Gastronomie

Un scoţian care a venit în România acum aproape două decenii şi s-a îndrăgostit de plaiurile mioritice a dezvoltat Pivniţa Bunicii, care produce siropuri, dulceţuri şi gin. Care e povestea afacerii?

17 oct 2019 2018 afişări de Mădălina Panaete
Din aceeaşi categorie

Jim Turnbull, un scoţian cu un background solid în agricultură, consultanţă şi industria alimentară, a vizitat prima dată Transilvania în 2002 şi a devenit unul dintre fondatorii unei fundaţii pentru protejarea pajiştilor cu flori sălbatice. Câţiva ani mai târziu a investit alături de soţia sa şi alţi antreprenori într-o companie cu impact social care realizează produse sub brandul Pivniţa Bunicii. Dulceţuri, miere, murături dar şi siropuri şi ginul se numără printre produsele realizate astăzi de mica fabrică din Saschiz, un sat din Transilvania aflat în patrimoniul UNESCO datorită bisericii fortificate realizate în secolul al XV-lea.

„Ingredientele de calitate şi ospitalitatea oamenilor m-au atras la Transilvania“, povesteşte Jim Turnbull, care a decis să ducă implicarea sa în protejarea mediului şi dezvoltarea comunităţii locale la un alt nivel. Astfel, a fondat în 2009 Food Development Company Ltd., o companie de investiţii din Marea Britanie, iar în anul următor a deschis o filială în România numită Transylvania Food Company.

„Ne-am propus încă de la început să avem un impact social verificabil: cumpărăm materii prime (flori, fructe şi legume) de la comunitate şi angajăm localnici pentru a produce gemurile, chutney-ul  (sos - n.red.) şi băuturile noastre. Acum angajăm 14 persoane pe tot parcursul anului, plus alţi 10 sezonier în timpul recoltării socului“, spune Jim Turnbull. Antreprenorul scoţian şi soţia sa sunt principalii investitori în cadrul acestui proiect. Lor li s-au alăturat alţi 21 de investitori privaţi din Marea Britanie, România, SUA şi Austra­lia. Până acum, Transylvania Food Company a achiziţionat pentru a realiza produse sub brandul Pivniţa Bunicii 92 de tone de materii prime de la comunitatea locală şi a susţinut peste 1.500 de oameni - culegători de flori de soc şi furnizori de fructe şi legume.

„Accentul nostru este pus pe impact şi durabilitate şi ne-am îndepărtat de o mentalitate de proiect pe termen scurt. Luarea deciziilor se face gândind pe termen lung, bazându-ne pe impactul social şi de mediu, nu pe randamentul financiar imediat“, mai spune managerul, care are experienţă în agricultură şi dezvoltare rurală, iar din 1973 a lucrat pe plan internaţional. Timp de zece ani el a fost director executiv la o companie din industria alimentară, iar în urmă cu 22 de ani a fondat propriul business în consultanţă în management. Însă, ultimii ani l-au ţinut aproape de România, unde a lucrat împreună cu echipa sa la dezvoltarea producătorului de gemuri şi băuturi tradiţionale. Antreprenorii au cumpărat clădirea care găzduieşte fabrica în 2010, iar aproape doi ani a durat până la începerea efectivă a producţiei la Saschiz, un sit aflat în patrimoniul UNESCO datorită bisericii fortificate realizate în secolul al XV-lea.

De unde vine numele busi­nessu­lui, Pivniţa Bunicii?

Metoda tradiţională de conservare a alimentelor peste iarnă în Saschiz este păstrarea în pivniţă şi, în ciuda faptului că acum locuitorii au frigidere şi congelatoare, majoritatea gospodăriilor încă folosesc pivniţele în acest scop. Iar inspi­raţia în prepararea conservelor a venit de la doamna Schaaser, o vecină săsoaică. „Sucul de roşii făcut de doamna Schaaser în casă a căpătat faimă şi reprezintă punctul culminant al oricărei vizite în curtea şi pivniţa ei“, povestesc antreprenorii pe site-ul companiei.

