Travel

O economistă româncă ce a trăit mai mulţi ani la Londra a deschis alături de mama şi sora sa un hotel butic de lux pe o insulă din Grecia. Hotelul este cotat de revistele de specialitate printre cele mai frumoase inaugurări din 2020. GALERIE FOTO

05 apr 2021 341 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Insula grecească Syros din Marea Egee este cea mai populată dintre Ciclade. Oraşul-capitală Ermoupolis este de altfel centrul administrativ al acestor insule recognoscibile datorită arhitecturii specifice, cu clădirile mai albe ca zăpada şi cu doar câteva accente albastre. Syros este mai puţin cunoscută decât cosmopolitul Mikonos şi decât romanticul Santorini, dar are ceva doar al său. Şi tocmai acest farmec discret este cel care îi atrage an de an pe greci şi pe turiştii străini care vor să se bucure din plin de ospitalitatea elenă. Unul dintre aceşti vizitatori a fost ani la rând Oana Aristide, o româncă plecată din ţară acum circa trei decenii alături de familie. Tot alături de sora şi mama sa, dar şi împreună cu un prieten apropiat, ea a deschis recent porţile unui hotel de lux, de doar nouă camere, amplasat într-o clădire istorică, chiar în insula Syros.

 

„Noi căutam un apartament de vacanţă pentru familie, în niciun caz o clădire de dimensiunea asta sau un hotel“, spune Oana Aristide. Timp de un an nu au reuşit să găsească ceva care să le placă suficient de mult şi oarecum îşi pierduseră speranţa că vor da peste casa ideală.

„Clădirea în care este hotelul ne-a fost arătată din întâmplare. Am trecut prin faţa ei şi am cerut să o vedem din curiozitate, ea fiind una din cele mai frumoase case de pe insulă.“  Le-a plăcut atât de mult încât s-au hotărât că merită efortul de a o cumpăra. Era mult peste bugetul lor şi nu putea fi vorba să o cumpăre doar pentru ele - Oana, mama şi sora sa. „Singura şansă era să facem din asta un business.“ Aşa a început să se scrie povestea Aristide Hotel.

Clădirea ce găzduieşte hotelul a fost construită în anii ’20 de o familie de armatori, spre sfârşitul perioadei de glorie a insulei.

„Credem că este una dintre ultimele clădiri din Grecia construite în stil neoclasic. Din multe puncte de vedere, asta a fost un noroc pentru noi.“ Mai exact, au fost folosite metode mai moderne de construcţie, iar clădirea, deşi pără­sită, era într-o stare foarte bună din punct de vedere structural în momentul în care au preluat-o.

„Familia de armatori a locuit în casă câteva decenii, după care a fost vândută către altă familie de armatori. Noi suntem primii proprietari care nu avem nici măcar o bărcuţă de pescuit.“

Au început renovarea în 2018 şi au terminat-o acum, în plină pan­demie. Au deschis hotelul astă-vară, când era doar pe jumătate gata, mai exact cinci din cele nouă camere puteau primi oaspeţi. Inaugurarea propriu-zisă, cu toate camerele şi spaţiile publice şi private gata, va fi anul acesta. 

„A fost mult mai scump decât am estimat iniţial, în principal fiindcă după ce ne-a venit ideea să facem un hotel, ne-am hotărât să facem hotelul nostru de vis.“ În afară de faptul că asta presupune costuri mult mai mari pentru materiale şi decoraţiuni, proprietarii au ales să nu segmenteze spaţiile diferit şi să lase clădirea intactă.

„Asta înseamnă că în loc să facem o serie de camere relativ identice, am adaptat designul spaţiilor existente şi a trebuit să găsim soluţii pentru fiecare în parte.“ Au păstrat detaliile originale, foarte frumoase, ale clădirii, respectiv gresia veche, parchetul, decoraţiunile de pe tavan, uşile şi geamurile în stil vechi. Dar mobilierul şi restul decorului sunt in stil modern şi eclectic.

„Sora şi mama mea sunt mari amatoare de design interior şi ele au ales majoritatea obiectelor. Am dorit să fie modern şi aerisit, dar cu caracter.“ Oana recunoaşte că toate trei au oroare de interioare bej care încearcă doar să nu deranjeze pe nimeni şi să fie cât mai anonime. „Probabil că nu va plăcea tuturor stilul hotelului, dar ne-am asumat acest risc.“

Pentru realizarea proiectului au colaborat cu o firmă de design interior şi arhitectură din Cluj, Todor Cosmin.

Cosmin a fost cel care a proiectat băile, care i-au dat extrem de multă bătaie de cap din punctul de vedere al execuţiei. „Dar, credem noi, arată spectaculos. Şi barul este tot proiectul lor, şi piesele de mobilier din marmură.“ Ideea de bază a fost să folosească materiale adevărate, şi niciodată vreunul care încearcă să pară altceva. Deci, lemnul e lemn, marmura e marmură şi aşa mai departe.

