Travel

Care este povestea Casei Schiuleşti din judeţul Prahova, pe care familia Rizea a deschis-o în iunie 2020: Este un loc plin de energie pozitivă, un loc din care copiii turiştilor nu vor să mai plece

18 aug 2021 793 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

Când pandemia şi-a arătat colţii, în momentele de maximă intensitate, unii au învăţat să facă pâine de casă şi banana bread. Alţii şi-au făcut ordine în viaţă sau în task-uri, au făcut inventare. Alţii s-au întors la pasiunile de mult uitate prin sertare. Dorina Rizea a amenajat o casă în localitatea Schiuleşti din judeţul Prahova şi a făcut din asta proiectul ei de pandemie. S-a izolat cu toată familia acolo şi după luni întregi de dereticat şi trebăluit a rezultat Casa Schiuleşti, un proiect turistic ca o oază de linişte.

Casa Schiuleşti este poziţionată undeva spre capătul satului cu acelaşi nume, de unde începe muntele. Este casa părinţilor soţului Dorinei Rizea şi poartă în spate o istorie de aproximativ 55 de ani. După ce proprietarii nu au mai fost, familia a lăsat imobilul exact aşa cum era, însă Dorina nu putea să se abţină de la a-şi imagina ce minunat ar putea să fie totul şi câtă linişte ar putea aduce locul unor oameni care, poate, nu au avut norocul de a avea o casă la ţară şi de a se bucura de natură în desăvârşirea ei. Mai ales că din grădină se vede şi se aude cristalin cum îşi croieşte drum râul Crasna.

„Era locul meu preferat pentru citit şi dormit, în livadă, cu sunetul râului pe fundal. Casa Schiuleşti a fost proiectul meu 100%. Nimeni din familie nu a crezut că dintr-o gospodărie ţărănească obişnuită poţi face o atracţie turistică, ba chiar m-au şi descurajat puţin. Însă soţul meu a fost mulţumit să întreţinem casa, care începuse să se degradeze“, povesteşte Dorina Rizea.

Casa a fost construită chiar de socrii ei, care au cărat până şi piatra necesară pentru imobil, grajd şi caldarâm, cu ajutorul unei căruţe cu boi. Este o casă de munte, cu structură de lemn, care se încălzeşte foarte uşor, sobele de teracotă folosite astăzi fiind chiar cele originale, perfect funcţionale.

Livada cu cireşi, vişini, meri şi peri este principalul „furnizor“ de produse naturale, bio de la început până la sfârşit, pentru că pe acolo nu au trecut niciodată produse chimice. Dorina Rizea îşi aminteşte că soacra ei culegea cu mâna gândacii de pe cartofi, un obicei pe care puţini tineri agricultori de astăzi îl mai cunosc.

„Este un loc plin de energie pozitivă, un loc din care copiii turiştilor nu vor să mai plece. Avem chiar o poveste drăguţă cu copilul unor turişti care au venit deja de trei ori într-un an la noi.“ Copilul avusese în Bucureşti un accident şi îşi fracturase mâna. Părinţii, dornici să-l scoată din starea de supărare, l-au întrebat ce îşi doreşte, iar răspunsul lui a fost: „Să mergem la Schiuleşti!“ Pentru că locul era deja închiriat, l-au adus chiar şi numai pentru o zi să se plimbe prin sat.

În recondiţionarea casei, Dorina Rizea a încercat să păstreze absolut tot ce a fost posibil, cu foarte puţine înlocuiri şi schimbări. A trebuit însă să accepte că unele lucruri nu puteau fi conservate întocmai. De pildă, pe tavanul casei erau trandafiri în colţuri, făcuţi cu rolul, un instrument asemănător trafaletelui, care are un model impregnat în el. Dorina a vrut să reproducă modelul, însă a fost imposibil să găsească pe cineva care să mai facă aşa ceva în zilele noastre, chiar dacă a căutat şi în satele învecinate, şi la o mănăstire din apropiere. A renunţat în cele din urmă şi a pictat ea însăşi câţiva trandafiri în unele locuri din casă.

