Căutând-o pe Alaska s-ar putea să dai şi de cartea lui John Green. Ce legătură are textul acesta cu ea? Aveţi puţină răbdare... Vă spun doar atât - în Alaska nu găseşti doar câini faimoşi şi peisaje de poveste, ci şi peşti aparte. Codul negru e un peşte de lux consumat de cei cu papile gustative fine. Iar somonul-rege e supranumit, nu degeaba, „caviarul somonilor“. Aceşti peşti vin tocmai din Alaska pentru a se aşeza „confortabil“ în farfuriile românilor. Să înceapă aventura culinară!
Se spune că în fiecare zi înveţi ceva nou. Eu, la 27 de ani, am învăţat că uneori gusturile pe care le respingi ani la rând te pot surprinde plăcut. Ciorba de peşte, pe care am evitat-o dintotdeauna, chiar şi în Delta Dunării, am testat-o pentru prima dată într-o după-amiază de final de iunie, când farfuria din faţa mea părea că are o poveste.
Culorile ei şi mirosul dulce-acrişor m-au făcut curioasă. Nu era orice ciorbă de peşte, ci una gătită în stil nordic, cu cod negru venit tocmai din Alaska. Aşa, am deschis o uşă spre o lume de gusturi pe care o refuzasem până atunci.
Codul negru, contrar denumirii, este un peşte alb. El se găseşte greu (se lasă greu prins) şi este apreciat de maeştri bucătari pentru textura sa catifelată şi pentru gustul bogat, fiind adesea considerat un peşte de lux, pe care-l consumă mai degrabă clienţii restaurantelor de fine dining.
Cea mai mare populaţie de cod negru din lume se află în apele reci din Alaska, un „colţ“ din America de Nord de circa 1,7 milioane de kilometri, care are 730.000 de locuitori.
Pe cale aeriană, distanţa din România până acolo este de peste 8.500 de kilometri. Dar odată ajuns la destinaţie (eu am făcut o călătorie virtuală momentan), peisajele par desprinse dintr-o pânză pictată mai degrabă în alb şi albastru, cu subtonuri reci.
În Alaska, pescuitul nu este numai o tradiţie, ci este „meseria“ care menţine respiraţia comunităţii. Localnicii ştiu că undiţele şi năvoadele lor le hrănesc familiile, dar şi economia. Din apele mărilor şi oceanelor, Alaska trimite în lumea largă unele dintre cele mai mari cantităţi de cod negru şi somon sălbatic, pescuitul fiind o activitate de bază.
„Industria pescuitului din Alaska continuă să fie o piatră de temelie a economiei statului“, a spus Jeremy Woodrow, director executiv al Institutului de Marketing pentru Produse din Peşte din Alaska (ASMI), în ultimul său raport anual, din 2024.
Produsele din pescuitul comercial din Alaska generează peste 6 miliarde de dolari în activitate economică, mai mult de 48.000 de locuri de muncă directe (inclusiv aproape 17.000 ocupate de localnici) şi contribuie cu peste 161 de milioane de dolari la bugetele statului şi autorităţilor locale prin taxe, tarife şi impozite voluntare.
„Impactul economic al industriei pescuitului se resimte în toate colţurile statului şi reprezintă un motor economic vital nu doar pentru comunităţile de coastă, ci pentru întreaga Alaska.“
Cu alte cuvinte, aici pescuitul nu este un sport sau o simplă pasiune. Este coloana vertebrală a economiei. Generaţii întregi au crescut având peştele pe masa din bucătărie, dar şi ca sursă de venit şi de dezvoltare.
„Primii care au apreciat codul negru la justa lui valoare au fost indienii din tribul Maka, încă de acum câteva sute de ani. Aceştia foloseau pentru pescuit sfori din alge şi cârlige din tsuga, un conifer care creşte în America de Nord“, potrivit datelor de pe site-ul Alaska Seafood, Institutul de Marketing pentru Produse din Peşte din Alaska (ASMI), care reprezintă un parteneriat public-privat între statul Alaska şi industria pescuitului, creat pentru a sprijini dezvoltarea economică şi durabilă.
Astăzi, în bună parte, codul negru de Alaska este pescuit cu paragate, în apele reci şi adânci ale Mării Bering sau ale Golfului Alaska, unde se găseşte cea mai mare populaţie de profil.
