Gastronomie

Băutura care leagă generaţii şi dezleagă limbi: Istoria cramei Bolgiu îşi are începuturile în 1934. Cum a evoluat povestea de-a lungul anilor?

25 iul 2022 452 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

Istoria cramei Bolgiu îşi are începuturile în 1934, pe vremea când Nicolae C. Bolgiu deţinea o suprafaţă mare de terenuri pentru care obţinea redevenţe din partea americanilor care amplasau pe ele sonde. Familia Bolgiu era una dintre cele trei familii renumite din zona Urlaţi, judeţul Prahova, şi cum „moda“ pe atunci era ca aceia care aveau bani să cultive vie, şi Nicolae C. Bolgiu a urmat acelaşi trend şi a valorificat terenurile în podgorii. Aproape un secol mai târziu, au rămas să-i ducă povestea mai departe nepoţii.

„Bunicul meu a făcut şcoala de viticultură de la Chişinău, care era afiliată institutului de viticultură de la Montpellier, din Franţa. În cărţile de oenologie apare familia noastră cu viile pe care le avem. Fiind deposedaţi de comunişti – deoarece când a început regimul comunist bunicului i s-a confiscat totul – bunicii au fost nevoiţi să lucreze la Videlmar, fostul combinat de vinificaţie din Urlaţi, unde se ocupau de vinurile de colecţie“, povesteşte astăzi Valeriu Bolgiu, nepotul şi coproprietarul businessului Cramele Bolgiu, el gestionând afacerea alături de soţia lui Adriana şi de cei doi copii ai lor  Ştefan şi Costin.

Nici în timpul comunismului însă tradiţia de familie în materie de vinicultură nu a murit, iar după 1990 moştenitorii au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a recupera terenurile confiscate, devenite pârloage între timp. „Am încercat cât de mult am pu­tut să le salvăm, pentru că ne-am dorit acele vii bătrâne. În 2007, am început să punem la punct cramele în forma în care sunt astăzi şi am achiziţionat nişte tractoare şi utilaje. Toţi strugurii noştri sunt certificaţi DOC (Denu­mi­re de Origine Controlată – n. red.) Dealu Mare, sunt soiuri pure.“

La început, procesul de producţie a vinului a fost mai mult o joacă, produceau câte 1.000-2.000 de litri. Apoi au făcut pasul următor şi au cumpărat o cisternă, continuând însă să dezvolte crama în mod natural şi treptat, nu brusc.

„Ne-am bazat pe degustări de vinuri, pe participarea la evenimente, unde cei prezenţi aveau ocazia să cunoască vinurile noastre. Promovarea prin oameni mi se pare cel mai bun sistem de vânzare.“

Cei doi copii ai lui Valeriu Bolgiu sunt implicaţi direct în business, fiind amândoi absolvenţi ai Facultăţii de horticultură. Mai mult, Costin este chiar oenologul cramei şi, deşi nu are o atestare în acest sens, a studiat mult vinul şi procesul de fabricare, până când l-a descusut de toate secretele.

Ştefan, fiul cel mare, se ocupă de îngrijirea viei, iar în 2008 şi-a susţinut lucrarea de licenţă cu prima plantaţie pe care familia făcuse reconversie, cu o suprafaţă de circa opt hectare.

„Aici, noi nu avem un tipar de producere a vinului, ci îl facem după cum simţim. Dacă ni se pare că trebuie să mai stea trei luni pentru a dobândi culoarea pe care

ne-o dorim, atunci îl mai lăsăm trei luni. Timpul mi-a dovedit că nu greşim prin reţetele proprii. Una este să faci macerarea în must şi alta este să faci extragerea din vinul deja format. Degustăm vinul în fiecare zi, iar dacă l-am duce la analize, s-ar vedea că are sulful chiar aproape de zero.“

Când vinurile nu au sulf, explică Valeriu Bolgiu, trebuie să nu aibă deloc contact cu aerul. Dacă se întâmplă asta, se oxidează asemenea unui măr, mai ales cele roze.

„Sulful este volatil, oricât ai pune, iese din vin şi rămâne doar o mică parte din cantitatea totală, lucru care provoacă durerile de cap. Dacă muţi vinul dintr-o cisternă în alta, în timpul operaţiunii de pritoc (turnarea vinului dintr-un butoi în altul după fermentaţie, pentru a-l limpezi – n. red.), trebuie să-i bagi sulf pentru că îl aerează şi oxidează.“ Familia Bolgiu a preferat să păstreze şi viile bătrâne în „patrimoniu“, iar intuiţia le-a fost mai târziu confirmată proprietarilor şi de tradiţiile pe care le-au descoperit în Franţa.

„Până să începem businessul, în timpul studiilor de la Facultatea de horticultură din cadrul USAMV, fiul meu Costin a vizitat foarte multe crame în zona Bordeaux, Franţa şi a observat că ei puneau foarte mult preţ pe viile bătrâne, care la noi începuseră să dispară.“

În timp, alţi producători au început să defrişeze şi să replanteze vii tinere, însă familia Bolgiu a rămas printre puţinii care mai aveau vii bătrâne. Aşa se face că astăzi multe crame din zonă au început să râvnească la strugurii Cramei Bolgiu. De pildă, Flamboyant de la Davino a fost făcut din acele vii până în 2015, din merlot, fetească neagră şi cabernet sauvignon, toate culese din vii bătrâne, spune Valeriu Bolgiu.

