Lumea vinului are o istorie de câteva mii de ani şi un portofoliu extrem de vast, ce cuprinde o multitudine de licori capabile să surprindă chiar şi gusturile celor mai pretenţioşi connaisseuri. Însă această industrie, deşi este deja atât de vastă, nu şi-a atins limitele, specialiştii şi enologii pregătind constant noi şi noi surprize. Un exemplu elocvent în acest sens îl reprezintă soiurile (relativ) noi, mai mult sau mai puţin cunoscute, care îşi găsesc loc în sticle şi, mai apoi, în meniurile restaurantelor sau la raftul magazinelor.
Zghihară de Huşi, Crâmpoşie Selecţionată, Negru de Drăgăşani şi Cadarcă sunt doar câteva dintre soiurile româneşti pe care cramele locale le-au (re)adus la viaţă şi în prim-plan şi cu care astăzi reuşesc să iasă din tipare, mai ales în contextul în care autenticitatea este, poate, singurul mod în care te mai poţi face cunoscut pe o astfel de piaţă, extrem de dinamică şi efervescentă.
Şi chiar dacă nu sună la fel de melodios precum Sauvignon sau Merlot, aceste soiuri reuşesc să intre în „meniul“ producătorilor mici şi medii şi, mai departe, în cel al restaurantelor premium.
Cu ce se diferenţiază aceste nume de altele mai cunoscute precum Fetească Neagră şi Busuioacă de Bohotin?
În primul rând prin noutate. Dar nu numai.
„Zghihara de Huşi este un soi prefiloxeric, profund legat de terroir-ul unic al Podgoriei Huşi. Climatul răcoros şi solurile acide îi conferă o vigoare excepţională, influenţând direct calitatea strugurilor. Comparativ cu alte soiuri româneşti precum Feteasca Regală şi Feteasca Albă, Zghihara se remarcă printr-un randament ridicat, datorită dimensiunii generoase a ciorchinilor şi numărului redus de elemente de rod“, spune Crina Duluţe Florea, director de marketing în cadrul Domeniilor Avereşti, o cramă ce deţine 650 de hectare de viţă-de-vie, dintre care 60% sunt dedicate soiurilor autohtone. Ea adaugă că acest soi are o frunză care asigură o fotosinteză intensă şi o umbrire optimă a strugurilor, menţinând aciditatea naturală la un nivel superior. „Acest atribut conferă vinului obţinut o prospeţime aparte şi o longevitate remarcabilă, poziţionând Zghihara drept un soi distinctiv în peisajul viticol românesc şi internaţional.“
Licorile lui Bacchus obţinute din Zghihară de Huşi impresionează printr-o prospeţime vibrantă şi o expresie aromatică inconfundabilă.
Nota dominantă, spune Crina Duluţe Florea, este de verde crud, însă, prin tehnici moderne de vinificare, precursorii aromatici pot fi extraşi şi evidenţiaţi, dezvoltând arome delicate de flori, susţinute de o mineralitate distinctă.
„Aciditatea sa ridicată îl transformă într-un partener ideal pentru preparate uşoare, precum fructe de mare, peşte alb, salate proaspete ori brânzeturi tinere. Pentru a-i evidenţia prospeţimea şi fineţea aromatică, se recomandă servirea la o temperatură optimă de 8-10°C.“
Fiecare zonă viticolă a României are propriile specificităţi şi, totodată, propriile soiuri de seamă. La Crama Avincis din Drăgăşani se cultivă, printre altele, Crâmpoşie Selecţionată şi Negru de Drăgăşani, soiuri de struguri din care rezultă vinuri cu un profil aromatic unic.
„Caracteristicile organoleptice, în special aromele, culoarea şi structura, sunt cele care determină unicitatea acestor soiuri şi a vinurilor care sunt produse din ele. În plus, sunt tipice regiunii noastre şi, în consecinţă, au un impact pozitiv pe piaţă datorită exclusivităţii şi unicităţii lor, caracteristici din ce în ce mai căutate de cei mai pretenţioşi consumatori, care doresc să încerce produse noi“, a spus Ana-Maria Pricop, responsabil de comunicare în cadrul cramei.
Aromele tipice pentru Crâmpoşia Selecţionată sunt cele de măr verde, flori de ceai şi piersică, adaugă ea. Astfel, în varianta de vin liniştit, soiul se asociază foarte bine cu carnea albă şi cu preparatele de vară, în timp ce în varianta de vin spumant, acompaniază perfect peştele şi aperitivele.