Deşi produsele se realizează în cantităţi „industriale“, fabrica Transylvania Food Company se încadrează perfect în peisajul satului Saschiz, aflat la 20 de kilometri de Sighişoara.

„Saschiz este în patrimoniul mondial UNESCO şi nu am vrut să stricăm peisajul arhitectural cu o clădire industrială. Arhitectul nostru a ştiut că la exterior clădirea trebuie să fie în armonie cu casele cu arhitectură săsească din jur. Aşadar cladirea este învelită în lemn, dar în interior avem capacităţi moderne de producţie“.

În plus, magazinul Pivniţa Bunicii este situat chiar într-o pivniţă. „Această încăpere este probabil cea mai veche parte a clădirii, datând de la mijlocul anilor 1850, când construcţia în piatră a înlocuit structurile din lemn distruse la marele incendiu din 1853, incendiu care a devastat o bună parte din localitate“.

Cea de-a doua pivniţă este folosită pentru a depozita produsele şi pentru a pregăti comenzile spre clienţi. Pivniţa Bunicii produce astăzi gemuri, dulceţuri, sosuri, marmeladă, conserve de legume, dar şi gin. Iar numele s-a născut datorită reacţiei obţinute la gustarea produselor „Exact aşa făcea şi bunica!".

„Prima gamă de produse din portofoliul nostru conţinea o varietate de gemuri şi sirop de soc. Apoi am introdus o gamă de churney (sosuri) care au depăşit în vânzări gemurile şi gama extinsă de siropuri“, a explicat Jim Turnbull. Produsele Pivniţa Bunicii se găsesc în magazine precum Mega Image, Auchan şi Carrefour, dar şi în magazine specializate. Compania realizează exporturi în Marea Britanie, fiind şi prima microîntreprindere din România care a obţinut certificatul (British Retail Consortium) BRC pentru siguranţă alimentară.

„Sucul de soc este exportat în cisterne în Marea Britanie şi este folosit de către un producător mare de băuturi. De asemenea, exportăm miere la Fortnum & Mason în Londra. Însă ne concentrăm pe piaţa românească“, a mai spus Jim Turnbull, care pe lângă reţetele englezeşti pentru sosuri a adus pe piaţa locală şi propria reţetă de gin. Astfel a luat naştere brandul Kaspers. Băutura are la bază în general alcool din cereale la care se adaugă plante aromatice.

„Comparativ (cu alţi pro­du­cători - n. red.), noi facem alcoolul din flori de soc, iar rezultatul este o aromă florală subtilă şi un gust răcoritor“, explică antreprenorul scoţian care adaugă că florile de soc reprezintă o parte importantă a activităţii companiei.

Florile rămase după ce se producea siropul de soc erau luate de membrii comunităţii locale, puse la fermentat şi transformate în ţuică. Astfel, s-a născut ideea unui produs distilat.

„Piaţa pentru ţuică de soc era limitată, în timp ce piaţa de gin din Marea Britanie era în plină expansiune. Ne-am propus să dezvoltăm un gin pentru piaţa din Marea Britanie, deoarece consumul în România este mic“, povesteşte el. Cu toate acestea, a fost nevoie de trei ani pentru a obţine licenţă de microdistilerie, după cum spune chiar Jim. Deşi românii sunt consumatori mai puţin pasionaţi, ginul Kaspers ajunge şi pe piaţa locală. De altfel, Ginoteca, un bar cu ginuri deschis de trei antreprenori români, are în meniu cocktailuri cu gin Kaspers.

Jim Turnbull spune că Transylvania Food Company este pregătită pentru o extindere puternică, atât în zona de dulceţuri, cât şi în cea de gin. Iar mesajul scris în dialectul săsesc pe clădirea ce reprezintă sediului Transylvania Food Company din Saschiz pare să indice cât de îndrăzneţe sunt planurile antreprenorilor pentru micul producător: „Înţelepciunea, răbdarea şi timpul fac ca imposibilul să fie posibil“.