Arts & Design

De numele familiei Doicescu se leagă activitatea uneia dintre cele mai mari companii de construcţii din România, Bog’Art. Puţină lume ştie însă că, după afaceri, în familia Doicescu a prins rădăcini o pasiune care trece de la o generaţie la alta, cea pentru artă

14 nov 2023 541 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

De numele familiei Doicescu se leagă activitatea uneia dintre cele mai mari companii de construcţii din România, Bog’Art, un business care şi-a pus în portofoliu proiecte de referinţă pe piaţa locală. Puţină lume ştie însă că, în afară de afaceri, mai exact „după afaceri“, în familia Doicescu a prins rădăcini o pasiune care trece de la o generaţie la alta, cea pentru artă. Am intrat noi în culisele acestei bucurii întreţinute cu sfinţenie şi am aflat poveşti care meritau să iasă la lumină.

Însuşi numele afacerii construite de familia Doicescu – Bog’Art – este o aluzie fină la plăcerea deloc vinovată crescută de-a lungul zecilor de ani, arta regăsindu-se astfel în ADN-ul familial. Denumirea businessului este de fapt o combinaţie între numele lui Bogdan, fiul lui Raul Doicescu,  fondatorul Bog’Art, şi evidenta slăbiciune pentru artă.

„Nu este doar o pasiune, ci un element fundamental care pătrunde în fiecare aspect al vieţii noastre, de la modul în care abordăm rezolvarea problemelor până la estetica pe care o încorporăm în proiectele noastre“, povesteşte Bogdan Doicescu.

A crescut înconjurat de artă în toate formele, de la cea tradiţională - precum pictură sau sculptură până la amenajări interioare şi design vestimentar. O parte din afinitatea pentru artă, Bogdan Doicescu a moştenit-o de la mama lui, care este absolventă de Arte plastice şi care i-a dat moştenire un ochi fin în ceea ce priveşte sensibilitatea la estetică. O altă parte a fost cultivată în timp, el făcându-şi studiile la Columbia University, în New York, unde a urmat cursuri despre istoria artei. A păstrat de atunci curiozitatea de a explora galerii atunci când călătoreşte, de a vedea ce se expune, ce se consideră de actualitate, ce se vinde.

„Am dus pasiunea pentru artă la următorul nivel prin brandul Art Property, firma de dezvoltare imobiliară ce îşi concentrează atenţia pe apartamente premium în zone atractive sau în devenire din Bucureşti.“ Conceptul, pe scurt, este de a construi clădiri cu adevărat artistice. „Acest lucru se realizează practic prin prisma arhitecturii ambiţioase, încorporând soluţii tehnice inovatoare, dar şi prin posibilitatea de a avea un suflet ambiental care îmbunătăţeşte calitatea vieţii rezidenţilor folosind arta expusă în spaţii dedicate Art Property Gallery, dar şi în spaţiile comune.“

Art Property Gallery aduce lucrări inspirate din stilul ultramodern, care s-ar vinde pentru zeci sau chiar sute de mii de euro, proprietarilor de penthouse-uri din metropole sau de vile din destinaţii de vacanţă, calibrate însă pentru bugetele apartamentelor din România. O mică parte a colecţiei se regăseşte în Art City, iar în curând aproape 100 de lucrări vor fi disponibile pe Art Property Gallery online.

Pe Bogdan Doicescu îl atrage cu precădere arta cu origini în street sau urban art, adesea îmbinată cu pop-art, completând-o cu anumite tipuri de artă abstractă, de preferinţă în culorii vii şi în dimensiuni mari.

„Consider că aceste stiluri compun avangarda pe care noua generaţie o va găsi pe înţelesul ei, interesantă, cool. Am avut ocazia, prin călătoriile mele, să aprofundez pasiunea pentru artă şi am constatat că cele mai reuşite galerii poartă o amprentă puternică în acest stil.“

A ales astfel să aducă acest spirit în propria colecţie Art Property Gallery, pe care o expune la Art City, primul ansamblu dezvoltat sub brandul Art Property. Vor fi expuse cele aproape 100 de lucrări prin rotaţie în ansamblurile Art Property, având şi colaborări periodice cu artişti locali şi internaţionali. O primă colaborare în acest sens a fost cu artistul Trick Patrick, care a decorat casele de scară - fiecare etaj fiind diferit, dar legat de aceeaşi tematică - şi puţul liftului panoramic, care permite admirarea operei în mişcare în parcurgerea celor nouă etaje ale clădirii.

Când vine vorba de modul în care apreciază un obiect de artă, Bogdan Doicescu spune că pentru el contează ca artistul să fie expus la nivel internaţional, să fie relativ cunoscut sau cel puţin într-o ascensiune.

