Sunt doar 303 de oameni în lume care au titulatura de master of wine, iar Josef Schuller este unul dintre aceşti „stăpâni ai vinurilor“, respectiv unul dintre cei care cunosc originile viţei-de-vie, care adulmecă aromele şi care îşi lasă descântate simţurile de licorile lui Bachus.
Deşi îl cheamă Josef Schuller, toată lumea îl cunoaşte drept „Pepe“. De fapt, aşa se şi prezintă. A crescut într-o zonă viticolă din Austria de Est, în Burgerland, unde familia sa avea o mică podgorie şi o pensiune agroturistică. De mic copil a fost educat să iubească vinul, însă când a venit momentul unei educaţii formale a ales să studieze economia la Viena.
A lucrat o vreme în comerţ pentru ca în 1985 să plece în Africa de Sud să îşi ia doctoratul şi să facă cercetare în wine marketing. S-a întors astfel la prima sa dragoste, vinul. A mers apoi pe drumul vinului prin toată lumea, din California în Australia, pentru a reveni apoi în Europa. În 1989 fondează Wine Academy, cea mai mare universitate specializată din Europa, cu 800 de cursuri pe an şi cu 15.000 de cursanţi, pe care astăzi o conduce din poziţia de managing director. În 1998 şi-a luat titlul de Master of Wine, iar în perioada 2008-2010 a ajuns să prezideze institutul care numără doar 303 absolvenţi în întreaga lume.
Despre puţinii oameni care deţin această titulatură Josef Schuller spune că vin din medii foarte diferite, şi doar o parte au un job sau un business în domeniul vinului. Ceilalţi, fie artişti, economişti sau oameni de afaceri, se specializează din pură pasiune. Ca să obţii diploma trebuie să treci de cursurile teoretice - origini, legislaţie -, de cele practice, care sunt mai plăcute pentru suflet dat fiind că implică degustări de vin, iar la final trebuie să scrii o dizertaţie.
„În 1953 a început să se ofere pentru prima dată titlul de Master of Wine. La început era un „club“ gentlemen only. Acum mai bine de 25 de ani au început să fie acceptate şi doamnele.“ O parte dintre primii „stăpâni“ ai vinului deja „ne părăsesc“, însă an de an se ţine examenul care mai „recoltează“ câţiva noi membri demni de titulatura master of wine.
Josef Schuller îşi aminteşte că atunci când a dat el examenul existau mai puţine tipuri de vinuri prin comparaţie cu astăzi, şi cu toate acestea credea că îi va fi imposibil să le ţină minte pe toate. A reuşit însă pentru că vinul l-a fascinat şi i-a încântat simţurile încă de mic.
Uitându-se în urmă spune că şi astăzi face acelaşi lucru ca şi acum 25 de ani: studiază vinul şi apoi ţine cursuri despre licoarea lui Bachus în toată lumea. Îi învaţă astfel pe oamenii de rând şi pe pasionaţi cum să deguste vinul, cum se împacă acesta cu mâncarea şi ce alte secrete mai are ascunse această băutură.
Când vine vorba de jobul său, recunoaşte că implică multă muncă de birou, de organizare, multe cursuri şi prezentări. „Degustam mai mult la început.“ Chiar şi astăzi însă bea zilnic un pahar de vin. Şi îl şi recomandă persoanelor sănătoase, însă nu uită să menţioneze: consumul de vin trebuie să se facă cu moderaţie. „Vinul a făcut parte din cultura umană de când lumea.“ Adaugă că oamenii nu trebuie să caute scuze ca să bea un pahar de vin, trebuie doar să se bucure de el, fără a ţine cont de ratinguri, de sfaturile cunoscuţilor sau al revistelor de specialitate. Nici măcar mâncarea care vine ca „garnitură“ nu are voie să ştirbească din importanţa celei considerate băutura zeilor. „Mâncarea nu este atât de importantă. Vinul poate fi asortat cu multe alimente, iar în final, el este cel care contează.“
Vinul nu este însă doar plăcere, poate fi şi un business, mai exact pentru colecţionari. Într-o perioadă în care dobânzile la bănci tind spre zero, iar plasamentele pe bursă par nesigure, o sticlă bună de Bordeaux pare cea mai indicată opţiune. „Cine a ştiut a făcut bani din asta în criză.“
Şi-a petrecut practic întreaga viaţă în domeniul vinului şi a reuşit să adune o colecţie de circa 500 de sticle de vin, însă afirmă că nu este colecţionar în adevăratul sens al cuvântului. Multe sticle le are pentru a fi folosite ca material didactic la seminarii. „Nu am nevoie să am o colecţie. Eu prefer să mă bucur de vin mai degrabă decât să îl ţin ani de zile la păstrare.“ După ce a încercat toate vinurile care i-ar putea trece prin minte unui pasionat de rând, dar şi multe altele, recunoaşte că nu are unul preferat. Balanţa înclină însă uşor astăzi către vinurile albe proaspete, însă din nou se fereşte să ofere detalii, nume sau zone de provenienţă.
„Ador de asemenea vinurile care au îmbătrânit frumos. Austriecii sunt fascinaţi acum de vinurile tinere, însă eu am gustat vinuri care aveau 150 de ani şi care abia atunci îşi atingeau momentul de glorie.“ La polul opus, există vinuri care după al doilea an deja sunt „trecute“. „În final, totul la vin se rezumă la gust. La gustul fiecăruia. Cât de plictisitori am fi dacă ne-ar plăcea aceleaşi lucruri?“
Gusturile în materie de vin se dezvoltă în timp, contează doar să apreciezi licoarea din pahar şi să îţi laşi îmbătate simţurile. Unora le plac vinurile seci, acide chiar, şi consideră că vinurile dulci nu-şi au locul. Alţii beau doar roşu şi nu uită să menţioneze că roze-ul nu este vin. Josef Schuller se grăbeşte să îi contrazică. „Unele dintre cele mai bune vinuri din lume sunt dulci, iar în ceea ce priveşte roze-ul, ca să îl apreciezi trebuie să ai gusturile bine dezvoltate.“
Deşi i-au trecut prin pahar şi i-au încântat simţurile cele mai bine cotate vinuri din lume, Josef Schuller îşi aminteşte însă clar vinul care i-a ghidat paşii în domeniu. A fost un vin roşu austriac, realizat însă în stil franţuzesc. „Vinurile austriece rămân favoritele mele pentru că sunt ca o călătorie în timp către copilărie.“ Acum nu mai deţine o podgorie, aşa cum avea familia sa în copilărie. A încercat să continue tradiţia familiei, făcea totul manual, însă a renunţat din lipsă de timp. S-a concentrat pe ce ştie mai bine: să îi înveţe pe alţii despre vin şi să descopere el însuşi cât mai multe secrete ale celei considerate băutura zeilor.
