Toată Timişoara a fremătat la final de septembrie, când la Muzeul Naţional de Artă al oraşului s-a ridicat metaforic cortina de pe mai mult de 100 dintre cele mai valoroase piese de artă migălos alintate de însuşi Constantin Brâncuşi. Expoziţia intitulată „Brâncuşi: surse româneşti şi perspective universale“ cuprinde sculpturi, fotografii, documente de arhivă şi materiale filmate menite să ofere o imagine de ansamblu asupra creaţiei şi a vieţii sculptorului român.
Sărutul, Măiastra, Pasărea în văzduh şi Muzele (Domnişoara Pogany şi Muza adormită) sunt numai câteva dintre piesele care taie respiraţia privitorilor ce îşi fac drum prin încăperile semiobscure din cadrul Muzeului de Artă din Timişoara. Sunt opere care lasă mut orice privitor doar prin greutatea simbolică ce le însoţeşte, prin asocierea cu semnificaţiile care le-au fost atribuite de-a lungul zecilor de ani.
Născut la Hobiţa, judeţul Gorj, pe 19 februarie 1876, Constantin Brâncuşi avea 28 de ani când a ajuns la Paris şi a fost acceptat în atelierul sculptorului Antonin Mercié. În 1907, a devenit ucenicul lui Rodin, iar peste încă şapte ani găzduia prima sa expoziţie personală, la New York.
Două decenii mai târziu, expunea Sărutul, Măiastra, Domnişoara Pogany I, Muza şi douăsprezece fotografii în cadrul primei expoziţii de artă contemporană din România, organizată de revista de avangardă Contimporanul. În 1937, Brâncuşi venea în România pentru a stabili detaliile tehnice ale Coloanei Infinitului, plănuit a fi construită la Târgu-Jiu. Avea să-şi extindă proiectul pentru a include şi Poarta sărutului şi Masa tăcerii, lucrări emblematice pentru cariera sa.
În 1952, Brâncuşi primea cetăţenia franceză, iar peste patru ani îşi dona atelierul şi întreg conţinutul său statului francez. Trei ani mai târziu, înceta din viaţă, lăsând în urma lui o întreagă serie de controverse cu privire la apartenenţa – legală şi morală – a lucrărilor pe care le-a semnat.
Expoziţia dedicată acum lui Brâncuşi este încununarea reuşitei de a duce Timişoara pe culmi, datorită potenţialului său de valorificare a culturii. Mai mult decât al Franţei sau al României – un „conflict“ deja notoriu –, Brâncuşi este al tuturor, pentru că arta lui transcende graniţele, iar de aici mai departe nu mai e loc de controverse.
În sălile Muzeului de Artă din Timişoara sunt expuse lucrări de maturitate, special aduse de la muzeele internaţionale de prin toată lumea, dar şi din colecţii private. Sunt lucrări emblematice sau mai puţin cunoscute, care ies pentru prima oară din faimoasele colecţii pentru a ajunge în România. În acest sens, expoziţia beneficiază, printre altele, de împrumuturi de la Centre Pompidou, din Paris, care deţine, prin Atelierul lui Brâncuşi, cea mai mare colecţie din lume de opere ale artistului.
„O operă care nu a ieşit până acum niciodată din Atelierul lui Brâncuşi este «Piatra de hotar», o piesă cu semnificaţie istorică, un totem care semnifică înfrăţirea, fiind alcătuit din trei blocuri de piatră decorate cu simbolul sărutului“, a spus Doina Lemny, curatorul expoziţiei, la evenimentul de deschidere care a avut loc pe 28 septembrie.
Au fost de asemenea aduse şi lucrări de la Tate Museum din Londra, care a trimis la Timişoara trei din cele patru opere pe care le deţine, de la Fundaţia Guggenheim din Veneţia, precum şi din alte colecţii particulare.
Expoziţia „Brâncuşi: surse româneşti şi perspective universale“ este parte din programul cultural „Timişoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii“ şi este curatoriată de Doina Lemny, expertă internaţională în viaţa şi opera lui Brâncuşi.
