Acum aproape zece ani, mai exact în 2017, cu mult înaintea pandemiei, Diane Popescu, o tânără absolventă de Arte, găsea în apropiere de Piaţa Victoriei din Bucureşti un spaţiu pe care îl vedea potrivit pentru o idee mai veche a ei – un hub cultural cu atelier de ceramică, loc de băut o cafea bună, de mâncat ceva gustos şi de interacţionat cu artişti locali. L-a închiriat, a pus pe picioare ceea ce visase, însă valul COVID-19 a obligat-o să închidă proiectul şi să plece din ţară. Recent, a revenit cu forţe proaspete şi vrea să renască din cenuşă businessul la care a continuat să viseze, având-o de această dată ca aliat pe cea mai bună prietenă.
Povestea a început şi continuă pe Calea Victoriei la numărul 153, lângă faimosul local cu ştate mai vechi Coclintă Brasserie şi lângă magazinul cu produse sustenabile Ototo. În 2017, când Diane Popescu a identificat spaţiul, nu exista de la bulevardul Dacia spre Piaţa Victoriei aproape nimic din zona HoReCa. Ea a avut însă o viziune.
„Voiam un hub cultural, cu atelier de ceramică, unde poţi mânca ceva bun şi bea un pahar de vin sau o cafea, unde să te întâlneşti cu artiştii locali. Am ales zona aceasta pentru chiria prietenoasă, iar pentru cineva care nu venea cu un buget mare pentru primul business era ideal“, povesteşte ea.
Visa la un loc pe care să-l definească drept „cafeneaua artiştilor“ şi chiar aşa a fost, reuşind să se susţină singur ca afacere şi devenind profitabil spre finalul celui de-al doilea an de funcţionare. Între timp, ea a ajuns să deţină spaţiul.
„Apoi a venit pandemia, care speram să treacă repede. După opt luni de incertitudine, am decis să pun locaţia la închiriat pe un website imobiliar şi cineva a răspuns la anunţ în doar două zile. M-am bucurat că am reuşit să aşez totul pe o linie de plutire.“
După ce a încheiat socotelile cu hubul cultural, a profitat de timpul liber câştigat şi a decis să urmeze un master în business, ea având la activ studii şi experienţă în lumea artei, ca absolventă a Universităţii de Arte din Capitală. Ştia să sculp-teze în metal, să lucreze cu sticla şi să creeze obiecte din ceramică, dar avea nevoie şi de abilităţi de antreprenor.
„După doi ani, când m-am întors acasă din Rotterdam, s-a întâmplat ca şi cea mai bună prietenă a mea, Anca, să revină după opt ani petrecuţi în Berlin şi încă unul în Marsilia. Ea s-a angajat între timp la una dintre cele mai bune agenţii de marketing şi influencing din România, după o experienţă fantastică în calitate de stilist în Berlin şi editor la o revistă online.“
Cei cărora le închiriase spaţiul în plină pandemie urma să plece, aşa că Diane s-a gândit că aceasta este şansa ei de a da din nou viaţă hubului mult-visat. A atras în prima fază businessul Oakberry – un loc specializat în açai bowls şi smoothie-uri, business global cu subsidiară şi în România, apoi Frenchies – restaurant disponibil doar pe platformele de livrări, cunoscut pentru burgerii cu brânzeturi franţuzeşti, iar recent hubul a fost completat cu La Coca, adică o cafenea-brutărie deschisă chiar de Diane şi de Anca, şi ea absolventă de Arte.
„Spaţiul acesta mi-a fost drag de la început, are o energie caldă, o poveste, iar pentru mine a fost mereu un loc al reîntoarcerii. Dificultatea a fost în a-l recuceri.“
Împreună, cele două antreprenoare deţin şi businessul de ceramică handmade Atelier Olari, care a crescut în perioada pandemiei. Atelierul a fost deschis în 2017, însă în 2020 artiştii care activau în cadrul său s-au reprofilat în producţia de piese pentru hoteluri şi restaurante de lux, potrivit informaţiilor de pe site-ul de prezentare a proiectului. După cinci ani de activitate în acest format, Atelier Olari a fost redeschis pentru public. În cafeneaua La Coca există şi un loc în care sunt expuse piese din colecţia din porţelan şi earthware A.O., care pot fi cumpărate.
