„Să-ţi vând un pont!“ este, probabil, una dintre expresiile – folosite în mediul de business, dar nu numai – specifice culturilor din toată lumea. Cele mai bune surse de inspiraţie sunt, de cele mai multe ori, oamenii de lângă noi, aşa că După Afaceri Premium dă sfară în ţară şi îi pune pe reprezentanţii din lumea businessului în faţa unor provocări mai puţin stresante decât cele din viaţa de zi cu zi a afacerilor.
Ne gândim adesea la lux când vorbim despre maşini scumpe şi bijuterii strălucitoare, despre parfumuri ameţitoare şi vacanţe în destinaţii exotice sau, pur şi simplu, îndepărtate, dar nu puţini sunt cei care au descoperit lux şi în micile bucurii ale vieţii. Timpul este pentru cei mai mulţi dintre noi luxul suprem, iar ceea ce reuşim să facem cu el – adevăratul apogeu al său. Aşa că am îndreptat către cinci oameni din business, deloc străini de ceea ce înseamnă lux în accepţiunea lui clasică, o întrebare: ce înseamnă luxul pentru ei?
Florin Cucu, directorul general al producătorului de pijamale şi haine de casă Sofiaman:
„Probabil, de către cei mai mulţi, luxul este asociat cu produsele cele mai scumpe, realizate la cel mai înalt standard de calitate şi de eleganţă posibil. Şi, probabil este foarte adevărat. Eu evaluez luxul după alte coordonate, ca un amestec de mai mulţi factori: timp, adevăr şi încredere. Să explic. Din perspectiva timpului, caut produsele şi brandurile care îmi oferă luxul de a salva timp sau îmi oferă posibilitatea de a-mi folosi timpul într-un mod cât mai eficient. Adevărul în această ecuaţie înseamnă de fapt cât de semnificativ este produsul sau serviciul respectiv pentru mine. Caut în general tot ceea ce îmi oferă luxul de a mă diferenţia şi posibilitatea de a personaliza, astfel încât bunul să devină cât mai adevărat pentru mine şi caracterul meu. În ceea ce priveşte ultimul element, îmi place să mă asociez cu branduri care îmi inspiră şi îmi oferă încredere. A avea încredere deplină într-un produs, într-un brand, cred că îmi oferă o anumită senzaţie de exclusivitate, de apartenenţă şi de lux într-un final. Aşadar, totul se reduce la percepţia pe care o are fiecare asupra unui lucru. Pe mine, amestecul dintre aceste trei elemente mă face să mă simt privilegiat şi caut mereu să păstrez echilibrul între ele.“
Oana Opriş, antreprenoare, fondatoare a brandului de aşternuturi din in Genuin:
„M-am gândit deseori în ultimul an la ce înseamnă luxul pentru mine, motivele fiind complexe: pe de-o parte, port cu mine o asociere constantă a succesului financiar cu identitatea, de care mă scutur încet, dar bine. Pe de altă parte, am doi copii mici alături de care reînvăţ viaţa şi pe care încerc şi eu la rându-mi să-i învăţ ce înseamnă munca şi utilitatea, dar şi ce înseamnă o viaţă luxoasă. Mi-am dat seama că pentru mine luxul se traduce în conectare, în folosirea bună a energiei şi a timpului. Este un lux tăcut, care există doar pentru sentimentul meu de bogăţie. Simt că trăiesc în lux atunci când, în miezul zilei de lucru, eu pot sta cu fetiţa mea, pentru că are nevoie de mine şi are o zi grea. La fel, mă simt bogată când pot să aleg să citesc sau să fac ceva pentru energia mea, să mă conectez la mine, în loc de un call sau de o vânzare, doar pentru că asta simt că am nevoie. Consider aceste alegeri şi posibilitatea de a le trăi adevăratul lux. Nu e chiar în trendul de Quiet Luxury, dar e tot tăcut. Apogeul luxului, în ceea ce mă priveşte, este să trăiesc conectată la mine şi la cei din jur, cu o minte calmă şi creativă, în timp ce lumea înconjurătoare se învârte cu viteză. Ca şi cum aş avea un buton care mă duce mai aproape de mine, de natură, de oameni. Din luxul ăsta pot să aleg şi alte tipuri de lux, atunci când simt nevoia.“
Roxana Puia, director de marketing la Environ, organizaţie de transfer al responsabilităţii în domeniul echipamentelor electrice şi electronice:
„Pentru mine luxul se traduce simplu prin «valoros». Luxul înseamnă autenticitate, discreţie, rafinament, stil, generozitate, dar mai ales principii şi valori solide. Cu alte cuvinte, luxul este tot ceea ce nu este opulenţa. Pentru că luxul este în primul rând despre a fi, şi nu despre a avea. Adică în primul rând despre cum eşti construit ca om, şi nu despre ceea ce îţi poţi cumpăra. Eu percep luxul ca pe un «state of mind» mai mult decât orice. De exemplu, un lux pe care toată lumea ar trebui să şi-l permită este acela de a face ceea ce îţi place din punct de vedere profesional sau, mai bine spus, a iubi foarte tare ceea ce faci şi a te simţi împlinit cu asta. Pentru mine, o viaţă luxoasă este o viaţă cu compromisuri cât mai puţine şi zero frustrări ori regrete. Cred