Puţine obiecte de design pot jongla atât de bine cu percepţia minţii umane asupra unui spaţiu cum o fac oglinzile. Sunt „maestre“ ale trucurilor când vine vorba de crearea impresiei de amploare a unui spaţiu mai degrabă restrâns şi îşi pot găsi subtil locul în orice încăpere a unei locuinţe. Ce alte secrete mai ascund aceste discrete prezenţe din amenajările interioare? Ne spun designerii.
„Oglinzile sunt un «must have». În primul rând, cu toţii avem nevoie de partea practică a oglinzii. Apoi, aceste obiecte pot avea finisaje diferite, pot fi clare şi să satisfacă nevoia funcţională, dar pot să fie şi uşor fumurii sau de bronz, ceea ce poate evidenţia un context plăcut şi apoi funcţional“, spune Sergiu Călifar, designer de interior şi fondator al studioului de design interior Pure-Mess Design.
Adesea, designerii apelează la un truc care creează efectul de oglindă folosind placările cu sticlă neagră, care generează reflecţii similare, deşi claritatea nu este la fel de mare. Acest gen de finisaje se foloseşte pentru stâlpi sau zone care sunt astfel potenţate.
„Din punctul de vedere al designului, (oglinzile se potrivesc – n. red.), în cadrul amenajărilor foarte minimaliste sau inspirate din stilul wabi-sabi, unde atmosfera de vacanţă este prezentă. Acest lucru ajută ca oglinda în sine să devină un element de decor puternic atunci când este prezentă într-un spaţiu cu puţine elemente.“
Sergiu Călifar este totuşi de părere că oglinzile îşi găsesc locul cel mai bine în băile cu suprafeţe mai mici de 3,5 metri pătraţi. În astfel de spaţii, aceste piese nu se poziţionează pe peretele central, unde se află lavoarul, ci lateral, pe tot peretele, rezultând astfel o încăpere ce pare dublă ca spaţiu.
„Dacă dorim să închidem un volum orizontal, pe un perete de patru-cinci metri lungime, o treime din spaţiu îl placăm cu lemn şi două treimi cu oglindă, astfel încât rezultatul să fie unitar din punctul de vedere al designului. Prezenţa oglinzii măreşte spaţiul.“
Oglinda poate, de asemenea, să fie centrată, de pildă, pe un şemineu sau o consolă, iar în stânga şi în dreapta ei să fie plasate vase cu flori sau aplice de perete. Materialele folosite în general pentru ramă sunt lemnul, fierul şi MDF-ul vopsit.
Sergiu Călifar îşi aminteşte că cel mai inedit proiect rezidenţial la care a lucrat şi unde a integrat oglinzi a fost unul în care a trebuit să respecte multe principii din feng-shui.
„Alegerea şi poziţionarea oglinzilor au reprezentat astfel un factor esenţial. Acestea au fost amplasate fie ca placări pe uşile filomuro (uşi invizibile, la acelaşi nivel cu peretele), fie ca elemente de decor cu lumină led în spate, între două elemente centrale.“
Cert este că oglinzile sunt potrivite în orice tip de amenajare, iar în funcţie de loc, ele se pot folosi pentru a crea anumite iluzii, putând da, aşadar, impresia unui spaţiu mai mare, mai aerisit şi mai luminos prin dimensiunea şi amplasarea lor. Astfel, ele oferă profunzime.
„Folosirea oglinzilor în amenajare vine la pachet cu foarte multe beneficii, această piesă având o varietate largă de moduri creative de utilizare, pornind de la modurile cele mai cunoscute, precum integrarea în mobilier atunci când avem de-a face cu un spaţiu de dimensiuni reduse sau placarea pereţilor pentru a oferi senzaţia de adâncime, până la transformarea acesteia într-o piesă de decor interesantă, asemenea unui tablou, în cazul în care se foloseşte o oglindă creată de un designer renumit, cum sunt cele semnate de Poltronova şi Ultrafragola Mirror“, spune Laura Finkelştain-Bodnar, arhitectă şi cofondatoare a biroului de design NOAR Studio din Iaşi, care realizează proiecte pentru spaţii rezidenţiale şi comerciale.
Pentru a obţine o amenajare armonioasă, crede ea, este important contextul în care oglinzile sunt amplasate.
„Noi le folosim în fiecare amenajare, fiind un element de design foarte versatil, fie că vorbim despre o oglindă necesară, cum este cea din baie, fie că este vorba de una strict pentru decor. De asemenea, ele ne ajută în anumite tipologii de spaţii, unde ne putem folosi de reflexia lor pentru a obţine efecte specifice – în cazul unei încăperi înguste, folosirea unei oglinzi de dimensiuni mari oferă iluzia unui spaţiu mai generos.“
În ultimii ani, sunt utilizate tot mai des în amenajările interioare oglinzile de dimensiuni mari în proximitatea intrării, pentru a te putea privi în întregime, din cap până în picioare. Altfel, în funcţie de proiect, pot fi oglinzi fumurii, cu aspect vintage, faţetate, câte şi mai câte. Alături de alte materiale cu efect de oglindire şi reflexie, precum sticla fumurie şi apa, ele pot genera efecte vizuale foarte interesante.