„Uneori, poţi risca cu cei tineri aflaţi la început, dar este important să aibă o tehnică variată şi să fie «pe trend», lucru greu de definit. De aceea mă implic atât de mult în procesul curatorial, trebuie simţit. Gusturile diferă, dar cele rafinate se stabilizează undeva după multă aprofundare şi se reactualizează pentru a fi la curent cu noutăţile.“

Înainte de toate criteriile obiective ce ţin de artist şi cota sa, subiectul ales, dimensiunile şi bineînţeles de buget, arta trebuie să îţi transmită ceva, crede antreprenorul.

„Nu spun ceva nou, dar simt că nu este spus suficient. Personal, îmi plac lucrările de dimensiuni mai mari, cele de peste un metru lăţime îmi atrag atenţia. Mă uit să folosească o paletă de culori vii, de obicei mă feresc de tot ce este sumbru sau cu iz prea clasic. Îmi place să fie vibrant şi îndrăzneţ, să reziste în timp, să se asorteze cu cromatica spaţiului unde va fi expus.“

Criteriile trebuie să meargă şi mai departe în încorporarea lucrării la amenajarea interioară, să fie ghidată de lucrarea ce va fi expusă astfel încât să fie întrepătruns procesul curatorial cu designul interior. Spaţiul în care ne petrecem timpul este un tot şi trebuie să ţină cont de arhitectură, funcţionalitate, lumină, preferinţe personale – exact în această ordine, este crezul lui Bogdan Doicescu.

În familia lui, arta se colecţionează de ani mulţi şi îşi aminteşte că era încă mic copil când a mers pentru prima dată la o licitaţie cu ciocănel.

„De aproape opt ani mi-am asumat un rol activ în procesul curatorial pentru proprietăţile noastre, am vizionări la galerii şi participări la licitaţii, schimbăm mereu ce expunem în case, în birouri. Acest lucru mă inspiră, îmi face plăcere şi se completează cu businessul.“

I-au rămas întipărite în minte şi în suflet emoţiile de la licitaţii, atunci când o lucrare ajunge peste aşteptările iniţiale şi totuşi merge mai departe. La fel ca în business, îşi asumă riscuri şi, uneori, când se ajunge la o sumă prohibitivă, trebuie să ia decizii logice sub presiunea emoţiilor.

„Am constatat că nu regreţi dacă îţi place cu adevărat lucrarea, devine pentru proprietar de nepreţuit şi, de regulă, dacă este atent aleasă, îşi păstrează sau chiar îi creşte uneori considerabil valoarea în timp.“ Momentan, a ajuns să adune pentru Art Property Gallery o colecţie de aproape 100 de lucrări, deţinute integral în proprietate, cu o valoare de piaţă de circa 200.000 de euro. „Raportat la ce face în mod uzual o galerie din România, este totuşi o investiţie considerabilă şi o realizare personală pentru mine.“

În colecţia familiei Doicescu se regăsesc lucrări ale unor artişti români despre care Bogdan Doicescu spune că îşi păstrează valoarea sau chiar şi-o amplifică în timp, rămânând totuşi moderni prin tehnica abstractă.

„Colecţionăm Alexandru Istrati şi Natalia Dumitresco, Horia Damian, Paul Neagu, Victor Brauner, Sultana Maitec, Ion Ţuculescu şi Georgeta Năpăruş printre alţii. Nu deţinem lucrări ale lui Adrian Ghenie, dar este o menţiune onorabilă pentru că a pus ţara pe harta colecţionarilor la un alt nivel internaţional.“

Bogdan Doicescu spune că tinde către a echilibra şi împrospăta colecţia cu artişti internaţionali, ultramoderni din arta abstractă, pop-art şi street art. Câteva nume dintre cei mulţi pe care îi urmăreşte şi îi apreciază, deţinând şi lucrări ale unora dintre ei, sunt Richard Orlinski, KAWS, Anish Kapoor, Fred Allard, Stephan Cipre pe partea de sculptură şi Karl Lagasse, JonOne, Mr. Brainwash, Alec Monopoly, Diederik Van Apple pentru lucrări în stilul street art şi pop-art. „Dintre artiştii contemporani renumiţi mondial îmi plac Damien Hirst, Jeff Koons, Banksy, Mark Bradford, Cecily Brown, Mark Grotjahn, dar sunt prea prohibitivi din cauza renumelui încât să pot găsi lucrări accesibile.“ Dintre greii generaţiilor anterioare, stilurile lui Jackson Pollock, Jean-Michel Basquiat, Roy Lichtenstein, Keith Haring, Andy Warhol ar fi doar câteva referinţe de bază din care caută să fie inspirate lucrările unor artişti noi.