După ce procesul de producţie se încheie, vinurile Cramei Bolgiu sunt păstrate fie în butoaie de stejar, fie în nişte amfore de lut de câte 800 de litri, aduse din Italia. În amforă îşi au locul doar strugurii puri, fără alte note, precum vanilie sau piper, iar la final, vinul care şi-a petrecut „viaţa“ în astfel de recipiente are o culoare vie şi este rubiniu. Amforele au o capacitate de 800 de litri fiecare şi pot fi folosite chiar şi timp de 200 de ani, costul uneia fiind de circa 6.500 de euro. Butoiul, pe de altă parte, costă 800 de euro şi poate fi folosit timp de trei cicluri.

„Butoaiele în care învechim unele vinuri sunt din stejar franţuzesc şi stejar american, sunt butoaie de la Seguin Moreau, făcute în regiunea Cognac din Franţa. Un vin aflat la primul ciclu ar trebui să stea în butoi maximum 12 luni. Din punctul meu de vedere, principalul rol al butoiului este să microoxigeneze vinul, să-l catifeleze.“

Sub brandul Cramei Bolgiu, s-au născut până acum patru game de vinuri – Heritage, Quantum, Iakov şi Pelin. Gama Heritage a fost lansată în 2019 şi reprezintă un tribut adus lui Nicolae C. Bolgiu, care a reprezentat prima generaţie de viticultori din familia Bolgiu din 1934. Heritage cuprinde două soiuri pure româneşti – fetească regală şi fetească neagră, iar pentru roze se foloseşte un cupaj din soiurile clasice merlot şi cabernet franc.

Vinurile din gama Quantum sunt vinificate după noile tendinţe internaţionale în materie de vinificaţie, aşa-zisele vinuri „new school“. Sunt cupaje din vinuri seci, cu concentraţie alcoolică mare şi un profil de gust complex. Quantum este varianta pentru localurile HoReCa moderne, sofisticate, care au clienţi educaţi şi exigenţi în materie de vin.

„Iakov este închinat memoriei martirilor Brâncoveni, urmând cu credincioşie vechile tradiţii. Această licoare este din struguri culeşi din vii bătrâne de cabernet sauvignon, cabernet franc şi de syrah, vlăstărite din podgoriile brâncoveneşti din Urlaţii Prahovei.“

La rândul său, Pelin Bolgiu este plămădit după o reţetă proprie, moştenită din bătrâni, cu plante şi fructe alintate de soare şi culese de pe dealurile din zonă, fiind numai bun ca vin pentru desert sau aperitiv.

„Deşi nu ne-am propus să ne extindem galopant, am reuşit ca, treptat, să creştem producţia de la 2.000 de litri pe an, cât era media în primii ani, la circa 100.000 de litri. Iar asta graţie cererii foarte mari, dar şi ambiţiei de a produce vinuri de calitate. Estimativ, de la deschiderea businessului în 2006 şi până în prezent, am investit circa 550.000 de euro“, apreciază Valeriu Bolgiu.

Cu opt angajaţi şi o cifră de afaceri de aproximativ 357.000 de lei (71.000 de euro) în 2021, familia Bolgiu nu se opreşte aici cu dezvoltarea. Astfel, recent, a început să lucreze la construirea unui restaurant sub egida „Cramele Bolgiu“, unde, pe lângă preparatele culinare, să se regăsească şi o zonă dedicată degustării de vinuri. Crama-restaurant este prevăzut să fie construită în clădirea ridicată în 1921 de Nicolae C. Bolgiu, clădire care în trecut a avut tot rolul de cramă şi care se întinde pe o suprafaţă de 1.200 de metri pătraţi. Investiţia va  fi derulată în două etape, prima fiind de circa 150.000 de euro. De asemenea, anul acesta antreprenorii vor atrage fonduri guvernamentale de 40.000 de euro în cadrul programului guvernamental Electric App şi vor monta panouri solare.

„Acum câţiva ani aş fi vrut să mă extind, dar mi-am dat seama că intram într-o cursă pe care nu ştiam dacă pot s-o duc şi nu ştiu dacă merita. Mi-am propus să rămân la un nivel mic, să fac vinuri exclusiv pentru HoReCa.“

În pandemie, mărturiseşte Valeriu Bolgiu, a fost tentat să ducă vinurile sale pe rafturile supermarketurilor, însă acolo este nevoie de un flux constant de vinuri şi, în plus, multe restaurante nu mai acceptă în meniu vinuri care se găsesc şi în supermarket, aşa că ar fi pierdut dintre clienţii pe care deja şi i-a făcut. 

„Sincer, dacă vreţi să beţi un vin, îl luaţi cu 30-40 de lei din magazin şi îl beţi acasă. Ce sens are să beţi acelaşi vin cu 100 de lei la restaurant? Dacă vă duceţi la restaurant, vreţi să beţi un vin pe care nu îl găsiţi în supermarket.“

Pentru a confirma calitatea vinurilor, familia Bolgiu a participat cu ele la mai multe concursuri, motivând că acesta este un bun barometru pentru a-şi da seama de nivelul calitativ şi de poziţionarea faţă de competitori. Iar participă­rile nu au trecut neobservate. În 2018, vinul cabernet franc sec din 2015 al cramei s-a calificat în faza naţională a competiţiei „Poveşti cu Vinuri Româneşti“, organizată anual de BASF Agricultural Solutions, la secţiunea vinurilor roşii. Competiţia se adresează viticultorilor mici şi mijlocii din toată ţara, cu suprafeţe cultivate sub 100 de hectare.

„În plus, anul acesta, eticheta vinului din gama Heritage a fost desemnată de public ca fiind cea mai frumoasă etichetă din etapa regională Muntenia şi Dobrogea. Această recunoaştere ne confirmă că mergem în direcţia bună“, mai spune Valeriu Bolgiu.