Arts & Design

Scurt manual de reinventare: Ce rol mai are bibeloul şi în ce s-au transformat peştii de sticlă de pe televizor sau pescarii de porţelan în amenajările interioare de azi?

05 apr 2020 1830 afişări de Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

Bibeloul, în accepţiunea de figurină de porţelan, a fost o bună perioadă de timp una dintre puţinele bucurii din interioarele caselor în era comunistă. Când orice altceva lipsea, celebrul peşte de pe televizor sau colecţia de pescari înşirată printre paharele de cristal, aduceau un exotism interzis într-o perioadă gri. Căderea comunismului a echivalat cu „spargerea“ cultului pentru bibelouri. După 30 de ani de tranziţie însă, în toate domeniile, designerii au ştiut să reinventeze această piesă cheie de interior şi, în mod aproape uimitor, bibeloul reinventat aduce din nou acea doză de exotism, de data aceasta permis. În ce s-a transformat însă o piesă iconică pentru casele românilor?

Bibeloul de porţelan are o istorie fabuloasă, cu o vechime de peste 300 de ani, omul cel mai adesea creditat ca fiind inventatorul porţelanului european fiind un german, Johann Friedrich Böttger pe numele său.

„Era un alchimist, care spunea că poate transforma tabla în aur. Porţelanul, în acele vremuri, era considerat ca fiind aurul alb, apreciat pentru rezistenţă şi delicateţe, dar mai ales pentru originile sale exotice. Marco Polo a fost primul care a adus porţelanul în Europa, din China, în secolul al paisprezecelea. L-a adus pe un vas, printre capturile sale de mătăsuri, condimente şi munţii de esenţe“, se arată într-un articol din revista New Yorker, în care este tratată obsesia europenilor pentru porţelanuri. 

Această obsesie a fost generată mai ales de faptul că europenii au identificat foarte târziu reţeta producerii porţelanului, lucru care a generat o întreagă mitologie în jurul subiectului. Cert este că, în timp ce pe bătrânul continent vasele erau făcute dintr-un lut aspru, în China vesela era fină ca obrazul unui bebeluş.

„Dacă vorbim despre bibelouri ca figurine de porţelan, primele au fost realizate în Europa de fabrica Meissen, Germania, la începutul anilor 1700. Aceasta a produs prima oară cu succes în Europa porţelanul până atunci importat din China şi Japonia“, spune Anda Roman, antreprenoarea care deţine atelierul de mobilier şi decoraţiuni interioare care-i poartă numele.

Iniţial, figurinele de porţelan erau în totalitate albe şi folosite la decorarea meselor festive, înlocuind sculpturile realizate din pastă de zahăr sau de ceară. 

„Au devenit repede foarte populare folosindu-se în decorarea interioarelor familiilor bogate. Adesea reprezentau animale, personaje din comedia dell’arte, figuri alegorice cum ar fi anotimpurile, virtuţi sau continente, ciobăniţe, ciobani etc.“

În perioada comunistă, cel puţin în România, figurinele de porţelan au avut o altă simbolistică. 

Când totul era gri, când exotismul era doar imaginat, bibelourile, fie ele pescari, peşti, căţeluşi sau balerine, erau un soi de evadare din conformitate.

„În România, bibeloul era folosit în perioada comunistă cu valoare artistică şi evidenţia gradul de înstărire al proprietarilor în funcţie de zona lui de provenienţă şi categoria socială din care făcea parte. Să ne amintim de peştele de sticlă, care de regulă se regăsea pe televizor, sau de pescarii şi căţeii care stăteau aliniaţi frumos printre vaze de cristal sau alte mici decoraţiuni importate din China.“

Anda Roman mai spune că bibeloul a fost atât de popular pentru că într-o perioadă caracterizată de cenuşiu şi conformitate, micile figurine de porţelan reprezentau biletul de exit, evadarea fără repercusiuni.

După ieşirea aproape violentă din perioadă comunistă, cultul pentru bibelouri s-a spart. Desprinderea de acea perioadă s-a dorit a fi totală. Bibeloul s-a transformat astfel din obiect de cult în kitsch. 

Lucrurile nu au rămas însă aşa, obiectele din porţelan trecând cu bine printr-o perioadă de tranziţie spectaculoasă.

„Interioarele de azi sunt diverse, stilurile abordate sunt foarte variate, însă bibeloul îndeplineşte în continuare aceeaşi funcţie decorativă. Temele abordate sunt şi ele diverse, de la elemente abstracte, la păsări, figuri umane, ciuperci mici sau supradimensionate, animale etc.“

Chiar dacă până recent era imposibil de imaginat, vechiul peşte de pe televizor s-a transformat într-un craniu sau într-un ananas uriaş, elementul surpriză în interioare care tind să devină tot mai austere, ca răspuns la toată agitaţia din jurul nostru.

Materialele folosite s-au diversificat şi ele, pornind de la porţelan, fiind utilizate acum ceramica, marmura, fibra de sticlă sau fel şi fel de răşini, totul pentru crearea acestor figurine.

Diferit faţă de alte perioade, acum bibelourile trebuie alese în funcţie de tema de design a fiecărui interior, iar cu o astfel de diversitate de opţiuni, ar fi păcat să fie altfel. Pe de altă parte, încălcarea regulilor poate fi uneori amuzantă, iar un bibelou poate fi cel mai inspirat truc.

„Eu prefer spaţiile aerisite, luminate şi neaglomerate, în care obiectele sunt mai puţine, dar bine alese şi în acord cu conceptul de amenajare stabilit. Folosesc din când în când şi bibelouri mai degrabă ca o referinţă la un cabinet de curiozităţi sau ca accente cromatice sau sculpturale, ca un mod de a personaliza un interior. Pentru că nu sunt adepta interioarelor corecte, le folosesc câteodată pentru a crea accente care să intrige sau să amuze“, spune Anda Roman. Tot Anda Roman ne mai spune că bibelourile nu trebuie neapărat să fie prezenţe solitare.

„Putem insera grupuri de obiecte de aceeaşi culoare de exemplu sau putem folosi un obiect supradimensionat într-un spaţiu mic pentru a crea o surpriză estetică. Nu cred că există o regulă, decât aceea că nu trebuie să uităm de conceptul de amenajare, acel fir roşu pe care trebuie să-l regăsim de-a lungul proiectului.“

Iar bibeloul face parte dintr-un întreg grup de obiecte care transformă discret interioarele, cu un minimum de efort. Din aceeaşi categorie fac parte oglinzile, care, folosite inteligent, pot crea spaţii acolo unde acestea nu există. Ca prin magie.

Mai departe, ţesăturile alese într-o cameră sunt expresii puternice ale personalităţii unui loc. 

„Ţesăturile adaugă un touch personal camerei. În funcţie de materialele, culorile şi texturile alese, acestea pot crea un sentiment de familiaritate şi un spaţiu mai primitor. Punctual, obiectele cu tapiserie au un grad ridicat de confort, creând totodată iluzii optice ale suprafeţelor şi volumelor“, spun specialiştii de la Intro Design, unul dintre cele mai cunoscute showroomuri de mobilă şi decoraţiuni din Bucureşti.

Practic, bibeloul intră în acea categorie de piese mici care fără prea mult efort pot aduce schimbări mari la interior.

Iar prezenţa lor este aproape obligatorie în amenajările interioare, aşa cum în marile orchestre farmecul este adus de multe ori de clopoţelul firav care echilibrează perfect duritatea pianului.