„Am fost fascinate încă de la început de câte feluri diferite de marmură există în Grecia şi având în vedere că marmura era deja o parte importantă a clădirii - scările de la intrare, cu coloane dorice, sunt din marmură Dionisos-Pentelicon, din care este făcut şi Parthenonul -, ne-am hotărât să folosim diferite feluri de marmură greacă în băi şi pentru câteva piese de mobilier.“

Marmura poate să dea impresia de spaţiu încărcat, dar când este combinată cu un design modern şi curat poate ieşi ceva superb, adaugă Oana.

„Credem că hotelul este diferit de ce există pe insulă şi în Grecia în general. Designul diferă din start. Am încercat să creăm o atmosferă în care musafirii să se simtă că şi cum ar fi în vizită la prieteni care întâmplător au o casă foarte frumoasă, mai degrabă decât la un hotel.“

Au căutat se evite clişeele hoteliere şi speră ca asta să se reflecte şi în servicii.

„Faptul că avem o galerie de artă şi un artists’ residency (spaţiu de rezidenţă pentru artişti - trad.), iarăşi ne diferenţiază. Iar colecţia de artă din hotel este, credem noi, la un standard mai înalt decât se găseşte de obicei în hoteluri.“ De altfel, hotelul a fost şi recomandat de Saatchi Gallery, una din cele mai cunoscute galerii de artă din lume. 

Pe segmentul premium nu există decât un alt hotel în Syros, spune Oana. Deoarece locuitorii insulei au avut tot timpul alte opţiuni de angajare sau business, nu au investit foarte mult în turism.  Oana ştie bine insula pentru că şi-a făcut concediile aici încă din 2012. A cucerit-o combinaţia de atmosferă de insulă mediterană - cu tot ce înseamnă asta -, cu aspectul urban şi sofisticat al oraşului Ermoupolis, care are teatru, operă, universitate, galerii de artă, baruri studenţeşti şi altele.

„Este un loc deosebit. În anii aceştia am observat că toţi cei care vin în Syros o primă dată, odată ce descoperă insula, revin.“ Şi mulţi devin şi uşor obsedaţi de ideea de a nu mai spune nimănui despre acest loc, ca nu cumva să se schimbe, să se strice.

„Eu sunt puţin mai optimistă şi sper că insula nu se va schimba în rău. Are exemplul negativ al Mykonosului şi nu vrea nimeni să ajungem aşa.“

În plus, ea crede că Syros nu va atrage niciodată genul de turist care se duce la all inclusive şi e mulţumit să stea toată ziua pe o plajă plină de alţi străini, iar chelnerii să i se adreseze în frânturi din limba sa, o insulă unde mâncarea să fie ceva „internaţionalo-sinistru“ la preţuri de restaurant cu stele Michelin.

„Prefer să avem mai puţini turişti, dar mai sofisticaţi. Nu zic asta în sensul de turişti mai bogaţi“ deloc chiar, ci în sensul de turist care poate face diferenţa între ceva fals şi ceva autentic.“   

Iar când vine vorba de turişti, Oana spune că şi-ar dori în primul rând să primească vizitatori pe o perioadă mai lungă de timp, vremea în Syros fiind minunată din mai până la final de octombrie. „Nu înţeleg de ce ar vrea toţi să se înghesuie în iulie sau august.“ 

Grecii ştiu insula foarte bine, este un loc de vacanţă popular în special pentru descendenţii marilor industriaşi din trecut, tocmai datorită istoriei insulei ca centru cultural şi comercial al ţării. Străinii nu o ştiu aproape deloc şi asta parţial fiindcă localnicii nu au vrut ca ea să devină un loc turistic. 

„Vizitatorilor cred că le-aş spune să se aştepte să găsească un loc adevărat, autentic, cu un caracter al său şi care trăieşte indiferent de prezenţa sau nu a turiştilor.“ Syros e o insulă unde poţi foarte bine să leneveşti pe o plajă, dar unde poţi şi să ieşi seara la un concert improvizat într-un bar sau să participi la o dezbatere spontană în piaţă.

„Un loc foarte frumos şi bogat istoric, Ermoupolis are sute de clădiri monumentale, străzi şi trotuare de marmură - dar care nu are aerul unui muzeu, ci mai degrabă unul uşor anarhic-boem.“ 

În Syros există posibilitatea practicării de sporturi de apă, dar sunt şi trasee în partea de nord a insulei care este o rezervaţie naturală. Sunt şi muzee, cluburi de echitaţie şi festivaluri. Insula are un festival de film internaţional, unul de jazz, altul de animaţie, de street art şi multe altele. E şi un punct bun de explorat celelalte insule cicladice din jur, crede Oana Aristide, cea care a deschis hotelul Aristide alături de familia sa.   