că luxul înseamnă simplitate, înseamnă calitate, înseamnă libertate şi în egală măsură responsabilitate, înseamnă curaj (dar nu tupeu). Şi mai cred foarte tare că înseamnă sustenabilitate: atât din perspectiva durabilităţii şi a trăiniciei, cât şi din cea a componentei de respect şi blândeţe faţă de mediul înconjurător. The new luxury înseamnă aer, apă şi sol curat, iar apogeul luxului ar fi o lume fără gunoaie (de orice fel). Peste tot în lume există foarte multe decupaje: case, blocuri, restaurante, magazine, clădiri sau resorturi de lux înconjurate de o mizerie contrastantă. Adevăratul lux va fi atunci când va fi curat şi în afara lor, nu doar în interior. Când ne vom preocupa şi de ceea ce ne înconjoară şi ce va fi după noi, nu doar de clipa de aici, de acum.“
Andrei Brînzea, partner Land & Industrial Agency în cadrul companiei de consultanţă imobiliară Cushman & Wakefield Echinox:
„Ce este luxul? Luxul este un termen foarte greu de definit, acesta se alătură altor termeni, cum ar fi «frumuseţea» sau «fericirea». Pentru mine, luxul înseamnă timp. Cu faimosul proverb în minte «Time is a luxury we can’t afford», aş identifica luxul cu libertatea de a-ţi gestiona timpul după bunul plac. Într-o societate aglomerată precum cea în care trăim, devine din ce în ce mai dificil să-ţi aloci timp pentru tine, pentru proiecte personale şi hobby-uri care te «încarcă». Ne petrecem cea mai mare parte a timpului prestând diverse servicii, atât la locul de muncă sau la firmă, ca antreprenor, cât şi pe plan personal, mai ales dacă ai o familie mai numeroasă. Copil fiind, am asociat luxul cu lucrurile mai scumpe, cum erau adidaşii de brand, bicicletele scumpe, telefoanele mobile şi altele asemenea. Ulterior, am realizat că toate aceste lucruri se pot cumpăra doar dacă ai bani şi am conştientizat că banii părinţilor nu sunt suficienţi pentru a mi le achiziţiona pe toate. Tot atunci, am observat că, oricât de scump şi de frumos este noul meu telefon mobil, unul dintre colegii mei de clasă are unul mai scump şi mai frumos. A durat ceva timp până când am înţeles că fiecare om are propria definiţie a luxului şi că nu are rost să concurăm cu alte persoane pe acest palier. A face bani nu este un lux, în schimb a pune banii pe care i-ai câştigat să facă alţi bani pentru tine poate fi un început către o viaţă de lux, cel puţin în accepţiunea mea. Cu nişte venituri pasive cât de cât consistente, îţi poţi gestiona altfel cea mai preţioasă resursă pe care o avem, resursă limitată şi imposibil de înmulţit, timpul.
Pentru mine, apogeul unei vieţi de lux ar însemna un stil de viaţă mai echilibrat, unde timpul investit în muncă să fie cel puţin egal, dacă nu chiar mai limitat în comparaţie cu timpul alocat vieţii private, vieţii de familie şi proiectelor personale. Pentru a ajunge acolo, mă străduiesc să construiesc un portofoliu de active care să-mi genereze venituri pasive. Cred că un efort mai consistent depus în această perioadă a vieţii mă poate aduce în câţiva ani foarte aproape de obiectivul meu.
Închei cu un citat care mie mi-a dat de gândit: «Viaţa e prea scurtă – sau prea lungă – pentru ca eu să-mi permit luxul de-a mi-o trăi atât de rău» – Paulo Coelho, Unsprezece minute (2003).“
Florin Munteanu, acţionar al restaurantului Raionul de Peşte din Bucureşti:
„Pentru mine, luxul nu este doar un concept, încerc să îl privesc ca pe o realitate cotidiană. Luxul înseamnă să îţi placă ceea ce faci sau să faci ceea ce te pasionează şi, în acelaşi timp, să îţi dai timp să trăieşti, să ai libertatea de a-ţi alege experienţele pe care să le trăieşti, iar toate acestea au devenit un privilegiu pe care mi-l permit în fiecare zi. Pe parcursul evoluţiei mele în lumea businessului, am învăţat să descopăr nu doar modul în care muncesc, ci şi cum să îmbin munca cu plăcerile vieţii. Am învăţat că luxul nu se limitează doar la obiecte scumpe sau la destinaţii exotice, ci poate fi găsit şi în lucrurile simple şi autentice. Natura şi apa, în special, au devenit două elemente esenţiale în căutarea mea de trăiri luxoase, mă ajută să mă reconectez cu mine însumi şi să mă bucur de liniştea şi frumuseţea din jur. Sunt bogat nu doar în sensul financiar, ci şi în sensul posibilităţii de a-mi manifesta pasiunile şi interesele în fiecare zi. Am ales să trăiesc ceea ce îmi place şi să mă dedic lucrurilor care îmi aduc bucurie şi satisfacţie. Această libertate de a alege nu are preţ şi este unul dintre cele mai mari luxuri pe care mi le-am oferit. Aşa că, în loc să caut luxul, prefer să trăiesc într-un lux continuu, în care fiecare zi este un privilegiu şi o oportunitate de a experimenta bucuria şi frumuseţea vieţii.“