„Expoziţia scoate în evidenţă anumite aspecte ce evocă legătura artistului cu ţara sa natală, cu arta şi literatura românească, lăsând publicului libertatea să descopere aceste relaţii subtile după propriile intuiţii şi simţăminte. De aici, necesitatea de a prezenta etape importante din creaţia sa, punând accentul pe prima perioadă, ce poartă însemnele formării sale în România, şi pe dialogul pe care l-a întreţinut în permanenţă cu compatrioţii săi, prin participarea la diverse manifestări artistice“, spune Doina Lemny, curatoarea expoziţiei Brâncuşi de la Timişoara.
Focşăneancă la origini, ea spune că a devenit şi puţin timişoreancă prin susţinerea pe care a găsit-o în oraşul care îl găzduieşte astăzi pe Brâncuşi – „unic, relevant, monumental“, aşa cum l-a descris directorul Muzeului de Artă, Filip Adrian Petru.
Expoziţia este finanţată de Consiliul Judeţean Timiş, găzduită de Muzeul Naţional de Artă Timişoara şi organizată de Fundaţia Art Encounters şi Institutul Francez din România, fiind susţinută de Banca Transilvania ca sponsor principal.
Iniţiatoarea întregului proiect este însă Fundaţia Art Encounters, implicată în toate etapele legate de pregătirea expoziţiei – de la obţinerea accepturilor de împrumut la organizarea transporturilor, a asigurărilor, la partea de arhitectură şi realizarea scenografiei, coordonarea efortului de atragere a sponsorilor, precum şi coordonarea comunicării.
„Ideea s-a născut înainte de pandemie. După expoziţia Brâncuşi de la Europalia în 2018, am cunoscut-o pe Doina Lemny, curatoarea acelei expoziţii, şi s-a conturat un gând legat de o expoziţie Brâncuşi în România, în Timişoara, în contextul de capitală culturală. Am tatonat câteva din muzeele internaţionale pentru a vedea în ce măsură ar exista deschidere pentru un eventual împrumut şi, încurajaţi de răspunsurile primite, am propus acest proiect partenerilor“, povesteşte Ovidiu Şandor, fondatorul fundaţiei Art Encounters şi un antreprenor activ în real-estate, artă şi educaţie.
A existat o întrerupere firească în pregătiri în prima parte a pandemiei, dar în ultimii doi ani s-a lucrat intens la obţinerea împrumuturilor, crearea unei echipe capabile să realizeze un astfel de proiect, asigurarea finanţărilor necesare, organizarea transporturilor. Tot procesul nu a fost lipsit de momente complicate, dar nimic de nedepăşit, dovadă fiind însăşi expoziţia.
„Cel mai complicat a fost de adus lucrările din muzeele din străinătate: Centrul Pompidou Paris, Tate Modern Londra şi Colecţia Guggenheim Veneţia. Asta pentru că au existat de la fiecare în parte cerinţe foarte complexe, detaliate pentru împrumutul lucrărilor şi a trebuit să ne asigurăm că putem satisface aceste cerinţe, de altfel absolut normale când vorbim de astfel de lucrări unice şi de neînlocuit.“
Pentru a găzdui această expoziţie, Muzeul de Artă din Timişoara a trebuit adus la un standard muzeal corespunzător, în linie cu normativele româneşti şi cu cele internaţionale. Astfel, Consiliul Judeţean a ajutat muzeul în realizarea lucrărilor necesare pe partea de securitate, supraveghere video, control al temperaturii şi umidităţii. Toate aceste lucrări au depăşit suma de 2,5 milioane de euro, spune Ovidiu Şandor.
„Erau însă lucrări oricum necesare, după mulţi ani în care muzeul nu a făcut investiţiile necesare. Aceste investiţii sunt şi un legacy (o moştenire – n. red.) important al acestui an, acum muzeul fiind la un standard care va permite şi în viitor realizarea de importante expoziţii în cele mai bune condiţii.“
Pe lângă aceste investiţii, a mai existat şi un buget alocat strict organizării expoziţiei, de aproximativ 1,2 milioane de euro. Finanţarea a fost asigurată din trei surse, echilibrate ca pondere: Consiliul Judeţean, sponsorii şi veniturile din bilete, bani care au mers în totalitate către muzeu. Costurile importante au fost cele legate de transportul lucrărilor, asigurarea lor, comunicarea expoziţiei, realizarea scenografiei expoziţiei, mediere.
