Contrastele şi fragmentarea încă ţin viu farmecul Bucureştiului, în timp ce alte oraşe europene şi-au pierdut aceste elemente de diferenţiere. Sau nu le-au avut niciodată. Dar sunt aceste contraste o declaraţie de dragoste a metropolei pentru propriii locuitori? Îşi pot găsi mai mulţi oameni locul într-un astfel de spaţiu? De la contraste şi de la relaţia de „love and hate“ a pornit şi ediţia din 2026 a Bucharest Design Festival, care îşi propune să reconecteze locuitorii cu propria urbe. „Un bucureştean vreau să plece de la acest festival iubind puţin mai mult şi mai conştient oraşul în care trăieşte.“ Dar ne mai poate face Bucureştiul să îl iubim (ca în prima zi)?
Bucureştiul nu mai e acel oraş gri, desenat de vremuri, în care libertatea era doar un cuvânt din poveşti, ci a reuşit să îşi recapete ceva din atmosfera de altădată, de când era supranumit Micul Paris. Însă, astăzi, personalitatea sa e aparte, mai complicată ce-i drept. Totuşi, spre deosebire de trecut, nu mai e comparat sau descris prin comparaţie cu altceva, ci e el însuşi. Nu e un oraş care se lasă cucerit uşor, ci mai degrabă vrea să fie descoperit pentru ca, mai apoi, inevitabil, să fie iubit.
O poţi iubi şi detesta în acelaşi timp, poate fi fascinantă şi haotică, însă tocmai aceste contraste fac din Capitală un oraş fermecător, care nu te lasă, care te recucereşte iar şi iar. Însăşi această concepţie a unei metropole pentru toţi a făcut Bucureştiul cu atât mai interesant pentru noua generaţie de artişti care încearcă să îi redefinească identitatea. Şi tocmai în acest context a apărut Bucharest Design Festival (BDF), un proiect care îşi propune să devină un spaţiu de conversaţie despre felul în care trăim, lucrăm şi ne raportăm la un oraş plin de contraste.
Festivalul organizat de The Institute, care se ocupă şi de Romanian Design Week, DIPLOMA Show şi Cartierul Creativ, vrea prin acest nou eveniment dedicat artei să conecteze arhitectura cu designul, urbanismul, tehnologia şi comunităţile locale, într-o experienţă care ocupă oraşul în mod real.
„Bucharest Design Festival s-a născut ca o continuare a unui ecosistem pe care îl construim de mulţi ani la The Institute. În ultimul deceniu, am văzut cum comunitatea creativă din Bucureşti s-a maturizat, s-a diversificat şi a început să aibă un impact real asupra oraşului“, spune Andrei Borţun, fondatorul The Institute.
Pe lângă expoziţii şi instalaţii, şi ele parte din eveniment, festivalul vrea să aducă în atenţie o schimbare de perspectivă. Designul nu este doar estetică, ci, în primul rând, infrastructură economică şi culturală.
„Astăzi vorbim despre design ca resursă economică şi socială. Designul deja nu mai este un lux, ci o infrastructură de competitivitate“, adaugă el.
Bucureştiul are de multe ori o relaţie complicată cu propriii locuitori, fiind un oraş al contrastelor, care încă îşi caută o identitate coerentă. Or, tocmai aici designul poate avea cel mai important rol.
„Designul poate deveni un instrument prin care oraşul începe să se înţeleagă mai bine pe sine. În ultimii ani, urbea a trecut prin transformări culturale importante, dar ele sunt încă fragmentate. (...) Bucureştiul este un oraş al contrastelor: avem vechi şi nou, improvizaţie şi sofisticare, vulnerabilitate şi vitalitate. Cred că tocmai aceste contraste fac metropola interesantă. Festivalul reflectă această realitate prin felul în care ocupă oraşul: de la galerii şi spaţii culturale consacrate până la ateliere, curţi interioare, clădiri industriale sau spaţii independente. Prin acest nou proiect ne dorim să arătăm Bucureştiul aşa cum este: imperfect, intens şi foarte viu“, explică Andrei Borţun.
Festivalul integrează peste 100 de spaţii din Capitală, de la muzee, galerii, hub-uri creative, showroomuri până la clădiri industriale, curţi interioare şi spaţii independente. Tocmai această diversitate face ca BDF să nu se adreseze doar unui anumit tip de public.
„Nu am vrut un festival concentrat într-o bulă. Harta festivalului este, în sine, o declaraţie despre cum înţelegem noi oraşul. Bucureştiul creativ nu este un loc anume, ci o reţea vie, distribuită, uneori surprinzătoare“, spune Borţun.
Tocmai aceste contraste şi această fragmentare încă ţin viu farmecul oraşului, în timp ce alte urbe europene şi-au pierdut elementul de noutate, sclipirea. Fondatorul BDF afirmă că Bucureştiul are o libertate pe care oraşele „finisate“ ale Europei nu o mai au, e încă un loc unde îţi poţi lăsa amprenta.