Andra Bica este fondatoarea studioului de design interior Kanso, iar în unul dintre proiectele inedite la care a lucrat până acum, oglinzile şi-au găsit locul într-un vestibul întunecat unde ea le-a amplasat pe un perete întreg, având în opoziţie un perete iluminat şi decorat cu un tapet cu temă vegetală.
„Astfel, am creat o zonă mai amplă care, totodată, urmărea ideea de aducere a naturii în interiorul casei“, povesteşte ea.
Dincolo de micile „păcăleli“ la care contribuie, oglinda poate fi şi un obiect de decor dezirabil, servind ca punct focal sau ca accent într-o încăpere.
„Câteva dintre oglinzile iconice ale timpului nostru sunt oglinda F.A. 33 a designerului Gio Ponti, oglinda Ultrafragola a designerului Ettore Sottsass sau oglinda Zodiac a designerului Jean-Baptiste Fastrez.“
Atunci când nu sunt folosite în scop funcţional, oglinzile ar trebui alese în funcţie de stil, astfel încât să fie în concordanţă cu cel din întreaga locuinţă. Doar pentru cei curajoşi, Andra Bica recomandă folosirea lor ca accent în amenajare. De exemplu, integrând o oglindă baroc într-un design minimalist.
„Cu siguranţă oglinzile pot fi nişte elemente valoroase în cadrul designului interior. Însă cred că rolul acestora ar trebui stabilit încă de la începutul proiectului. Mai exact, dacă acestea au un rol funcţional şi ne ajută să ghidăm lumina într-un sens sau în altul sau dacă au un rol strict decorativ. În funcţie de alegerea noastră, putem să le potenţăm prezenţa.“
Inovaţiile nu sunt puţine când vine vorba de oglinzi, azi existând pe piaţă asemenea obiecte cu iluminare ambientală care îşi schimbă cromatica, cu afişaj, oglinzi rotunde cu ramă aparent detaşată, oglinzi care se pot conecta la sistemul smart al casei, acolo unde este cazul şi multe altele.
„În ultimii ani au apărut foarte multe oglinzi care împletesc rolul funcţional al acestora cu tehnologia. Astfel, avem oglinzi inteligente, echipate cu ecrane tactile, difuzoare şi microfoane, care permit interacţiunea cu asistenţi vocali. De asemenea, se întâlnesc tot mai des oglinzile cu funcţii de divertisment care pot fi echipate cu ecrane tv care le permit utilizatorilor să urmărească emisiunea lor preferată în timp ce se pregătesc“, spune Andra Bica.
Există însă „interdicţii“ când vine vorba de integrarea oglinzii în casă? Răspunsul designerilor este afirmativ.
„Atunci când vizavi avem o imagine foarte aglomerată sau în care vedem două spaţii/camere, devine obositor. De asemenea, atunci când bate direct o lumină naturală sau artificială puternică în faţa oglinzii, te vezi în semiumbră şi este neplăcut“, explică Sergiu Călifar de la Pure-Mess.
Alteori, montarea oglinzii impune o anumită precauţie. Cum ar fi, de exemplu, dacă se doreşte amplasarea ei pe tavan.
„Mai sunt situaţii în filosofia feng-shui în care se recomandă poziţionarea oglinzilor doar în anumite zone ale încăperilor. Desigur, fiecare are anumite preferinţe legate de amplasare, iar noi, ca specialişti, putem face recomandări“, spune Laura Finkelştain-Bodnar de la NOAR Studio.
De exemplu, în dormitor este de evitat o oglindă de dimensiuni mari în apropierea patului sau în aria de deschidere a uşilor, pentru a nu avea situaţii neplăcute precum lovirea puternică a acesteia cu mânerul uşii.
„Eu nu aş folosi oglinzi de dimensiuni foarte mari în zone foarte luminoase, cu suprafeţe vitrate generoase. Cred că ajută la crearea unui efect de seră şi poate fi destul de inconfortabil atunci când folosim încăperea şi ca spaţiu de muncă. De asemenea, nu aş folosi oglinzi sau le-aş repoziţiona atunci când acestea reflectă un cadru inestetic“, spune Andra Bica de la Kanso.
În final, oglinda îşi joacă cea mai de preţ carte atunci când reuşeşte să fie şi funcţională, şi estetică.