Codul negru este un peşte de mari dimensiuni, care poate atinge o lungime de până la un metru şi poate cântări până la 18 kilograme. Chiar dacă a fost descoperit acum câteva sute de ani, abia după 1965, în epoca modernă, el a fost transformat într-un produs internaţional. În plus, Alaska nu a fost mereu a americanilor ca să-l poată exploata. Ea a fost cumpărată de SUA de la Rusia în 1867, pentru 7,2 milioane dolari, o afacere considerată atunci o „nebunie“, dar care, mai târziu, s-a dovedit a fi profitabilă.
Dincolo de codul negru, tot aici există mai multe specii de somon, care, datorită faptului că este sălbatic şi nu de acvacultură, a început să capete tot mai multă notorietate la nivel mondial. Alaska este cel mai mare producător mondial de somon sălbatic. Iar peste 50% din tot somonul sălbatic de Pacific capturat la nivel mondial vine de aici.
În 2023, ultimul an pentru care există date disponibile, din apele din Alaska au fost pescuite aproximativ 5,25 miliarde de livre de peşte, adică circa 2,38 milioane de tone. Somonul sălbatic, vedeta Alaskăi, a reprezentat 17% din total (892 milioane de livre, respectiv circa 400.000 de tone). Codul din Pacific s-a situat pe poziţia secundă după cantitate, potrivit datelor ASMI. Totuşi, pentru a menţine industria în viaţă pe termen lung, pescuitul este reglementat, astfel încât resursele naturale să fie protejate şi transmise mai departe dintr-o generaţie în alta. Astfel, în Alaska nu se prinde peşte în exces, ci după ce se atinge un anumit prag, activitatea este stopată temporar.
Nu tot peştele e la fel. Şi nu tot pescuitul e la fel.
Somonul argintiu (Coho), spre exemplu, e capturat mai ales spre sfârşitul verii şi toamna. Este un peşte pentru familii, care ajunge la o plajă largă de consumatori.
Apoi, e somonul roz, cel mai numeros ca populaţie şi totodată cel mai accesibil tip de somon din Alaska. E prezent inclusiv în retail, crud, dar şi în conserve, şi afumat. Somonul Chum, care are o valoare mare prin icrele sale (ikura), este foarte apreciat în Japonia, dar şi pe alte pieţe asiatice, acestea fiind, de altfel, principalul consumator.
Somonul-rege (Chinook), capturat în cantităţi mici, are cea mai grasă carne dintre toate tipurile de somon şi este considerat „caviarul“ speciei. El este destinat restaurantelor gourmet, unde este preparat de bucătari celebri. Este cel mai scump de pe piaţă. Foarte popular în SUA şi Japonia, începe să câştige teren şi în Europa, fiind văzut ca alternativă la somonul de crescătorie. Ajunge şi în România.
„România are un consum de peşte foarte scăzut comparativ cu media UE. Totuşi, în fiecare an este vizibilă o creştere. În 2024, pe plan local a fost înregistrat un avans de 17% faţă de anul precedent. Chiar şi aşa, dacă ne comparăm cu ţările din vestul Europei, suntem abia puţin peste jumătate din nivelul lor“, spune Andra Nistor, coordonator marketing la Departamentul de Agricultură al SUA (USDA).
Românilor le place mai mult carnea de porc, adaugă ea. Iar în luarea unei decizii de achiziţie, preţul cântăreşte mult. „De exemplu, codul negru care ajunge pe piaţa din România costă 200 lei kilogramul.“
Dincolo de peşte, în România ajung şi alte produse americane, precum fistic, merişoare sau cartof dulce, disponibile la toţi retailerii mari.
„Carnea de vită americană a crescut foarte mult. De când am lansat DelicioUS, vânzările au urcat cu 300% în doar un an. În trecut, românii asociau mâncarea americană cu fast-foodul, dar acum înţeleg că există şi produse de calitate“, a conchis Andra Nistor.
Şi, în final, care e legătura dintre cartea lui John Green şi acest text? Amândouă sunt despre căutare. El căuta sensul vieţii şi dragostea, noi căutăm peştii din Alaska. Şi i-am găsit!
