Luna decembrie a fost şi continuă să fie, pentru mine (deşi cred că nu sunt deloc unică aici), sinonimă cu sărbătorile, cu zăpada şi, bineînţeles, cu cadourile. Filmele specifice perioadei, bradul care luminează aproape continuu şi pledurile îmblănite, în mijlocul cărora mă cuibăresc, sunt şi ele ingrediente de bază în „reţeta“ acestor zile. Şi totuşi, nu ar fi ultima lună din an dacă nu ar mirosi în casă a scorţişoară şi dacă nu ar ieşi cozonaci rumeni şi grăsuţi din cuptor. Pentru că, încă din copilărie, datorită bunicii mele, perioada asta este sinonimă şi cu aceste arome şi gusturi. E sinonimă cu gastronomia. Şi cu ospitalitatea.
Chiar şi aşa, deşi sunt un fan declarat al iernii, al Crăciunului şi al zilelor pre şi post-mergătoare, de câţiva ani deja, la După Afaceri Premium am decis ca numărul de decembrie, ultimul din an, să nu fie unul cu specific, am ales să nu „fredonăm“ Jingle Bells în scris, să nu-i (mai) trimitem scrisori lui Moş Crăciun şi să nu vorbim despre cele mai inspirate daruri de pus sub brad. Şi nu pentru că nu am mai avea ce scrie despre asta, ci pentru că noi privim orice poveste pe care o creionăm ca pe un dar pentru cititorii noştri. Pentru că,
într-o lume care circulă mereu cu viteza a cincea şi cu piciorul pe pedala de acceleraţie, pe care o apasă până la podea, zilele de tihnă sunt un dar, iar lecturile cu sens, scrise cu simţul frumosului în minte, nu fac altceva decât să pecetluiască acest zen.
Iar pentru ediţia curentă, am plămădit şi scos din „cuptorul“ redacţiei poveşti numai bune pentru a fi savurate lângă brad, lângă sobă ori şemineu, în vârful patului sau în mijlocul familiei. Şi aşa se face că luna decembrie este - la noi - foarte mult despre tot ce înseamnă universul ospitalităţii. Pare că am făcut-o intenţionat în context, dar de fapt aşa s-a întâmplat.
Vă povestim despre unii dintre cei mai cunoscuţi chefi de la nivel internaţional, dar aducem în prim-plan şi iniţiativele „tizilor“ lor autohtoni. Vă invităm să degustaţi licori speciale, cu sute de ani de istorie, dar nu oricum, ci din paharele potrivite (vă ajutăm noi să le alegeţi!). Iar dacă nu vă plac băuturile cu multe grade, avem pregătită şi o poveste despre ceai, a doua cea mai consumată băutură din lume după apă.
Dacă cumva căutaţi sugestii de escapade în aceste zile, avem şi aici pregătite mai multe poveşti şi propuneri, toate de pe plaiuri mioritice, iar asta pentru că, în mod absolut remarcabil, apar tot mai multe opţiuni ce merită luate în considerare.
Mă voi opri aici cu dezvăluirile, dar ce pot să vă spun sigur e că în paginile revistei veţi mai găsi şi alte subiecte ce merită la fel de multă atenţie.
Când eram mică, urmăream cu religiozitate la televizor un desen animat numit „Cartea cărţilor“. Mi-am amintit de el recent. Nu cred că eu sau colegii mei am găsit şi am scris încă povestea poveştilor, nici nu ştiu dacă ea există, dar pot să vă promit că vom continua să o căutăm şi anul viitor.
Pe curând! Pe 2024!
