Designerul de modă Ştefana Maior a studiat în paralel la ASE şi la UnArte, pentru ca apoi să petreacă doi ani la Milano, înainte de a se întoarce în România pentru a cofonda brandul Almaz. Acum, face un nou pariu – ARTICLE TEN. Despre ce este vorba?
„Mereu am fost o persoană creativă, dar nu m-am gândit de la început că voi ajunge să lucrez în modă“, spune Ştefana Maior.
În copilărie a făcut foarte mult lucru manual – desen, ceramică şi tot felul de obiecte care necesitau lucrul cu mâinile. „Chiar făceam parte dintr-un forum german unde confecţionam diverse lucruri pe care apoi le vindeam, iar banii strânşi îi foloseam ca să călătorim“, îşi aminteşte ea. Crede că de atunci i-a rămas bucuria asta de a transforma o idee în ceva concret.
„Am avut dintotdeauna şi un spirit rebel, o nevoie de a fi diferită.“ Ţine minte că în primii ani de liceu îşi făcea creastă când ieşea în club. „Nu era despre a urma un curent anume, ci doar despre a-mi crea o expresie proprie.“ Moda a apărut în viaţa ei relativ târziu şi mai degrabă întâmplător. Iniţial a ales să meargă la ASE, asta şi pentru că nu ştia exact ce îşi doreşte să facă.
„După primul an de facultate, mama a auzit de admiterea la UnArte şi mi-a propus să încerc. Am mers la cursurile pregătitoare unde, paradoxal, am fost destul de descurajată de profesori. Dar, cumva, asta m-a ambiţionat şi mai tare.“
Nefiind sigură de direcţia ei viitoare, a mers cu ambele facultăţi în paralel.
Acum, crede că, într-un fel, moda a găsit-o pe ea şi nu invers.
„Ce ştiu sigur e că îmi place enorm să creez. Sunt implicată în tot procesul – de la idee la produsul final –, nu mă opresc la schiţe.“
Pentru ea, designul nu înseamnă doar desen, ci şi construcţie, tehnică, execuţie şi perfecţionare.
„Am un ochi format pentru design şi pentru calitate, indiferent de domeniul creativ. S-a întâmplat să mă specializez pe haine, dar cred că aş fi putut fi şi altceva. Poate chiar voi explora mai multe direcţii în timp.“
Uitându-se în urmă, crede că un prim moment definitoriu în ceea ce avea să fie cariera ei a fost chiar decizia de a merge în paralel la ASE şi UnArte. „N-am vrut să aleg între rigoare şi expresie, iar asta se reflectă şi acum în tot ce fac.“ De altfel, balansul între a fi artist şi a fi antreprenor e una dintre cele mai mari provocări.
După facultate, a petrecut doi ani la Milano, ani pe care îi consideră o bornă în viaţa ei. Acolo a intrat în contact cu adevărata industrie a luxului, a învăţat despre rafinament, despre ce înseamnă calitate, nu doar ca estetică, ci şi ca sistem şi responsabilitate.
S-a întors apoi în România pentru a cofonda brandul de modă Almaz. „A fost un alt moment-cheie pentru mine. Acolo am experimentat, am greşit, am învăţat şi mi-am conturat stilul creativ.“
Apoi a luat-o din nou de la zero, pe cont propriu.
„De când am decis să încep pe cont propriu, curajul şi disciplina sunt muşchi noi, pe care încerc să îi antrenez zilnic. Să faci design în ritmul tău, dar să-l transformi în business real e un dans complicat. Dar sincer.“
Şi crede că tocmai această sinceritate asumată a adus-o aici. Aici la ARTICLE TEN.
Sunt 13 ani de când a absolvit şi a lucrat activ în acest domeniu al modei. A încercat să treacă prin toţi paşii – de la creaţie şi producţie la vânzare, administrare şi coordonare de business. „Am învăţat mult, am greşit mult, lucru care m-a ajutat să am o viziune clară atunci când am început ARTICLE TEN.“
Desigur, istoricul profesional a ajutat-o şi el. A ştiut în mare parte ce să facă şi cum să facă, după cum recunoaşte chiar ea. Dar asta nu înseamnă că a pornit la drum cu un plan complet sau perfect. Contextul se schimbă, industria se mişcă rapid, algoritmii digitali îşi modifică regulile peste noapte. „Ce funcţiona acum ceva ani, azi poate să nu mai aibă nicio relevanţă. De aceea, încerc să rămân flexibilă şi atentă.“ Crede că, mai ales în modă, trebuie să-ţi dai voie să regândeşti, să experimentezi şi să rămâi curios.