„Investitorii suntem noi - sora mea, mama şi cu mine -, alături de un prieten foarte apropiat, care e ca un membru al familiei. Noi trei am emigrat în Suedia în 1989. Avem o poveste mai complicată, tatăl nostru este din Yemen, iar străbunicii din partea mamei sunt greci, aşa că suntem obişnuiţi, în familie, să ne mutăm dintr-o ţară în alta.“ Nu aveau experienţă în domeniul HoReCa înainte de a lansa acest proiect. Mama este mic întreprinzător - are un cabinet de cosmetică -, sora Oanei este medic, iar ea e economist (mai recent şi scriitoare).

„Familia mea este în Suedia, iar eu am locuit la Londra înainte de a mă muta în Syros." Ea a locuit o vreme şi în România, unde a absolvit ASE-ul şi unde a lucrat câţiva ani - dintre care trei la BNR.

Sora sa lucrează de cinci ani în nordul Suediei ca medic, mult timp chiar în cercul polar arctic, iar salariul ei a fost cel care a finanţat mare parte a lucrărilor de renovare.    „De departe, cel mai greu a fost faptul că sora mea a trebuit să stea în nordul Suediei şi să lucreze într-un ritm care nu cred că e sănătos pentru nimeni, mult mai mult timp decât am crezut iniţial. Ultimele dăţi când am discutat când ar putea să se întoarcă - mai exact, din ce moment va putea hotelul să fie independent din punct de vedere financiar - a plâns.“ Iniţial nu credeau că „exilul“ ei va dura mai mult de un an, un an şi jumătate. 

Ce se întâmplă când restaurezi o clădire este că mai întâi distrugi, dai găuri şi, o perioadă lungă de timp, casa arată mult mai rău decât iniţial, ceea ce e foarte descurajant.

„Cred că cel mai frumos moment a fost când am început să zugrăvim şi am putut vedea în sfârşit clădirea aşa cum ne-o ima-ginam noi. Ulterior, a fost foarte plăcut să primim atâtea confirmări că ceea ce am făcut a fost totuşi OK.“

Deşi a fost un proces lung şi complex, Oana spune că ar lua-o de la capăt dacă ar fi nevoie. „Suntem genul de oameni cărora ne e mai degrabă teamă să regretăm ce nu am făcut, decât ce am făcut.“ În plus, sunt mulţumite de felul în care a ieşit hotelul şi bucuroase că au salvat o clădire care de ani de zile rămăsese în paragină.

„Eu personal am învăţat enorm în aceşti patru ani şi cred că am avut o viaţă mai interesantă decât dacă aş fi continuat ce făceam până atunci.“

Deschiderea Aristide Hotel a coincis cu pandemia, iar turismul a fost una dintre cele mai lovite industrii. Oana spune că a fost o lovitură grea pentru întreg sectorul, dar cu atât mai mult pentru un hotel care tocmai se lansează. Ea speră însă ca acest eveniment să reprezinte un nou moment zero pentru industrie.

„Ne dorim foarte mult acest lucru, ar fi bine şi pentru locurile care sunt expuse la foarte mult turism şi care îşi pierd orice spirit al lor, ar fi bine şi pentru mediul înconjurător şi cred că şi pentru turişti ar fi de preferat să călătorească mai puţin, dar calitativ mai bine. Dacă pandemia provoacă această schimbare, ar fi minunat.“

Anul ăsta fondatorii Aristide Hotel speră să demareze programul de artists’ residency. Totul a fost complicat din cauza pandemiei şi a faptului că încă nu se ştie când se va putea călători fără probleme.

„Avem şi un program de sustenabilitate. Ideal ar fi să reuşim să plantăm copaci cât să compensăm pentru impactul negativ asupra mediului înconjurător al sosirilor musafirilor noştri. Sper ca până la începutul sezonului să fie funcţional şi aspectul acesta.“

Planurile nu se opresc însă aici. Clădirea mai are un etaj la demisol care încă nu a fost renovat şi în care familia Oanei ar vrea să facă un spa, astfel încât să fie mai plăcută o vizită şi în sezonul rece.

„Aici ne gândim în principal la turiştii greci care ar putea veni uşor din Atena pentru un weekend.“

Cei care vin acum la Aristide Hotel pot lua micul dejun aici, dar şi brunch-ul, iar seara sunt pregătite gustări, cât pentru o cină uşoară.

„Încercăm, pe cât posibil, să folosim ingrediente locale, sezoniere şi reţete autohtone. Bucătăria greacă este extrem de bogată, în special pe insule, există sute de reţete. Este destul de nedrept că majoritatea oamenilor nu cunosc bucătăria greacă decât prin prisma souvlaki sau gyros.“

De exemplu, oraşul medieval Ano Syros din spatele Ermoupolis consideră că are propria cultură culinară şi reţete care nu se găsesc nicăieri altundeva în Grecia. 

„Nu vrem să oferim toate mesele fiindcă sunt restaurante foarte bune pe insulă, iar asta merită explorat. Avem, în schimb, cred eu, cea mai bună şi cuprinzătoare listă de vinuri greceşti şi cicladice de pe insulă.“

Oana speră ca pentru musafirii hotelului experienţa de a sta seara la un pahar de vin pe terasă, privind marea, să fie una dintre cele mai plăcute din concediul lor.