Zonele rurale au devenit în ultimii ani adevărate scene ale culturii şi gastronomiei locale, iar asta mai ales pentru că poveştile locurilor, reţetele şi bucatele pregătite de mâini brăzdate de timp întregesc un peisaj peste care parcă anii nu au trecut. Iar câteva asociaţii din Transilvania readuc la viaţă această bogăţie culturală şi gastronomică a regiunii din inima ţării, organizând brunch-uri şi evenimente unde oaspeţii se bucură de preparate din ingrediente locale şi descoperă cu această ocazie şi esenţa satelor româneşti, esenţă completată de câteva biserici sau muzee care au reuşit să răzbată unor zeci sau sute de ani care au trecut peste ele.
„În ceea ce priveşte Colinele Transilvaniei, evenimentele nu sunt doar manifestări de agrement sau divertisment, ele sunt expresii vii ale legăturii dintre om, natură şi comunitate. Fiecare drumeţie ghidată, fiecare brunch rural, fiecare concert în biserica fortificată sau festival are şi un impact pe termen lung asupra locului şi a oamenilor care îl păstrează viu“, spune Cristina Iliescu, manager de destinaţie Colinele Transilvaniei, o iniţiativă a mai multor asociaţii, fundaţii, Grupuri de Acţiune Locală (GAL) şi susţinută de 44 UAT-uri şi de consiliile judeţene Sibiu, Mureş şi Braşov.
Destinaţia este certificată de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului şi Turismului din 2022.
Din acelaşi an, managementul destinaţiei este asigurat de Asociaţia Colinele Transilvaniei, care are ca scop dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale din destinaţia ecoturistică certificată omonimă, spaţiul dintre Sibiu, Sighişoara, Rupea şi Făgăraş, în aria protejată Natura 2000 Podişul Hârtibaciului.
În aceste locuri, asociaţiile alături de comunităţi au grijă ca moştenirea culturală să dăinuie chiar şi în vremurile actuale, în care accentul turiştilor este pus pe a bifa destinaţii consacrate şi cât mai instagramabile.
La atingerea acestui obiectiv de a promova valorile locale au pus umărul inclusiv brunch-urile periodice, un format creat de Asociaţia My Transilvania, despre care Cristina Iliescu explică faptul că sunt mai mult decât mese în aer liber.
„Sunt spaţii de întâlnire. Ele creează punţi între generaţii, între gospodari şi turişti, între local şi global.“ Pornite ca un experiment de networking, au devenit evenimente turistice mature, cu valoare economică şi culturală dovedită, adaugă ea. „Scopul brunch-ului, proiect început cu opt ani în urmă în zona Hârtibaciului, a fost să atragă atenţia asupra celor mai sărace localităţi din zonă, bogate însă din punct de vedere cultural şi gastronomic.“
Aşadar, mai multe asociaţii din zonă - MyTransylvania, Mioritics, Hosman Durabil şi Monumentum - şi-au unit forţele în acest scop şi au creat o experienţă pentru localnici şi turişti deopotrivă. În jurul fiecărui brunch, o comunitate se mobilizează: se identifică reţete din sat, se aduc produse locale, se organizează ateliere şi minievenimente, mai spune Cristina Iliescu.
Iar mai departe, la Transilvanian Brunch preparatele locale sunt gătite de gazde împreună cu oaspeţi sau familii, folosind doar produse proaspete şi de sezon.
„Pentru pasionaţii de istorie, cultură şi tradiţii transilvănene, evenimentul oferă şi o componentă culturală, sub diverse forme: un tur al satului pe teme de patrimoniu sau o scurtă drumeţie“, a menţionat ea.
Dincolo de acest tip de evenimente, peisajul gastronomic din zonă s-a îmbogăţit de-a lungul timpului şi cu puncte gastronomice locale, astfel că în prezent funcţionează peste 30 de astfel de mici afaceri de familie în Colinele Transilvaniei. Iar 14 dintre ele fac parte din reţeaua de ecodestinaţie a Colinelor Transilvaniei.
Aşadar, gastronomia locală capătă contur. Trebuie însă să fie descoperită şi gustată de cât mai mulţi oameni.
