sine. Sincer spun, în ilustraţie, în ceea ce mă priveşte, importante sunt sursa de inspiraţie şi destinaţia, nu călătoria în sine. Când îmi vine câte o idee, abia aştept să o văd făcută! Ştiu că e mai puţin poetic, dar asta e realitatea.“
Dacă ar avea o telecomandă şi ar putea, ar da cu „fast forward“ până în momentul execuţiei finale, spune Vali Petridean, pentru a ilustra – tot aici ajungem – cam cât de mare îi este nerăbdarea.
Durata de execuţie a unei lucrări diferă de la o situaţie la alta. De pildă, în cazul unei comenzi, unde există cerinţe clare, dorinţe bine conturate şi un client hotărât, se trece destul de rapid la execuţia în sine a proiectului. Fără prea multe tatonări, fără prea multe feedback-uri, fără prea mult timp pierdut înainte de a se trece totul „pe curat“. Adică pe suportul final al ilustraţiei. Când e vorba despre lucrări „de suflet“, altfel stau lucrurile.
În total, circa zece dintre proiectele lui sunt mai mult personale decât profesionale, şi toate au aceeaşi greutate emoţională pentru el.
„Sunt lucrări făcute dintr-un necesar interior, aproape moft, pe care-mi reproşez că nu mi-l impun mai des. Cum toată lumea îşi reproşează, bănuiesc.“