„Stâlpii din lemn, portiţele sunt încă cele originale. Am încercat să folosim tot ce am putut, dar să aducem şi confortul fără de care este greu să te simţi bine: o bucătărie utilată cu tot ce ai nevoie şi o baie modernă.“

Casa Schiuleşti are două dormitoare cu pat matrimonial, o cameră cu canapea extensibilă, două terase, o baie, o bucătărie interioară şi una exterioară, o încăpere special destinată perioadelor în care vremea nu este neapărat prielnică pentru stat în aer liber, dotată cu încălzitor de terasă şi două locuri pentru luat masa, dar şi un loc de relaxare amenajat în spatele grădinii, cu şezlonguri, masă şi băncuţe.

„Cât am investit? Este greu de spus. Nu am ţinut o evidenţă. Am pornit de la ideea de a cheltui cât mai puţin, dar în fiecare moment mai apărea ceva nou. Am fost norocoşi să avem nişte oameni foarte serioşi cu care să lucrăm şi care au făcut totul posibil.“

Oficial, Casa Schiuleşti şi-a deschis porţile în iunie 2020 şi din acel moment a fost închiriată aproape în permanenţă, majoritar de români, dar nici străinii nu au lipsit. Ba chiar, spune Dorina Rizea, ei au părut să aprecieze proiectul chiar mai mult decât românii.

Pensiunea se închiriază integral, cu grădina, livada şi tot ce mai este în jurul casei. Cei care se ocupă de administrare locuiesc alături, pentru a putea rezolva rapid orice solicitare, însă asta nu înseamnă că se face rabat de la intimitate şi linişte. Preţul de închiriere pentru toată Casa Schiuleşti depinde de perioadă. În general, este de 300 de lei pe noapte în cursul săptămânii şi de 400 de lei pe noapte în weekend, iar în perioadele de vârf ajunge chiar la 350 de lei în timpul săptămânii şi la 450 de lei în weekend.

„Şi în acest an stăm bine cu rezervările, luna iulie a fost închiriată încă din ianuarie. Este clar că pandemia ne-a ajutat în această perioadă, în care noi toţi am stat mai mult în ţară şi, practic, am redescoperit România. Sperăm să fie la fel în continuare.“

Pentru turiştii care sunt fani ai drumeţiilor, e bine de ştiut că proiectul Casa Schiuleşti se află la nu mai mult de 150 de metri de drumul către munte şi către Mănăstirea Crasna, un loc de suflet al Dorinei Rizea, unde ea şi soţul ei au făcut cununia religioasă, într-o mică biserică veche. De altfel, seara, când nu mai sunt turişti prin zonă, ea obişnuieşte să meargă acolo pentru o porţie binemeritată de linişte.

„Slănic Prahova este la patru kilometri de noi.“ Există un drum de la intrarea în sat spre Slănic, iar salina de acolo este un loc care nu trebuie ratat. Vara, şi băile sunt deschise. „De asemenea, Casa memorială Nicolae Iorga din Văleni este tot un loc interesant de văzut, iar Cheia şi Muntele Roşu sunt la 18 kilometri de noi.“

Barajul de la Măneciu, centrul de echitaţie din Slănic Prahova şi chiar Braşovul sunt alte locuri de bifat pentru cine ajunge în Schiuleşti. Nici gurmanzii nu sunt lăsaţi de izbelişte.

„Pe cei care doresc să cumpere produse din zonă - lapte, ouă, brânză - îi îndrumăm către localnici“, spune Dorina Rizea.

Acum, că visul ei a devenit realitate şi casa în care nimeni nu vedea altceva decât o gospodărie tradiţională a devenit un adevărat proiect turistic, Dorina Rizea spune că ea tot timpul are un proiect în lucru.

În acest moment, este vorba despre o extindere a Casei Schiuleşti, dar nu e loc de grabă. Totul se face cu paşi mici, până când planurile vor fi conturate aşa cum trebuie.