Abia au trecut două luni din an şi simt de parcă e deja 2028. Şi eu am făcut multe, dar şi lumea din jur s-a mişcat constant cu viteza a cincea. Şi nu doar atât, dar pare că s-a stricat frâna, aşa că viitorul sună nerăbdător la uşă.
Şi totuşi, la început de februarie, vrând-nevrând (mai mult vrând), m-am oprit puţin. Şi mi-am dat seama că deşi pare imposibil, încă pot să o fac. Vă întrebaţi probabil cum. Am ajuns în Myanmar şi mi-am „blocat“ internetul pentru două săptămâni.
Despre Myanmar am multe de spus, dar o să o fac altă dată, când o să am spaţiul să mă desfăşor şi când pot să fac loc pozelor să vorbească. Ce pot să zic e că e o ţară măcinată de război civil, de conflicte religioase şi de sărăcie (lucie). Şi totuşi, între toate aceste probleme, am găsit linişte, multe zâmbete şi oameni care se mişcă în alt ritm. Şi m-am forţat şi eu să fac ceva similar. M-am deconectat de la reţele sociale şi ştiri. Nu e prima dată când o fac. Şi, nu mi-e greu. Dar abia când mă reconectez realizez câte am ratat.
Economia a intrat în recesiune tehnică. Francezii de la Carrefour confirmă oficial intenţia de a ieşi din România. SUA face paşi în continuare în conflictul cu Iranul. În Mexic cartelurile de droguri au declarat război autorităţilor. Şi asta doar aşa, la prima mână.
Pare că totul e rău în jur. Şi primul gând e „opriţi planeta, vreau să cobor“.
Dar apoi, între toate aceste informaţii, descopăr şi câteva file din alte poveşti. Una are arome indiene (povestea brandului de parfumuri GOA), alta vorbeşte despre o istorie de peste un secol şi despre transformarea unei farmacii din 1893 într-un laborator de cafea de specialitate (Laboratorium din Cluj-Napoca).
Sunt poveşti ale unor oameni (Patricia Sîrbu-Mărculeţ, campioană la motorsport la 22 de ani) şi ale unor locuri (precum Trusko Resort, din România, afiliat la reţeaua Small Luxury Hotels of the World) pe care eu şi colegii mei le scriem pentru După Afaceri Premium lună de lună. Asta înseamnă fiecare ediţie – un strop în plus de frumos într-o lume care pare că îşi pierde direcţia.
Uneori mi se pare că scriem prea mult pentru un public care nu mai e obişnuit să citească. Alteori mă gândesc că a miza în continuare pe print într-o lume digitală e o nebunie.
Dar apoi, ascultând cum oamenii au obosit de la atâta stat pe telefon, de la atâtea „poveşti“ spuse într-o singură frază, fără context şi profunzime, îmi dau seama că poate e bine să insişti în nebunia ta.
Sper că nu e doar o nebunie.
Dar asta voi puteţi decide, după ce veţi citi în prima ediţie a După Afaceri Premium din 2026 despre cum verigheta nu mai este doar un semn al căsătoriei, ci o hartă miniaturală a unui loc care le-a schimbat viaţa mirilor şi despre cum într-o piaţă în care conceptele vin şi pleacă, iar puţine rămân “la înălţime“, rooftop-ul pare de neclintit. Nu am ratat nici cel mai nou trend din gastronomie – bagel-ul. Deşi aici am ajuns cam târziu în rând cu lumea.
Poveştile sunt mult mai multe şi vă invit pe voi să le descoperiţi. Şi aştept să îmi spuneţi dacă sunt prea lungi, prea savuroase sau, pur şi simplu, aşa cum trebuie.
Lectură plăcută!
