Aplecarea către frumos e ceva ce se poate educa, ce se poate induce din copilărie, dar există şi unele momente definitorii în viaţa fiecăruia dintre noi când ne deschidem sufletul şi mintea către lucrurile care ne îmbogăţesc spiritual. Acesta este crezul Alexandrei Olaru, director de legal and external affairs în cadrul Vodafone România.
Pentru ea, un astfel de moment memorabil a avut loc acum mai bine de un deceniu. La vremea aceea, lucra pentru gigantul anglo-olandez Unilever, un grup cu prezenţă în piaţa bunurilor de larg consum.
„Mergeam constant la Tate Modern, la Londra, la expoziţiile din Sala Turbinelor (care multă vreme au fost sponsorizate de gigantul anglo-olandez - n. red.).“ Era parte din job această vizită la muzeu. „Nu are cum o astfel de activitate să nu îţi influenţeze viaţa, nu are cum să nu te ajute şi să nu îşi pună amprenta asupra ta.“
O altă amintire memorabilă este aceea când a văzut Măiastra lui Brâncuşi la Muzeul de Artă de la Washington (The National Gallery of Art), iar pe fundal era o operă a lui Joan Miró.
„M-am gândit atunci că asta înseamnă să aparţii lumii (referitor la Brâncuşi - n. red.).“
Oriunde merge, încearcă să ajungă la muzeul de artă din zonă, din oraş. Iar cel mai frumos muzeu de artă din lume l-a descoperit în Milwaukee, Statele Unite.
„Nu ştiam nimic despre el atunci când am ajuns în zonă, în vizită la nişte prieteni. Nu aveam prea mari aşteptări.“ Şi totuşi, este unul dintre cele mai interesante din lume, atât ca design - muzeul fiind construit sub forma unei păsări ale cărei aripi se deschid ziua şi se închid noaptea, cât şi ca opere pe care le găzduieşte.
Când vorbeşte despre relaţia ei cu cultura şi cu frumosul, Alexandra Olaru consideră că sunt două momente către care se poate îndrepta pentru a spune că aşa a începutul totul. Şi asta în copilărie.
Primul e legat de muzică. „Eram foarte mică, iar părinţii mei aveau pick-up şi, cumva, am învăţat să-mi pun singură muzică.“ Al doilea moment e legat de artele vizuale. „Eram la şcoala primară şi am mers la muzeu la Buzău, unde era o sală foarte mare cu o lucrare de artă modernă.“ Iar muzeografa i-a întrebat pe copii ce cred ei că reprezintă opera alcătuită din nişte sfori care veneau către public. „Am spus că eu cred că reprezintă apa, iar ea mi-a răspuns că exact despre asta e vorba.“
Arta de fapt – în variile ei forme – i-a fost alături dintotdeauna. Tatăl său e arhitect, iar ea a crescut cu desenele lui. „Ba chiar şi eu am pictat o perioadă.“
Dacă ar putea să colecţioneze pe oricine, ar alege-o pe Ecaterina Vrana, o artistă care s-a dus prea devreme (în 2019). „Lucrările ei m-au marcat de la prima întâlnire. Regret că nu i-am cumpărat opera cât încă ea era în viaţă. Am mers la o expoziţie dedicată ei la MNAC, asta după ce s-a stins din viaţă, şi am plecat de acolo cu o senzaţie profundă în stomac.“
În schimb, Alexandra Olaru are o colecţie frumoasă de icoane vechi, o colecţie pe care a moştenit-o din familie şi pe care a dus-o mai departe. „Am completat-o cât am putut şi cât mi-a permis spaţiul. A fi colecţionar ţine de posibilităţi, ţine de oportunitate.“ Are şi câteva lucrări ale lui Sorin Ilfoveanu, dar e de părere că nu se poate numi colecţionar al lucrărilor lui. „Sunt opere pe care le-am vrut, care au vorbit cu mine.“
Cultura e obişnuinţă, e necesitate şi, simultan, e plăcere pentru executivul Vodafone România.
„De mică am avut parte de experienţe culturale şi cred că şi asta a contat. Încet-încet, cultura devine aproape un manifest. Pentru mine, astăzi, ea e strâns legată şi de oameni, de proiectele pe care ei le desfăşoară, dar şi de cele pe care eu le propun lor inspirată fiind de ceea ce citesc, de ceea ce văd.“
În prezent, cultura e parte din felul în care se exprimă în spaţiul public, atât cât o face ca om de comunicare. Dar, în final, cultura e un cuvânt mare, e un domeniu vast, ce încorporează şi modă, şi artă - mai ales artă contemporană, de care se preocupă cu precădere –, şi case vechi, şi muzică, dar şi port popular. Totul înseamnă cultură.
