Travel

E aproape weekend, aşa că am vrut să vedem cum arată sfârşitul de spătămână perfect pentru Răzvan Cuc, preşedintele RE/MAX România. "În sezonul cald, ies cu motocicleta în weekend şi bat drumurile secundare din Transilvania în ture de câte 2-3 zile"

29 mai 2020 505 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Omul de afaceri clujean este unul dintre fondatorii retailerului de telefonie mobilă Plus GSM, vândut în 2008 către fondul spaniol GED pentru câteva milioane de euro. Apoi, ca orice spirit antreprenorial neliniştit, el a preluat în 2013 mas­terfranciza agenţiilor imobiliare americane RE/MAX pe care o dezvoltă în România. Reţeaua locală RE/MAX a încheiat anul 2019 cu peste 50 de birouri francizate şi peste 450 de membri, pe când la nivel internaţional este una dintre cele mai puternice francize din lume. Lucrează în medie 9-10 ore pe zi, deseori şi în weekend, însă afirmă că o face cu plăcere şi fără un stres toxic. Călătoreşte mult, în tară şi în afară, face sport şi merge pe două roţi. Cum arată weekendul pentru Răzvan Cuc?

La mine, depinde de sezon când începe weekend-ul. Iarna, lucrez sâmbăta şi uneori chiar şi duminica - fiindcă asta presupune să stau acasă cu laptopul în faţă şi să gândesc, planific, revizuiesc, acţiuni ce ţin de dezvoltarea RE/MAX. Dar, tot în sezonul rece, în fiecare weekend merg la sală şi/sau la înot, cel puţin două zile din cele trei (inclusiv vineri). În sezonul cald însă, când nu sunt plecat din ţară, în marea majoritate a cazurilor ies cu motocicleta în weekend şi bat drumurile secundare din Transilvania în ture de câte 2-3 zile. Deseori o iau şi pe fiică-mea cu mine, care e „muza“ mea, şi cu care am deja vreo 20.000 km făcuţi în călătorii prin vreo 15 ţări europene.

Dacă se întâmplă să nu ies cu motorul, poate pentru că e vreme rea, atunci îmi găsesc de lucru în cuibul meu de cuci, adică citesc, scriu, gândesc, mai trebăluiesc pe lângă casă sau ies în oraş fiindcă Clujul are o mulţime de locuri mişto.

Atât mie, cât şi alor mei, inclusiv copiilor mei care sunt destul de mari, ne place cafeaua bună şi un mic-dejun pe măsură. Ieşim destul de des în weekend, sunt multe cafenele faine în Cluj, cele mai în vogă pentru noi acum fiind Eggcetera şi Narcoffee. Uneori ieşim seara la un restaurant sau la o terasă. Eu sunt vegetarian, la fel şi copiii noştri, pe când Ramona mai are încă deschidere spre dieta clasică, aşa că selectez restaurantele după acest criteriu - vegetarian. Dar, mai nou, aproape orice restaurant are şi opţiuni vegetariene, aşa că e totuşi o paletă largă de opţiuni în Cluj. Avem şi un restaurant vegetarian preferat - Samsara - dar sunt şi altele care îmi şi ne plac. Ne place bucătăria asiatică sau cu influenţe asiatice, iar aici sunt iarăşi multe opţiuni.

Dar cel mai fain loc din Cluj e pentru mine acasă, de unde pot vedea oraşul de sus, cu Munţii Gilăului în fundal, am linişte şi soare, o grădină mare şi frumoasă, cu multe plante şi pot sta liniştit la o cafea sau un vin sau seara, când e cald, la un foc de tabără până târziu.

Tot seara ies foarte des la plimbare cu căţeluşa noastră, care e jumătate labrador şi jumătate ciobănesc, şi fac o plimbare standard de 45 de minute, în zona Parcului Cetăţuia, unde stau. Ies fie împreună cu fiica mea Irina, fie singur, ascultând un audio-book.

În general, în weekenduri nu am un ritual foarte strict, depinde de sezon şi de vreme, dar pentru mine finalul de săptămână e oportunitatea ideală de a-mi limpezi mintea adunând kilometri pe două roţi. Aşa că sunt cu ochii pe prognoza meteo şi pe hartă, gata să împachetez bagajul pe motor în 15 minute şi să „zbor“ cât mai departe. Ajung la o destinaţie, uneori fără un plan de acasă, fac nişte poze de „documentare“ şi iau drumul înapoi spre casă.

Cafeaua devine astfel singurul element constant în weekend - însă şi pe ea rareori o savurez în acelaşi loc sau la aceeaşi oră.  Dacă se întâmplă să mă uit la un film, se va întâmpla doar seara şi în marea majoritate a cazurilor o fac împreună cu soţia mea, Ramona, amândoi cu câte un pahar de vin în faţă. Ei îi place foarte mult să îi masez tălpile, aşa că am devenit un maestru. Că vorba aia, „happy wife, happy life!“

Totodată, citesc destul de mult, mai nou am trecut la varianta de audio book, însă „norma“ mea e de minimum două cărţi pe lună. Citesc foarte puţină ficţiune şi predominant aleg titluri care să mă ajute să mă dezvolt, să învăţ lucruri care să contribuie la evoluţia mea în cariera de antreprenor, să înţeleg cât pot de mult din lumea asta, să îmi inspir copiii să citească, să îmi inspir colegii să citească, aşa că mă preocupă şi să recomand din cărţile citite celor cu care lucrez.