În acest sens, cel mai recent eveniment a avut loc în septembrie, când My Transilvania organizează Transilvanian Brunch la Cincu (jud. Braşov). Întâlnirea presupune savurarea preparatelor săseşti şi româneşti realizate cu ingrediente locale, vizită la biserica fortificată din sat, vizită la Muzeul Lolelor, plus demonstraţii de bici şi un atelier de ţesut.
Şirul brunch-urilor, promovate şi de Colinele Transilvaniei, a mers în septembrie la Apold, Cincşor, Şeica Mică şi apoi la Miercurea Sibiului.
„Brunch-ul e o formă de storytelling culinar. O farfurie povesteşte despre loc, sezon, familie şi comunitate. Este o experienţă de slow food în sens deplin: respect pentru ingredient, poveste, timp şi om“, a punctat Cristina Iliescu.
De altfel, mulţi antreprenori au subliniat în nenumărate rânduri că România este una dintre puţinele ţări din Europa care se mai bucură încă de reţetele autentice care nu au fost pierdute odată cu trecerea timpului.
„Gastronomia din Colinele Transilvaniei este un palimpsest cultural, cu straturi de influenţe săseşti, româneşti, maghiare, rome, dar şi cu urme ale mobilităţii contemporane din partea tuturor celor care sunt plecaţi în străinătate. Descoperim o mare grijă pentru provenienţa ingredientelor şi un sens profund al gospodăriei circulare.“
În spatele fiecărei reţete stă un context cultural, nu doar un gust, ci o poveste: despre sărbătoare, post, muncile câmpului, migraţie.
Iar tot mai mulţi antreprenori se întorc la sat şi „îmbracă“ această poveste gastronomică în ingrediente de calitate - fac brânzeturi maturate şi procesează alimentele cu grijă, astfel încât gustul să fie desăvârşit.
„Gastronomia este tot mai mult un mod de a revendica apartenenţa la un loc şi o formă de mândrie locală.“
Prin brunch-uri, pieţe locale şi tururi culinare, oaspeţii au ocazia să guste şi să înţeleagă un teritoriu prin simţuri şi dialog direct, a punctat Cristina Iliescu. Ea aminteşte că în ceea ce priveşte gastronomia, noi, ca români, suntem bogaţi nu doar în resurse, ci şi în sensuri.
„Satele din această zonă sunt arhive vii de cultură materială şi imaterială.“
Reţetele de la bunici, obiceiurile agricole, meşteşugurile, toate sunt în pericol dacă nu le repunem în circulaţie şi nu le valorificăm. „Slow tourism-ul înseamnă să cobori din maşină, să îţi iei timp, să guşti, să întrebi, să participi.“ E un gest de întoarcere la sine şi la comunitate, un antidot la turismul de masă, care reduce totul la indicatori de marketing şi la supraexpunere.
Totodată, gentrificarea este un risc real, punctează ea, iar semnele over-tourism-ului apar deja acolo unde lipsesc mecanismele de reglare şi implicare locală.
„Modelul nostru ecoturistic tocmai asta face: protejează prin participare şi echilibru.“
Iar la aceste brunch-uri au participat inclusiv turişti străini, despre care Cristina Iliescu spune că devin ambasadori ai destinaţiei, invitând prieteni şi familie, oferindu-le o experienţă personalizată şi profundă. În plus, ei sunt cei care văd uneori mai limpede valoarea pe care localnicii riscă să o treacă cu vederea.
„Apreciază autenticitatea, respectă ritmul locului şi sunt dispuşi să plătească preţul corect pentru un produs local sau o experienţă cu sens. Feedbackul lor este o validare şi un semnal că direcţia slow, autentic şi comunitar este una sustenabilă pe termen lung.“
De altfel, Colinele Transilvaniei este o zonă perfectă pentru cei care iubesc turismul lent: drumeţi, biciclişti sau amatori de echitaţie, toţi găsesc aici poteci care duc spre sate cu case de oaspeţi, restaurate în stil tradiţional, şuri transformate ingenios în restaurante sau spaţii de relaxare şi servicii certificate ecoturistic.
Iar o masă într-un sat din Transilvania nu poate fi comparată decât cu o adevărată călătorie în timp, gastronomia şi moştenirea culturală fiind, poate, singurele care ne pot duce înapoi la momentele în care oamenii se bucurau mai mult de familie şi de tihnă, decât de grabă şi avuţie.