ARTICLE TEN s-a născut dintr-o nevoie personală, spune Ştefana Maior, aceea de a-şi acorda spaţiu de creaţie, valoare şi loc de creştere. Nu a fost un impuls de moment, ci o decizie maturizată în timp.
„Am conceput şi înregistrat brandul în 2019, dar l-am lansat abia în 2024. Mi-au trebuit ani să pun totul cap la cap, să strâng resurse, să construiesc relaţii solide, să găsesc colaboratori care împărtăşesc aceleaşi valori.“ Între timp, a devenit şi mamă. A fost cel mai greu drum pe care l-a parcurs, şi încă este, acela de a creşte „doi copii“ simultan.
Conceptul din spatele
ARTICLE TEN pleacă de la contraste.
„Îmi place să explorez tensiunea în general, dar în special cea dintre masculin şi feminin, dintre vechi şi nou, dintre brut şi delicat.“
În acelaşi timp, e un brand care vorbeşte despre libertate de expresie, despre sinceritate şi asumare, spune designerul. „Nu caut perfecţiunea, ci acel echilibru fragil care apare atunci când combini elemente opuse.“
De altfel, numele brandului vine de la articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care susţine libertatea de exprimare.
„Cred că vocea mea se formează prin alegeri instinctive. Nu urmăresc trenduri, dar sunt atentă la ce mă mişcă, la ce mă provoacă.“
E de părere că viziunea ei s-a conturat în timp şi totuşi a fost mereu acolo. Primul ei proiect mai serios din facultate s-a numit Royal Junkie – o colecţie care
juxtapunea elemente de „boschetăreală cu detalii fine, regale“, îşi aminteşte Ştefana.
„Cred că am fost mereu atrasă de contraste pentru că şi viaţa mea a fost şi este construită pe extreme. Nu vin dintr-un echilibru, ci din haos şi contradicţii.“
Spune că nu caută validare rapidă şi nici nu vrea să construiască un brand care să placă tuturor. Îşi doreşte ca ARTICLE TEN să fie perceput ca un brand coerent, cu o estetică recognoscibilă, care creează nu doar produse, ci şi context.
„Îmi doresc să fiu cunoscută pentru piese speciale, cu viaţă lungă, chiar dacă nu creez într-un registru minimalist, acolo unde, de obicei, se asociază ideea de atemporal.“ Afirmă că şi o piesă îndrăzneaţă, emoţionantă poate rămâne relevantă şi peste mulţi ani, asta dacă e bine făcută şi are ceva de spus.
De altfel, a luat decizia de a nu produce cu materie primă nouă decât dacă este absolut necesar. Iar asta în contextul în care industria modei este una dintre cele mai dăunătoare pentru mediu.
„Folosesc în mare parte materiale deadstock, baloţi rămaşi în urma producţiei unor branduri mari, dar care provin din surse controlate. Ştiu exact ce am în mână - compoziţie, caracteristici şi origine. Contează trasabilitatea şi calitatea, nu doar ideea de a «salva» un material.“
Spune că nu o atrag culorile aprinse, se învârte mult în jurul negrului. I se pare elegant, misterios, dar şi arogant şi umil în acelaşi timp. Nu o atrag nici printurile în general, doar pattern-urile masculine – dungi, carouri etc.
Iar construcţia hainelor începe, de cele mai multe ori, prin joacă. „Mă probez, combin, stric şi recompun, găsesc o piesă mişto
într-un second hand şi mă joc cu ea.“ E o explorare intuitivă, nu un plan fix.
Piesele care îi poartă semnătura se găsesc în propriul shop online, iar noutăţile şi lansările le anunţă în primul rând pe Instagram. Comunitatea e încă mică, dar apropiată şi implicată.
„În unele cazuri, mai ales când e vorba de piese speciale sau momente importante, aleg să mă întâlnesc direct cu clientele, acolo unde le este mai comod.“
Pe viitor, îşi doreşte să vândă în câteva magazine-cheie de-afară. „Nu vreau să fiu peste tot.“ I-ar plăcea totodată să dezvolte şi alte tipuri de produse şi să ducă estetica ARTICLE TEN dincolo de haine – poate spre obiect, poate spre colaborări. „Vedem!“
Ştefana Maior, fondatoarea brandului ARTICLE TEN: „Nu caut perfecţiunea, ci acel echilibru fragil care apare atunci când combini elemente opuse.“