„Când vine vorba de relaţia mea cu arta, pot să spun că e o legătură îndelungată. Am fost expusă la artă de-a lungul vieţii, dar m-am şi autoeducat.“
În ceea ce priveşte portul popular, are o colecţie de ii. În fiecare an, sub motivul că fiica ei creşte şi va ajunge să le aprecieze şi chiar să le poarte, adaugă colecţiei cinci-şase noi ii din diverse zone ale ţării şi din diverse perioade. „Putem spune că bazele acestei pasiuni, acestei colecţii, au fost puse în momentul în care mama mea a decis să îmi dea cele două ii ale familiei, realizate chiar de străbunica mea, ii despre care eu nici nu ştiam că există.“
A început să le poarte. Apoi, a început să caute să afle mai multe. „Şi astfel am descoperit Ie vie, o platformă de unde nu doar cumpăr piese noi, ci şi de unde învăţ lucruri noi.“
Dar aplecarea către frumos şi către cultură a Alexandrei Olaru nu se limitează la viaţa ei personală, ci merge în mod natural mai departe şi către viaţa profesională.
„Cultura e ceva ce exista deja pe lista de priorităţi a companiei (Vodafone - n. red.) atunci când eu m-am alăturat echipei. Singurul job unde am avut şansa de a construi de la zero zona asta culturală a fost Nestlé, unde m-am angajat aproape la începuturile companiei în România.“
În rest, toate companiile cu care a lucrat aveau deja tangenţe cu această lume a culturii, ba chiar aveau o amprentă locală, mai exact aveau preocupări ancorate în realitatea din ţară, ceea ce e foarte important.
„Relaţia unei companii cu cultura trebuie să fie una personalizată, trebuie să cauţi proiecte care sunt relevante locului şi trebuie să închei parteneriate de mare valoare. Un exemplu este parteneriatul nostru cu Bogdan Simion.“
Pe artist, Alexandra l-a descoperit la radio. A mers apoi la concert, iar ulterior i-a scris pe Instagram, unde i-a şi răspuns.
„L-am adus după aceea şi la birou. Sunt oameni care se potrivesc momentului şi brandului, iar asta e esenţial. Eu privesc naţionalismul ca având o conotaţie culturală, de aceea valorile locale sunt atât de importante.“
E naţionalism, spre exemplu, dacă vibrezi în faţa unei porţi maramureşene.
Şi tot apropo de naţionalism, anul acesta Vodafone a sprijinit din postura de partener programul de Capitală Europeană a Culturii de la Timişoara. A contribuit şi la organizarea expoziţiei Brâncuşi Surse româneşti şi perspective universale.
„Mereu ne uităm la ce se întâmplă important, cerem input din ţară pentru a descoperi ce e relevant. Şi dacă nu susţinem financiar anumite proiecte, tot suntem acolo pentru a creşte semnalul, pentru a oferi anumite servicii.“
Spune că un proiect drag căruia i s-au alăturat în 2023 a fost Bazar de Cotroceni.
„Ne-am dorit să susţinem comunitatea de aici şi deşi acele zile pot fi dificile pentru locuitorii din zonă (care sunt „inundaţi“ de vizitatori), credem că e o obligaţie să aduci oameni într-un cartier atât de frumos, care vorbeşte despre valorile oraşului.“ Cu această ocazie, Vodafone a oferit cartierului un concert cu Bogdan Simion, iar la ediţia din primăvară a fost un concert al Moonlight Breakfast. „Ne-am dorit să aducem un element complementar evenimentului.“
Pentru anul 2024 (anul fiscal care începe în aprilie) încă nu a terminat de creionat planurile, dar Alexandra Olaru spune că va exista o continuitate în activitatea companiei.
„Ducem mai departe parteneriatele pe termen lung, vrem să continuăm ce am început, pentru că doar astfel putem deveni un reper într-un ecosistem.“ Operatorul telecom are parteneriate longevive cu TIFF, cu Bucharest Gaming Week, dar şi cu Maratonul Bucureşti, care deşi nu e un eveniment cultural, e parte din acelaşi univers al stării de bine. „Mereu ne uităm la nivel naţional pentru a vedea ce e relevant. Ne uităm mai departe către comunităţi pentru a vedea ce se întâmplă. Avem comunitatea de gaming, dar şi comunitatea din Cotroceni. Vrem să acoperim o varietate cât mai mare.“
De-a lungul carierei sale, Alexandra a lucrat cu branduri mari şi înţelege importanţa parteneriatului şi a sprijinului.
„Totuşi, trebuie îţi înţelegi limitele, nu poţi fi oriunde şi oricum. Este esenţial să îţi alegi parteneri care să îţi aducă input valoros apropo de ce se întâmplă în jur. Termenul de ambasador capătă astfel valoare“, conchide ea.