„Stăteam de vorbă recent cu fondatorii Comme des Garcons (brand de modă - n.red.), alături de care am produs o expoziţie în colaborare cu Dan Perjovschi, şi ei le spuneau studenţilor de la Universitatea de Arte ceva care m-a marcat: «Studiaţi şi afară, dar rămâneţi în Bucureşti pentru că este o energie pe care noi, în marile capitale ale Europei, nu o mai găsim. Bucureştiul e un oraş în care îţi mai poţi lăsa o amprentă, în care Estul şi Vestul, partea de vechi şi nou, funcţionalul şi haosul aprind idei noi»“, povesteşte el.
Totuşi, prin acest festival, organizatorii vor să scoată designul din zona elitistă în care este adesea plasat şi să construiască un eveniment care vorbeşte şi cu publicul larg, nu doar cu profesioniştii din industrie. Designul devine relevant pentru oamenii obişnuiţi atunci când este scos din contextele intimidante şi este pus acolo unde ei există – în cartierele lor, în magazinele la care merg şi în spaţiile publice pe care le traversează zilnic.
De altfel, organizatorii şi-au dorit de la Bucharest Design Festival să funcţioneze şi ca un exerciţiu de reconectare urbană.
„Trăim prea mulţi dintre noi în Bucureşti ca şi cum am fi în tranzit. Tolerăm, ne adaptăm, supravieţuim. Festivalul e construit pe o altă ipoteză: că oraşul e al celor care îl locuiesc şi că designul este un limbaj prin care îţi poţi revendica spaţiul şi îl poţi îmbunătăţi“, punctează el.
Organizatorii BDF s-au folosit de relaţia de „love and hate“ pe care bucureştenii o au cu propria lor urbe, dar nu pentru a sublinia defectele Capitalei, ci pentru a arăta că locuitorii încă au o legătură afectivă cu un oraş pe care acum îl iubeşti şi până diseară, poate, îl urăşti.
„Oamenii nu sunt indiferenţi faţă de Bucureşti şi asta devine, paradoxal, un avantaj imens. Noi credem că designul poate transforma această energie ambivalentă în acţiune, în propuneri şi în soluţii.“
De altfel, şi industriile creative locale se află într-o altă fază, nu se mai luptă pentru supravieţuie, ci au devenit competitive la nivel internaţional. Ele au totodată şi un rol economic, mai puţin văzut. Zeci de mii de oameni activează în domenii precum design, arhitectură, advertising, gaming, modă, muzică şi producţie culturală.
„România produce deja design competitiv internaţional. Sigur că există încă decalaje faţă de pieţele occidentale în ceea ce priveşte infrastructura, finanţarea sau educaţia, dar diferenţa de talent şi creativitate s-a redus enorm. Noua generaţie de designeri români este foarte conectată internaţional, lucrează interdisciplinar şi are o capacitate extraordinară de adaptare“, explică Andrei Borţun.
Această “internaţionalizare“ a artiştilor români este evidenţiată şi în cadrul festivalului, prin BSDF Highlights, expoziţie prezentată la Muzeul Naţional Cotroceni, care pune în lumină artiştii care sunt ambasadori ai României, de la Mircea Cantor şi colaborarea sa cu Dior până la Bogdan Ciocodeică pe zona de collectible design şi proiectul Via Transilvanica sau designerul de modă Ancuţa Sarca.
BDF nu vorbeşte despre o transforme a Bucureştiului într-o copie a altor capitale europene, ci vine să discute despre el fără complexe.
„(Vreu – n. red.) să fie un loc în care designul este un instrument de gândire şi de rezolvare a unor probleme reale. Un oraş care şi-a înţeles propriile paradoxuri şi le-a transformat în avantaj creativ. Nu vreau ca Bucureştiul să fie perceput ca un mic Berlin, îmi doresc să fie perceput ca Bucureşti: un loc cu o identitate proprie, cu o scenă creativă care nu seamănă cu nicio alta, tocmai pentru că a crescut din cu totul alte tensiuni şi din alte resurse“, explică el.
Un astfel de festival nu prezintă Bucureştiul cosmetizat sau romanţat, ci le propune oamenilor să ia oraşul aşa cum e el, cu totul - nu e doar urbea din care se pleacă, ci şi un loc fascinant, care încă poate surprinde plăcut. Şi nu doar pe cei care îl locuiesc, ci şi pe cei care doar îl vizitează.
Andrei Borţun spune că vrea ca oamenii care vizitează expoziţiile şi instalaţiile din cadrul festivalului să rămână cu o idee principală – „Nu ştiam că Bucureştiul e chiar aşa“.
„Dacă e din afara ţării, vreau să plece cu imaginea unui oraş viu, contradictoriu, dar plin de energie creatoare autentică. Dacă e din România, poate din afara Bucureştiului, vreau să plece cu sentimentul că nu e doar un loc de unde se pleacă, ci unul de unde vin idei bune. Şi dacă e bucureştean, vreau să plece iubind puţin mai mult şi mai conştient oraşul în care trăieşte“, conchide el.