„Biletele sunt limitate pentru fiecare interval orar în parte – asta atât pentru o vizitare plăcută, cât şi pentru siguranţa operelor. Iniţial existau în jur de 66.000 de bilete disponibile în cele patru luni cât este deschisă expoziţia. Ca urmare a reacţiei publicului, a fost suplimentat numărul, aşa încât acum sunt disponibile în total pentru ceva mai mult de 100.000 de vizite“, explică Ovidiu Şandor, el însuşi colecţionar şi pasionat de artă.
Până la jumătatea lunii octombrie, pentru toate datele, biletele disponibile online fuseseră epuizate cu două-trei zile înainte de deschiderea expoziţiei. În total, peste 30.000 de vizite erau deja rezervate, unele pentru lunile noiembrie, decembrie şi chiar ianuarie.
„Peste 12.000 de elevi sunt anunţaţi a veni cu profesorii lor. Weekendurile sunt cele mai solicitate, iar acele bilete se epuizează primele. Conservativ, aş crede că vor fi cel puţin 60.000-70.000 de vizite, deşi s-ar putea să ajungem la un total mai apropiat de capacitatea maximă“, estimează fondatorul Art Encounters.
Cei care, ajunşi la Muzeul de Artă din Timişoara, îşi doresc şi varianta audio digitală a turului se pot delecta cu această opţiune prin vocile Anei Ularu şi a lui Florin Piersic jr. Numărul de vizitatori aşteptaţi nu este deloc modest ţinând cont de euforia prin care a trecut şi încă trece în acest an Timişoara.
„Ne aşteptăm la un ritm dinamic al comenzilor în oraş în următoarea perioadă“, a spus Alin Şerban, CEO al platformei de livrări Tazz, unul dintre sponsorii expoziţiei unice de la Timişoara, oraşul din care, de altfel, a şi pornit povestea companiei, sub numele iniţial eucemănânc.
Anul acesta, Timişoara este Capitală Culturală Europeană, ceea ce a dat un imbold în plus turiştilor români şi străini pentru a-şi dori să viziteze oraşul de pe Bega. În contextul acestei efervescenţe, Tazz a lansat anul acesta şi versiunea în limba engleză a aplicaţiei sale.
„Vedem rezultate bune în Timişoara în acest an, dar cred că se poate face şi mai mult“, crede Alin Şerban, luând ca exemplu Sibiul, un alt oraş autohton care a deţinut titlul de capitală europeană a culturii în urmă cu mai mulţi ani şi care a continuat să se dezvolte şi după ridicarea acestui statut.
Avanpremiera celei mai importante expoziţii dedicate lui Constantin Brâncuşi în ultima jumătate de secol, marcată printr-un eveniment care a avut loc pe 28 septembrie, a fost încununată de Tazz printr-o cină cu preparate de inspiraţie brâncuşiană, sub semnătura echipei de bucătari a restaurantului Merlot din Timişoara.
„Poarta Sărutului“ a fost, pentru o seară, o bulă din brânză de capră cu ceapă verde, şonc de casă crocant şi sos de smântână grasă. I s-au alăturat, sub titulatura „Taci şi înghite!“, texturi din mămăligă cu slănină prăjită şi carne de porc la garniţă. „Îmbucătură la gura sobei“ a fost definiţia combinaţiei dintre fasolea boabe în chiflă de pâine făcută în casă, varză murată cu chimen şi chipsuri de cârnat de casă. „Transhumanţa“ s-a concretizat în farfurie într-un muşchi de vită cu hribi româneşti, sos de piper verde cu ţuică de prune şi cartof în unt, iar la final, orezul fiert în lapte brulé cu sorbet de căpşuni şi ţuică s-a transformat în „Curcubeu în vas de lut“.
Expoziţia dedicată lui Brâncuşi va putea fi vizitată până pe 28 ianuarie 2024 şi este însoţită de un catalog în limba română şi în limba engleză, cuprinzând 16 eseuri ale specialiştilor români, precum şi 190 de imagini reproduse ale sculpturilor, desenelor şi fotografiilor lui Constantin Brâncuşi, alături de imagini documentare, catalog publicat de Fundaţia Art Encounters. Prin toate aceste iniţiative, Constantin Brâncuşi îşi face magistral revenirea în România, făcând să tresalte inimile tuturor celor care visau să stea cândva la doar câţiva centimetri de unele dintre cele mai faimoase sculpturi ale lumii.
