Şi-a construit întreaga carieră în domeniul relaţiilor publice, iar acum circa 15 ani a păşit pe drumul antreprenoriatului, luând decizia să fondeze Oxygen, agenţie care între timp a ajuns unul dintre cei mai mari jucători independenţi din piaţa comunicării. Când nu lucrează, îşi dedică timpul familiei şi muntelui, cu care s-a reconectat în pandemie şi pe care îl descrie drept terapie pentru trup, minte şi suflet.
„Weekendul perfect pentru mine înseamnă mult munte şi activităţi cu copiii. Înseamnă sport şi outdoor. Weekendul este, de fapt, o stare de spirit. Îmi place ceea ce fac şi atunci nu simt săptămana ca pe o povară de la care trebuie să evadez. Bineînţeles, detaşarea are şi ea rolul ei, mă încarcă şi mă deconectează de rutina zilelor, oferindu-mi mai multă claritate, inclusiv în deciziile de business. Când simt că am nevoie de asta, plec spre munte.
Consider că muntele e terapie pentru trup, minte şi suflet. Beneficiile mersului pe munte sunt nenumărate şi unele demonstrate ştiinţific, atât pentru fizic - mişcare în natură, cât şi pentru psihic – scăpăm de stres într-un mod sănătos.
Eu merg cu frecvenţă regulată pe munte – iarna mai mult pe schiuri (practicând schiul de tură şi offpiste), în timp ce în restul timpului optez pentru drumeţii de una sau mai multe zile.
Următoarea călătorie (discuţia a avut loc la jumătatea lunii februarie – n. red.) va fi un weekend de schi de tură la Balea, în Munţii Făgăraş, alături de prieteni şi de organizatorii de la Mountain Adventure (şcoală de schi şi snowboard, care organizează şi drumeţii - n. red.).
Merg pe munte cu prieteni, dar aproape întotdeauna călăuziţi de ghizi montani autorizaţi, care ştiu rostul muntelui şi de la care învăţ foarte mult. Lunar, organizăm pentru colegii din echipă drumeţii montane, în parteneriat cu Mountain Adventure, companie care are peste 20 de ani de experienţă în domeniu şi care ne pune la dispoziţie ghizi bine pregătiţi. Muntele trebuie respectat şi am învăţat să merg mereu în siguranţă, folosind echipamentul potrivit pentru nivelul tehnic al drumeţiei. Uneori, traseele parcurse sunt tehnice, necesită cunoştinţe de alpinism, şi atunci mă pregătesc pentru asta şi merg sub îndrumarea unor ghizi specializaţi.
La început, aveam teamă de înălţime. Ţin minte prima tură în Piatra Craiului, când am traversat un pasaj puţin mai tehnic, am văzut hăul în spatele meu şi m-am blocat. După ce am depăşit momentul, mi-am spus că trebuie să fac cumva să scap de teama de înălţime, şi am început să merg la sala de escaladă şi să îmi înfrunt această frică. Am perseverat atât la escaladă, cât şi continuând să merg pe munte. Motivaţia este esenţială. Au trecut câţiva ani buni de la această întâmplare şi am devenit mai încrezătoare în mine, pe munte. Se întâmplă să mai parcurg pasaje tehnice în care ritmul inimii mele o ia razna, însă frica e un lucru bun, te ţine ancorat şi concentrat în momente-cheie.
Am învăţat că muntele trebuie abordat cu respect şi grijă. Chiar şi pentru o drumeţie lejeră, este necesar să ne informăm asupra traseului, a vremii şi a condiţiilor de drum, şi să ţinem cont de nivelul celor care merg cu noi. În plus, dacă mergem în drumeţie cu copiii, trebuie să ne gândim cu grijă la îmbrăcămintea şi încălţămintea adecvată, la alimentaţie, hidratare, gradul de oboseală şi altele. Recomand tuturor să descopere muntele alături de ghizi specializaţi, pentru a învăţa lucruri valoroase despre cum să îl abordezi în cel mai sigur mod, despre echipamentul necesar şi despre cele mai frumoase trasee marcate şi nemarcate.
Pentru mine, cei mai frumoşi munţi din România sunt Piatra Craiului – au ceva aparte. În lume nu am călătorit suficient, dar cu siguranţă Alpii sunt impresionanţi şi foarte diverşi, oferind teren de explorare infinit pentru varii activităţi montane precum alpinism, mers pe gheţar, schi off-piste şamd.
Există mulţi munţi care mă atrag, mă fascinează, sunt multe locuri în care îmi doresc să ajung. Totuşi, drumeţiile în Bucegi, Piatra Craiului, Retezat sau Făgăraş sunt, probabil, activităţile mele favorite. Încă nu am ajuns în Apuseni, mi-ar plăcea să merg. Avem atâtea locuri superbe de explorat în munţii noştri, nu mă voi plictisi niciodată. Suntem tare norocoşi.
În afara ţării, aleg tot destinaţiile montane. Zona Alpilor este deosebită. Aş pune Chamonix la loc de cinste ca destinaţie pentru cei pasionaţi de munte.
Merg mult la munte, a devenit locul meu de suflet – iarna pe schiuri şi în restul timpului, pe bocanci. Experienţa în sine este cea mai valoroasă, nu neapărat atingerea unui vârf, ci parcursul până acolo şi oamenii din jur.
În esenţă, conexiunea cu natura este ceva intrinsec uman. Şi atunci putem vorbi de o redescoperire a acestei conexiuni pe care o pierdem de cele mai multe ori, trăind în tumultul oraşelor. Reconectarea mea s-a declanşat în pandemie, ca pentru mulţi dintre noi. Muntele este un loc în care mă simt eu, e un loc care mă încarcă, mă bucură şi mă provoacă. Este o dragoste pe care încerc să le-o cultiv şi copiilor mei sau colegilor din echipa Oxygen.
Ies destul de mult în oraş în timpul săptămânii, la evenimente sau întâlniri de afaceri. A fi la curent cu noutăţile din oraş face parte din jobul meu şi îmi place. Pe de altă parte, rareori intrăm în oraş în weekend. Iar atunci când o facem, preferăm zonele de parc, unde mergem cu copiii. Calea Victoriei s-a dezvoltat frumos, cu multe localuri faine. Bucureştiul este un oraş efervescent, cu un vibe bun, la fel precum Clujul, pe care îl vizitez frecvent, întrucât avem un birou acolo. Ambele au evoluat foarte bine, nivelul de calitate şi diversitatea au crescut mult, iar străinii care vin aici sunt foarte plăcut impresionaţi.
Rutina este un cuvânt pe care îl evit. Consecvenţa este un cuvânt care îmi place mai mult, fiind ceva ce aplic în business şi în sport, dar de rutină încerc să scap. Astfel, finalul de săptămână este pentru lucrurile care mă încarcă – să petrec timp cu cei dragi, să merg în natură, să fiu activă. E important pentru mine timpul petrecut cu copiii, aşa că gătim împreună acasă, dar preferăm să avem şi cât mai multe activităţi în aer liber.
Şi apropo de aceste pasiuni ale mele, am urmărit recent filmul documentar «Wild Life», care relatează povestea celui mai mare proiect privat de conservare a unor rezervaţii naturale, în America de Sud. Totodată, am primit şi citesc acum cartea «Ţine-ţi copiii aproape», de Gabor Maté, care mi se pare foarte utilă pentru orice părinte, mai ales pentru cei care au copii în preadolescenţă.“