Din oferta brutăriei face parte, evident, pâinea proaspătă, alături de alte câteva specialităţi de patiserie şi nu numai. Pe rafturi se găseşte inclusiv ulei de măsline, provenit de la un cuplu de prieteni pe care Diane Popescu i-a cunoscut într-un retreat de yoga şi care produc în Grecia sub brandul Oleve. De peste graniţe – din Spania, mai exact – vin măslinele vândute în brutărie, care sunt aduse de un prieten al surorii Dianei.
„Avem gemuri făcute de o doamnă extraordinară, fostă gazdă, care are reţete eclectice cu fructe şi vinuri, iar făina şi checurile vin de la moara din Brăila a unei prietene, o moară cu o tradiţie de peste 33 de ani, Moara Ghionea. Avem şi colaborări locale, precum cea cu prăjitoria Buimac, o mică prăjitorie artizanală din centrul Bucureştiului, cu loturi mici şi atent selecţionate. Chiar plănuim să montăm un punct de râşnire pe loc, în colaborare cu ei, la noi în hub.“
Momentan, meniul La Coca include pâine artizanală, produse coapte dulci, platouri charcuterie făcute cu selecţia din băcănie, produse locale precum gemuri, uleiuri, biscuiţi, dar şi unele spaniole precum conservele de sardine, macroul în oţet, burta de ton în ulei de măsline sau măslinele verzi în şapte tipuri de saramură.
„Urmează să lansăm şi bucătăria caldă, un fusion românesc şi brunch modern. Totul va fi făcut cu pâinea noastră, gemurile noastre şi brânzeturi de la o fermă din Sebeş. Coordonarea producţiei o facem intern, în echipă cu reţete proprii dezvoltate de mine şi unele în colaborare cu furnizorii noştri.“
În amenajarea spaţiului La Coca, Diane şi-a dorit o direcţie wabi-sabi, caldă, naturală, „dar cu atitudine românească“.
„Amenajarea am făcut-o împreună, în echipă, sub designul verişoarei mele şi al soţului ei, arhitecţii Ruxandra şi Răzvan Dumitru. Am vrut un spaţiu care să transmită sentimentul de acasă, cozy (confortabil – trad.) şi autentic. Am păstrat elemente originale şi am mizat pe simplitate, luminozitate şi materiale naturale.“
De pildă, podeaua este una dintre recuceririle cele mai valoroase. Sub straturile mai noi, a fost descoperită podeaua originală a localului, formată din mozaic şi bucăţi de marmură de Ruşchiţa, aşa că a fost curăţată şi restaurată, ceea ce a presupus investiţii semnificative. Amenajarea este încă un aspect care suportă actualizări.
„Pe termen scurt, ne dorim să adăugăm un geam retractabil pentru a putea deschide vara şi să mutăm DJ-barul spre terasa deschisă, unde avem o mică zonă verde în faţă.“
Pentru că da, în brutărie există o zonă dedicată DJ-lor de ocazie, care, dacă doresc, îşi pot exersa abilităţile punând muzică pentru clienţi, anunţându-şi intenţia în prealabil şi înscriindu-se pe o listă. De altfel, publicul La Coca Hub este amator de noutăţi şi curiozităţi, cuprinde oameni care preferă un loc aparte în locul celor comerciale, clientela de aici suprapunându-se peste cea a vecinilor de la Ototo sau de la Coclintă. „Am vrut să păstrăm fluiditatea şi coerenţa cartierului.“
În ceea ce priveşte alegerea numelui, Diane povesteşte că acesta provine de la denumirea uzuală a aluatului – cocă –, adică esenţa brutăriei. „Este o denumire sinceră, uşor de reţinut şi care are un aer familiar şi cald.“ În plus, aşa o alinta bunicul ei în copilărie, „spunea că eram mică, pufoasă şi caldă“.
Mai departe, pentru La Coca Hub urmează o etapă în care se va extinde partea de producţie proprie, luând amploare meniul cu preparate calde. Asta pe termen scurt.
„Pe termen mediu, ne dorim să facem din La Coca Hub un punct de referinţă pentru produse artizanale cu trasabilitate clară şi să creăm un spaţiu de comunitate în jurul valorilor noastre: calitate, produse curate şi autentice.“
Diane Popescu, fondatoare, La Coca Hub: „Pe termen mediu, ne dorim să facem din La Coca Hub un punct de referinţă pentru produse artizanale cu trasabilitate clară şi să creăm un spaţiu de comunitate în jurul valorilor noastre: calitate, produse curate şi autentice“.