În lobby-ul proiectului rezidenţial Art City sunt expuse periodic lucrări de artă în galeria special amenajată. De pildă, la începutul lunii septembrie spaţiul găzduia o colecţie ultramodernă în stilul street şi pop art, care a început ulterior să fie alternată cu lucrări de artă abstractă.

„Sunt mereu în căutarea unor lucrări potrivite atât pentru spaţiile din propriile proprietăţi, cât şi pentru cele dezvoltate de Art Property. Pentru mine, vânez prin case de licitaţii online, dar şi prin dealeri internaţionali lucrări ale artistului american-francez JonOne, care este exact intersecţia între fine art cu origini şi stil street art. Ar mai fi o sculptură Kong a lui Richard Orlinski, de proporţii mari, neapărat din ediţiile unicate graffiti. Pentru ambele, încă mă acomodez cu bugetele necesare.“

Pentru un atât de avid pasionat de artă, evenimentele de profil nu pot fi nicidecum străine, aşa că Bogdan Doicescu le frecventează de câte ori are ocazia, convins fiind că evenimentele şi târgurile mari joacă un rol important în stimularea dialogului şi deschiderea pieţelor în rândul unui public larg din lumea artei.

„Local, am participat în calitate de sponsor şi expozant cu Art Property Gallery la RAD Art Fair în premieră anul acesta şi timp de doi ani am fost sponsori pentru Romanian Design Week, ce are loc la Combinatul Fondului Plastic, în apropierea ansamblului Art City, zonă ce ar putea fi revitalizată în direcţia unui Design District precum Wynwood din Miami.“

Tocmai din dorinţa de a aduce această viziune în Bucureşti, a organizat la Art City un eveniment cu un artist şi prieten din Miami, GSTAKIS, prezent la Art Basel Miami de peste zece ani.

Despre potenţialul pieţei locale în ceea ce priveşte valorificarea artei, Bogdan Doicescu spune că, momentan, cumpărătorii de artă din România sunt timizi şi cu bugete mici, dar există speranţa că pe viitor pot fi convinşi să investească.

„Pentru a deveni comercială, în sensul cu adevărat vandabilă, avem nevoie ca arta să facă mai mult parte din viaţa românilor, să fie format impulsul de a lua o lucrare instant acasă când o văd, pentru că le trezeşte o nevoie mai presus decât cea de consum, cea de apartenenţă la un stil şi un profil estetic. Sunt convins că uşor-uşor acest lucru se va întâmpla prin noii colecţionari care îşi formează ochii, se rafinează şi vor investi într-un lux pe care şi-l pot permite de a reda frumuseţea mediului ambiental.“

Şi totuşi, discutând atât de mult şi în profunzime despre artă cu un pasionat incontestabil, apare inevitabil o întrebare. A trecut vreodată de cealaltă parte a baricadei, devenind el artistul?

„Mi-am încercat adesea mâna artistică în timpul liber, luând markere şi vopsele pentru a experimenta pe colecţia de sneakers. Uneori am reuşit designuri noi, pe care să-mi facă plăcere să le şi port! La birou mereu desenez scheme logice când explic ceva pe whiteboard şi, ori de câte ori se iveşte ocazia, ador să desenez pe planurile arhitecţilor. Poate toţi suntem puţin artişti în specialităţile sau hobby-urile noastre.“

În plus, Bogdan Doicescu spune că se consideră artist prin prisma meseriei sale: este oarecum un arhitect al structurii de grup Bog’Art pentru a-i asigura guvernanţa corporativă, se simte creativ când se implică în conceptele de marketing ale dezvoltărilor imobiliare Art Property şi adesea se regăseşte în rolul de designer interior al propriei case.

„Domeniul construcţiilor îl consider însăşi o artă în care disciplinele de inginerie, arhitectură, finanţe şi nu numai se reunesc într-o reconciliere tehnică, estetică şi economică pentru a da formă unei structuri permanente ce va fi însufleţită de oameni. Faţă de arta convenţională, doar materialele şi bugetele sunt mai grele şi mai mari!“, remarcă jovial Bogdan Doicescu.


Bogdan Doicescu,  fiul lui Raul Doicescu – fondatorul Bog’Art: „Uneori, poţi risca cu artiştii tineri aflaţi la început, dar este important să aibă o tehnică variată şi să fie «pe trend», lucru greu de definit. De aceea mă implic atât de mult în procesul curatorial, trebuie simţit. Gusturile diferă, dar cele rafinate se stabilizează undeva după multă aprofundare şi se reactualizează pentru a fi la curent cu noutăţile“.