De la o „simplă“ degustare de vin până la evenimente muzicale, culturale, plimbări prin vie şi trasee cu bicicleta, cramele au început să îşi extindă portofoliul de servicii, pe măsură ce au înţeles ce beneficii poate avea enoturismul. Acesta ajută nu doar la promovarea vinului, ci şi la creşterea vânzărilor, la educarea publicului şi, în final, la sudarea unei relaţii de lungă durată cu consumatorul. În acest context, al unei pieţe care se maturizează lent, dar sigur, au început să apară şi unităţi de cazare la crame. Unele sunt mici, în stil boutique, altele sunt adevărate hoteluri. În final însă, sunt insuficiente pentru a acoperi cererea, aşa că există o singură direcţie de mers.
Un picnic în vie, o degustare de vinuri la cramă, un concert, o nuntă intimă sau o cină cu prietenii încununate cu licori alese, toate acestea fac parte din oferta cramelor din România care au înţeles că pot şi trebuie să facă mai mult decât doar un vin bun.
Astfel, enoturismul, încă o nişă pe plan local, creşte uşor-uşor, după modelul din Italia sau Franţa, unde aproape fiecare producător are şi un mic spaţiu de cazare, dar şi un restaurant propriu, pentru a-i acomoda pe oaspeţii care vor să descopere direct la sursă această lume fascinantă a licorilor lui Bacchus.
Totuşi, mai e mult până departe. În România există circa 300 de crame care produc vin îmbuteliat, potrivit datelor platformei Revino. Dintre acestea, doar 100 fac turism viticol, activitate care presupune, de fapt, primirea turiştilor la cramă şi organizarea unei degustări. Numărul se reduce considerabil când vine vorba de producătorii care oferă, pe lângă aceste servicii, şi un loc de cazare pentru cei care le trec pragul.
„Vinul merge mână în mână cu turismul“, spune Marcel Vulpoi, coproprietar al cramei Gramofon din zona Dealu Mare.
El adaugă că trebuie să existe o corelaţie între dimensiunea cramei şi partea de enoturism. „Când produci, ca noi, 170.000 de sticle de vin pe an, îţi poţi permite să te joci şi să îţi concentrezi o parte din energie pe enoturism, pe crearea de evenimente. Unul dintre obiectivele noastre este să vindem cât mai mult vin la cramă“, explică antreprenorul.
Zona viticolă Dealu Mare, unde se află şi crama Gramofon, este una dintre cele mai cunoscute şi importante din ţară, iar proximitatea faţă de Bucureşti reprezintă un avantaj, mai ales pentru componenta de enoturism. Aşadar, loc de dezvoltare există încă atunci când vine vorba de hoteluri, pensiuni şi restaurante.
Crama Gramofon a inaugurat anul trecut o unitate de cazare de tip boutique cu o capacitate de 15 camere. Anterior, producătorul avea în operare patru căsuţe amplasate în vie, care astăzi funcţionează împreună cu hotelul.
În paralel, în timpul weekendurilor, aici sunt găzduite evenimente private, dar şi unele pe care crama le organizează, pe diferite tematici. De luni până vineri au loc evenimente corporate.
Turismul viticol înseamnă, în primul rând, vizite la crame pentru degustarea vinurilor. În ultimii ani însă, a început să se dezvolte şi zona de ospitalitate, tocmai ca urmare a nevoii oamenilor de a rămâne peste noapte. Pe lângă cazare, unii producători au mai investit şi în restaurante proprii, pentru a diversifica serviciile pe care le oferă.
Fiecare actor are însă modelul propriu.
„Dacă este frumos afară, vizitele scurte prin vie sunt foarte apreciate de către public. Iar dacă e în perioada recoltei, atunci plăcerea e cea mai mare, pentru că te bucuri de struguri, ocazional şi de must - se pot degusta probe din tancuri (probe de must/vin)“, spune Alina Iancu. Ea a păşit în lumea licorilor lui Bacchus în urmă cu 14 ani, iar ulterior a dezvoltat Revino, un brand care a devenit reper în organizarea de evenimente dedicate vinurilor şi brânzeturilor, dar şi în educarea gastronomică.
