Gastronomie

Ce înseamnă comoara îngerilor când vine vorba de alcool?

15 ian 2020 969 afişări de Cristina Rosca
Din aceeaşi categorie

Se spune că atunci când vinurile sau alte băuturi tari sunt învechite în butoaie, o parte din alcool se evaporă. Ceea ce se pierde a primit numele de partea îngerilor (angels’ share) deoarece lichidul se „înalţă“ către cer şi întreg procesul pare similar unei ofrande. Există însă şi excepţii.

Undeva în Atena, dar nu în zona centrală a oraşului-capitală îmbrăcat într-un alb imaculat, ci ceva mai departe de ochii curioşi ai turiştilor, de mai bine de 50 de ani se pregăteşte o băutură rezultată din amestecul precis dintre muscat din insula grecească Samos, distilat de vin de diferite vârste, câteva petale de trandafiri de luna mai (macerate timp de un an) şi o serie de arome secrete. Aceeaşi băutură, ce poartă numele de Metaxa, se produce încă din 1888, însă primele decenii de existenţă sunt legate de o altă distilerie, care deşi a supravieţuit miraculos celui de-al Doilea Război Mondial, a fost înlocuită de cea actuală în momentul în care exporturile au crescut prea mult comparativ cu capacitatea iniţială de producţie. Din acea eră au rămas mărturie doar o serie de butoaie. 

Acestea, dar şi multe altele mai noi, în total câteva mii de butoaie de diferite dimensiuni şi vârste, stau „ascunse“ în pivniţa casei, amplasată sub distileria mai sus amintită. Am spus ascunse nu pentru a face referire la ochii curioşilor, deşi nu toată lumea are norocul să „pătrundă“ aici, să le vadă. Făceam referire la soare, pentru că în pivniţa casei nu pătrunde lumina naturală. De altfel, condiţiile în care sunt ţinute butoaiele sunt stricte. Umiditatea este redusă, iar temperatura este controlată şi nu foarte joasă, astfel că din butoaiele de stejar se evaporă de fapt apa. Îngerii se „îmbată“ astfel cu apă, lăsând în urma lor o adevărată comoară, o licoare de culoarea chihlimbarului, cu o con­centraţie alcoolică de peste 40% - mult peste cea pusă iniţial în butoi. Iar licoarea rezultată este savurată de pământeni mai degrabă decât de zeităţi.

Acest proces aparte a inspirat numele de Metaxa Angel’s Treasure (Comoara Îngerilor), atribuit unei băuturi lansate iniţial pe piaţă în 2015 de către Constantinos Raptis, cel de-al cincilea maestru al casei care are în spate istorie de peste un secol.

Enolog şi chimist, el lucrează în companie de circa trei decenii şi de-a lungul carierei sale a creat reţete noi, elixiruri care mai de care mai aromate. Arsenalul său, ce stă ascuns în pivniţele Metaxa, este impresionant: un adevărat labirint de butoaie inscripţionate cu cifre şi litere fără sens pentru toată lumea, mai puţin pentru el. Pentru Kostas (cum îl numesc colegii lui) ele reprezintă cheia unui cod secret pe care puţini l-au spart. Rolul său este să îmblânzească esenţele tari. „De regulă, creionez o nouă băutură după ce am avut o întâlnire cu echipa de marketing care îmi spune ce caută la un moment dat consumatorii. Este vorba de un «portret-robot» al băuturii, de la preţ la gust“, spunea recent maestrul în cadrul unei întâlniri ce a avut loc la Atena. 

Întâlnirea a fost formată din două părţi - o vizită în distilerie, urmată de o incursiune în pivniţele casei şi o cină conturată cu ajutorul unor jocuri de lumini şi sunete. Acestea au fost elementele premergătoare cinei propriu-zise, fiind menite să prezinte istoria casei şi câteva elemente din procesul de producţie.

Scopul întâlnirii însă a fost acela de a prezenta publicului (un public restrâns, de doar câteva zeci de persoane) cea mai nouă creaţie a lui Kostas Raptis - Metaxa Angel’s Treasure Single Cask Strength, No1019. 

Numele, deşi extrem de complicat la prima vedere, dezvăluie ceva din secretul acestei licori, şi anume, că este obţinută dintr-un singur bu­toi, cel cu nu-mărul 1019. 

„Am selectat-o personal din butoiul No1019, după ce am aşteptat cu răbdare (să fie gata - n.red.)“, spune el. În următorii ani vor fi lansate noi ediţii limitate, cu licori extrase din fiecare dintre butoaiele atent selecţionate de maestru. Numărul lor e secret încă, singura promisiune e că fiecare băutură nou lansată va fi diferită de predecesoarea ei şi de cea care va urma. Licoarea obţinută din butoiul cu numărul 1019 are culoarea chihlimbarului, cu ceva reflexii de cupru, are arome de prune şi smochine uscate, scorţişoară, ghimbir şi note de stejar vechi. Iar gustul te duce cu gândul la condimente dulci, stafide albe sau prune. Băutura, care a atins vârful concentrării la 42,2% ABV, are un preţ recomandat de 165 de euro.

Această ediţie ce poartă numele butoiului de unde a fost extrasă „seva“ este lansată în doar 4.500 de decantoare. Fiecare decantor poartă un număr de serie individual şi sigiliul Războinicului de Salamina, emblema casei lansate de antreprenorul grec Spyros Metaxa acum mai bine de un secol. Încă de la înfiinţarea companiei, în 1888, gustul Metaxa a avut, pe rând, un singur „gardian“, „elixirul“ fiind lăsat în grija unui singur creator. În prezent este vorba de Constantinos Raptis care promite noi comori în anii ce vor veni.

Din 2000, Casa Metaxa este parte a grupului francez Rémy Cointreau - alături de Louis XIII (cognac), Bruichladdich (whisky), The Botanist (gin) şi altele -, brandul elen fiind exportat în peste 60 de ţări la nivel global, în frunte cu România, una dintre cele mai puternice pieţe pentru lichidul chihlimbariu produs în Grecia.

Constantinos Raptis, enolog şi chimist, Casa Metaxa: „De regulă, creionez o nouă băutură după ce am avut o întâlnire cu echipa de marketing care îmi spune ce caută la un moment dat consumatorii. Este vorba de un «portret-robot» al băuturii, de la preţ la gust.“