Bancherii din Zürich trec printr-o depresie acuta din cauza datoriilor imense acumulate de unele banci, dar aceasta tristete generala nu se prea vede in restaurantele italienesti.
La Il Giglio mesele sunt ocupate sase seri pe saptamana (localul e inchis duminica), chiar si in conditiile in care unele dintre cele mai pretentioase restaurante din Zürich sunt aproape goale. "La noi e mereu plin", spune Vito Giglio (52 de ani), rasfoind prin registrul de rezervari. "Chiar daca nu mai au slujbe, primesc salariul pe sase luni plus alte compensatii generoase", spune el despre clientii sai bancheri. "Vin la noi in continuare".
Intr-adevar, bancherii elvetieni sufera, iar un numar surprinzator de mare dintre ei cauta alinare in mancarea italieneasca. Acest apetit neasteptat pentru specialitati italienesti pare sa vina din capacitatea acestor preparate de a-ti da o stare de bine, calitate apreciata acum mai mult decat oricand de bancheri.
De la inceputul anului trecut, cand recesiunea a inceput sa fie resimtita aici, somajul in sectorul restaurantelor a crescut cu mai mult de 10 procente, potrivit lui Bruno Sauter, directorul oficiului fortei de munca din Zürich.
Dar Daniel Müller, director gastronomic la Bindella, unul din cele mai mari grupuri de restaurante din Zürich, spune ca cifra de afaceri a celor 16 restaurante italienesti din grupul Bindella a scazut cu mai putin de 2% de anul trecut, iar pe anumite segmente de pret nu s-au inregistrat deloc scaderi. El mai adauga ca veniturile anuale au crescut pana la 100 milioane dolari (70 mil. euro) anul trecut, fata de 90 miloane dolari in 2006.
Bindella, o afacere de familie cu apoximativ 500 de angajati, cuprinde un restaurant exclusivist numit Bindella, restaurante cu preturi de categorie medie - Santa Lucia si localuri cu preturi modeste - Spaghetti Factory. Bucataria italieneasca, dupa cum spune Müller, "e aproape ca cea elvetiana pentru noi; e o parte importanta, integranta a vietii noastre".
Restaurantele cu alt specific decat cel italienesc recunosc ca sunt in competitie cu bucataria mediteraneana. McDonald's, de exemplu, are pe billboard-urile din Zürich o reclama cu un cheeseburger mare si suculent, in care apare pretul - 2 euro, si sloganul "Patru tortellini sau asta".
"Toata lumea a avut de suferit intr-o masura mai mare sau mai mica", spune Urs P. Roth, CEO al Asociatiei Bancherilor Elvetieni, din biroul sau cu vedere asupra raului Limmat. Roth a ocupat functia de general counsel - sef al departamentului juridic al UBS, in vremea cand banca era profitabila.
Nu trebuie sa fi geniu pentru a-ti da seama cat de importanta e sanatatea sistemului bancar pentru Elvetia. Aproximativ o jumatate de milion de elvetieni lucreaza in domeniul financiar, dintre care 40% in zona Zürich-ului.
Chiar si in aceste conditii, s-a intamplat ca unor bancheri cunoscuti sa le fie refuzat accesul in anumite restaurante traditionale elvetiene.
Pe cand era presedinte al Consiliului de Administratie la UBS, Marcel Ospel mergea regulat miercurea la restaurantul sau preferat, Kronenhalle, o braserie situata aproape de opera, ai carei pereti sunt impodobiti cu picturi de Matisse, Picasso and Mir". Si totusi, anul trecut, dupa ce Ospel a anuntat ca UBS inregistrase pierderi de peste 19 miliarde de dolari, cei de la Kronenhalle l-au facut sa se simta persona non grata, conform unor relatari din presa elvetiana. Ospel a reinceput doar recent sa frecventeze restaurantul din nou.
Restaurantele italienesti, in schimb, nu ii tin la distanta pe bancheri. Au reusit chiar sa ii detroneze pe chinezi in topul restaurantelor cu alt specific decat cel elvetian. Intrebat unde prefera sa ia masa in oras, Roth raspunde: "Daca sunt cu clienti, merg la restaurante din preajma biroului; daca sunt singur si vreau doar sa ma relaxez, ma duc la Il Giglio".
Vito Giglio nu se arata deloc mirat de apetitul brusc al bancherilor pentru bucataria italieneasca. La fel ca o alta specialitate italieneasca, mancarea are un efect calmant "precum muzica unui tenor, cum ar fi Caruso sau Pavarotti", spune el
Si totusi, intr-o seara, cu putin timp in urma, pe cand un bancher si un avocat se plangeau de pierderile financiare suferite, la o portie de paste, un barbat de la o masa invecinata a sarit in picioare si i-a apostrofat dur, dupa cum relateaza Giglio. "Le-a spus ca nu ei, bancherii, erau cei care pierdeau bani, ci amaratii ca el".
"Giglio e un local unde poti merge atat in vremuri bune, cat si in vremuri rele," spune Jan A. Bielinski (55 de ani), de la Julius Baer, o banca elvetiana situata la doi pasi de Bahnhofstrasse. "S-a schimbat starea de spirit", spune el. "Acest lucru se intampla cand au loc schimbari pe piata, iar o piata care o duce rau afecteaza pe toata lumea".
Müller de la Bindella e de acord cu Giglio in privinta efectului linistitor al mancarii italienesti. Mesele relaxate sunt un obicei din ce in ce mai rar intalnit in Elvetia, acolo unde ritmul vietii e din ce in ce mai alert, spune Müller. "Aici ai sentimentul ca esti in vacanta".
Chiar si restaurantele de varf prospera. La Savoy Baur en Ville, hotelul exclusivist de cinci stele din Paradeplatz, centrul financiar al Zürich-ului, Manfred J. Hörger conduce restaurantul Orsini, unde Piccatine din Vitello alla Milanese - vitelul milanez costa 33 de euro de persoana.
Hörger (67 de ani), care conduce hotelul de zeci de ani alaturi de sotia sa, Christina, spune ca cel mai important aspect al gastronomiei italienesti e continuitatea. "Am avut recent un oaspete sosit de la Basel, care a cerut Ravioli della Nonna", spune Hörger. "Dar le scoseseram din meniu".
Hörger a cerut sa fie reintrodus imediat. "Continuitatea e marca noastra", declara el cu mandrie.