Pe de altă parte, Negru de Drăgăşani are un buchet intens şi complex în care regăsim, printre altele, câteva note de fructe roşii tipice altor soiuri. Însă, notele picante sunt cele care dau acestui soi caracterul unic, în special cele de lemn dulce, ciocolată, cuişoare şi scorţisoară. „Acompaniază foarte bine preparatele din carne roşie sau vânat“, spune Ana-Maria Pricop.
În prezent, Crama Avincis produce struguri pe o suprafaţă totală de 49 de hectare, dintre care 8,8 hectare sunt cultivate cu Crâmpoşie Selecţionată şi 8,35 de hectare cu Negru de Drăgăşani. Compania mai are în portofoliu şi alte soiuri autohtone, precum Tămâioasă Românească şi Fetească Regală. Acestea sunt însă regăsite aproape peste tot prin ţară. Altele sunt cele specifice fiecărei regiuni.
Spre exemplu, în podgoria Miniş-Măderat din zona Aradului, una dintre cele mai vechi din România, oenologul cramei Balla Géza a reinventat soiul local Cadarcă, iar vinurile realizate din aceşti struguri (şi nu numai) ajung astăzi în toată lumea.
În cealaltă parte a ţării, în Dealurile Moldovei, Casa de Vinuri Cotnari a pus în valoare un soi originar chiar din podgoria Cotnari, şi anume Frâncuşă. Acest soi este cultivat de mulţi ani de Cotnari, companie controlată de mai mulţi antreprenori ai căror copii şi-au dorit să facă o cramă care să producă vinuri premium.
Mustoasă de Măderat, Cadarcă, Frâncuşă, Crâmpoşie Selecţionată şi Zghihară de Huşi nu sunt soiuri pe care multe dintre crame să le fi încercat, însă mâinile pricepute ale unor oenologi au pus în valoare aceşti struguri şi i-au transformat în vinuri de seamă.
Marian Ion, director al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (ICDVV) Valea Călugărească, spune că producătorii privaţi au înţeles că trebuie să se diferenţieze cumva de vinurile din sortimentul internaţional, pentru că este foarte greu să concurezi atunci când vrei să faci export, spre exemplu, cu licori din Europa, din Franţa, Spania ori Italia, sau cu cele din Lumea Nouă, din Chile ori Argentina.
Executivul care are o experienţă de peste 30 de ani în viticultură afirmă şi că există o tendinţă de reabilitare a soiurilor care cumva au dispărut în perioada comunistă pentru că nu corespundeau la acel moment cu ţintele propuse la export (volume mari la preţuri mici).
În ultimii zece ani însă, cercetătorii au început să studieze din nou aceste soiuri şi s-a dovedit că au un potenţial foarte bun.
„Pe lângă avantajul competitiv pe care îl oferă pe pieţele internaţionale, pentru că sunt soiuri vechi, ele sunt adaptate în actualul context al schimbărilor climatice. Astfel, realizează şi producţii bune, dar şi de o anumită calitate. Vinurile sunt diferite de cele obţinute din soiurile «clasice» din sortimentul internaţional“, a menţionat Marian Ion, care spune că printre soiurile mai noi testate de producători se numără şi Columna, Negru Aromat, dar şi Novac. Nu lipsesc de pe listă nici Negru de Drăgăşani şi Crâmpoşie Selecţionată.
Mulţi viticultori nu se opresc la un singur soi sau la un anumit tip de vin. De exemplu, Crama Gramma Wines, din zona viticolă Dealurile Moldovei, şi-a diversificat portofoliul cu două soiuri nu doar româneşti, ci chiar locale - Golia, un soi alb, o încrucişare de Sauvignon Blanc cu Şarbă, şi Arcaş, un soi roşu, o încrucişare de Băbească Neagră şi Cabernet Sauvignon. „Nu le-am mai văzut în piaţă până acum“, spune Marian Olteanu, fondatorul cramei.
În 2024, Gramma Wines a vândut circa 100.000 de sticle. Cel mai bine vândut a fost vinul alb sec din soiul Aligoté, un soi de strugure ce îşi are originile în regiunea viticolă Burgundia, din Franţa.
„E un soi despre care se spunea că nu poate să dea cine ştie ce rezultate. Dar la noi e cartea noastră de vizită, îl facem constant din 2009 până astăzi.“
Gramma Wines operează 20 de hectare de viţă-de-vie, dintre care 12,5 hectare au fost replantate recent.
Iar în final, toate aceste încercări – deloc puţine - ale viticultorilor autohtoni de a se diferienţa pe piaţă nu pot decât să bucure iubitorii de licori ale lui Bacchus.