În rest, fac sport destul de susţinut. Stau foarte aproape de o sală de sport cu piscină şi merg de 3 ori pe săptămână la înot şi/sau la sală, unde am un program destul de strict de exerciţii. Programul meu ţine două ore, cu încăzire, stretchig şi cu sauna de la final cu tot. Înot distanţe lungi şi am învăţat asta destul de târziu, undeva după 40 de ani, dar un antrenament de înot la mine e de 2.500-3.000 de metri şi durează 50-60 de minute. Vara înot în ape deschise, iar Traversarea Tarniţei, care e o competiţie pe lacul de peste 6,5 km din apropierea Clujului, nu o ratez în niciun sezon. Într-un an am decis să fac traversarea dus-întors, aşa că, împreună cu un prieten, am înotat circa 14 km în 5,5 ore, iar asta a fost un record personal.

La capitolul mari pasiuni aş aminti bolizii pe două roţi.  Avem acasă şapte motociclete şi scutere, iar în 2020 cred că o să mai adun încă două piese la „colecţie“, fiindcă uneori apar modele care sunt pur şi simplu irezistibile. Călătoresc mult pe motocicletă, iar vara trecută am adunat mai mult de 24.000 km pe două roţi prin Europa. În total am peste 200.000 km rulaţi în „întreagăacarieră“ de motociclist, în care am atins patru continente şi am traversat trei deşerturi - Sahara, Atacama şi Gobi. Se pare că acest hobby a trecut şi la soţia mea, care are şi ea un motor şi un scuter, dar şi la copiii. Fiul meu are o motocicletă şi am adunat deja împreună câteva mii bune de kilometri.

Da, călătorim mult, iar fiică-mea „colecţionează“ destinaţii, aşa că până la cei 15 ani ai ei a văzut 36 de ţări şi visează mereu la locuri noi. Chiar acum, în câteva zile, plecăm doar noi doi într-o excursie „tată şi fată“ în India, unde singuri ne-am compus toată aventura, un backpack trip (cu rucsacul în spate) în care vrem să descoperim trei zone mari ale Indiei. Eu mai călătoresc mult şi cu RE/MAX, care e o reţea globală de francize şi oferă des posibilitatea asta, dar şi cu familia, iar noi preferăm destinaţiile non-turistice. Mă văd mai degrabă un călător decât un turist. În 2019, revenind cu motocicleta de la Capul Nord, unde am fost împreună cu fiică-mea, am găsit ca fiind foarte faine capitalele ţărilor Baltice. Recomand!

Peru a fost pentru mine experienţa de top! În cei 4.000 km rulaţi pe motocicletă, din vârful Anzilor până la ţărmul oceanului în deşertul Atacama, am trăit cea mai intensă experienţă de vacanţă de aventură. Cu nostalgia experienţei peruane, am în plan ca în 2021 să reeditez experienţa sud-americană, tot pe motocicletă, dar acum am de gând s-o iau mai spre sud, prin Argentina şi Chile.

O altă destinaţie de „marcă“ a fost şi Tibetul, pe care l-am făcut tot pe motor, iar punctul culminant în acel moto-tour a fost tabăra de la poalele Everestului, la 5.400 de metri, de unde accesul era deja resticţionat. Însă Everestul e monumental, o imagine aşa de puternică încât mi s-a întipărit adânc în retina şi o duc cu mine până la capătul vieţii.

Dar în cei 200.000 km pe motor am adunat mii de imagini memorabile, de la oazele Sahariene, la Alpii Elveţieni, la coastele abrupte ale Atlanticului în Portugalia, la plajele din multe ţări mediteraneene şi de la insulele greceşti, la vulcanul Etna, fiordurile norvegiene până la Capul Nord, şi multe-multe altele ce stau frumos ordonate în sertare în sufletul meu. Şi multe care or să mai vină!

Avem totodată o „colibă“ undeva în inima Apusenilor, sus la Măguri Răcătău, care e cea mai „înaltă“ localitate locuită permanent din România, undeva la 1.400 m. Acolo e linişte şi pace, te trezeşti dimineaţa cu tălăngile vitelor ce pasc în faţa colibei şi mănânci plăcinte cu brânză din „ptishca“, făcute de vecina Monica, cum în altă parte nu găseşti. Mergem la Măguri, însă nu foarte des. Eu prefer să schimb locurile, cât se poate de des, atunci când ies din Cluj. Sunt încă atâtea locuri de văzut în România asta a noastră! Când nu voi mai putea călări motocicleta, Măgurile pot fi o opţiune.