Deşi, în mod evident, perioada recoltei e cea mai apreciată de către vizitatori, pentru producători, aceleaşi zile sunt cele mai aglomerate. „În perioada recoltei, unele crame mici nu mai acceptă degustări, oamenii fiind ocupaţi cu producţia.“
Iar dacă totuşi o fac, ele cer un număr minim de patru-şase sau chiar zece persoane. Sunt şi unele însă care acceptă grupuri mai mici, de două-patru persoane. În general, în cazul acestora din urmă e vorba despre cele care au şi cazare, completează Alina Iancu.
Printre primii care au îndrăznit să investească într-o unitate de cazare în urmă cu zece ani se numără Ştefan Ionescu, proprietarul cramei 1.000 de Chipuri. Pentru el, turismul a venit ca o completare la ceea ce făcea în zona producţiei de vin, iar vizitele iubitorilor de licori ale lui Bacchus le-a văzut, în primul rând, ca o formă de promovare.
„În momentul în care ajungi în Dealu Mare şi mergi în vizită la o cramă, e cam greu să te întorci acasă în aceeaşi zi. De aceea, e important să ai un loc în care să poţi să te cazezi şi unde să poţi mânca“, spune antreprenorul.
Pe lângă faptul că ajută la promovarea vinului şi a cramelor, enoturismul reprezintă şi o formă de educare a consumatorilor. Ei învaţă astfel ce înseamnă vinul, cum se produce şi cum se consumă.
Turismul viticol este însă abia la început de drum în România, iar turiştii individuali merg la crame în principal în timpul weekend-urilor, ceea ce face ca businessul hotelier să fie unul dificil de susţinut.
„Hotelăria nu se poate susţine cu câteva weekenduri pline. Totuşi, dacă îţi permiţi financiar să menţii funcţională o unitate de cazare pentru a te ajuta în partea de promovare, ea poate deveni, la un moment dat, şi o sursă de venit“, adaugă Ştefan Ionescu. Unitatea de cazare a producătorului din zona Dealu Mare are o capacitate de peste 20 de camere, în timp ce crama 1.000 de Chipuri realizează 150.000 de sticle de vin anual, operând o suprafaţă de circa 64 de hectare cultivate cu viţă-de-vie.
Enoturismul a început să prindă avânt în pandemie, când oamenii au căutat modalităţi noi şi diverse de a petrece timp liber în natură. Iar cum graniţele erau închise, multe persoane au redescoperit România.
„De atunci a început să se observe şi la noi în ţară un interes crescut pentru astfel de experienţe. Producătorii au văzut şi ei că pot câştiga din asta, doar că sunt necesare investiţii foarte mari, chiar şi pentru o unitate mică de cazare“, spune Carmina Niţescu, proprietara platformei Winesday, dedicată pasionaţilor de vin.
Turismul viticol nu reprezintă o oportunitate doar pentru producătorii de licori ale lui Bacchus, ci şi pentru operatorii de unităţi de cazare aflate în proximitatea unor crame. Pentru a nu investi în propriile pensiuni sau hoteluri, unii actori au ales să încheie parteneriate cu cazări aflate în apropiere. Problema este însă că nu există multe astfel de situaţii.
„Există crame care au încheiat colaborări cu unităţi de cazare care sunt şi la 25-30 de kilometri distanţă. Turiştii cumpără astfel pachete unde mesele, cazarea şi vizitele la cramă sunt asigurate“, precizează ea.
Totuşi, cel mai des, producătorii de vin, dacă pot, pariază pe dezvoltare proprie. Pe lângă unităţi de cazare, cramele au început să investească şi în diferite experienţe precum picnicuri în vie, trasee cu bicicletele, echitaţie, evenimente cu şi despre vin, dar şi cu muzică, wellness şi altele.
Simion Mureşan, proprietarul producătorului de vin La Salina, din Turda, judeţul Cluj, este unul dintre puţinii antreprenori din domeniu care au investit într-un centru de echitaţie la cramă. Investiţia face parte dintr-un proiect mai amplu, care presupune şi deschiderea unui hotel de cinci stele, cu o capacitate de 100 de camere, a trei restaurante, saune, piscine şi alte facilităţi.
Chiar şi cu astfel de investiţii noi, numărul cramelor care oferă cazare sau facilităţi adiacente este încă mic. Totuşi, interesul oamenilor pentru enoturism face ca lucrurile să înceapă să se mişte.
Încet, dar sigur.
