Atunci când vorbim despre city-break-uri, primele destinaţii care ne vin în minte sunt, invariabil, Paris, Roma ori Londra. Pe listă îşi pot face loc şi capitale din Europa Centrală şi de Est sau chiar oraşe secundare din Occident. De prea puţine ori ne gândim însă la escapade în România, la city-break-uri în Cluj, Timişoara ori Craiova. Ei bine, pentru că tot se apropie sezonul vacanţelor, am decis să descoperim (împreună) cinci oraşe autohtone. Dar nu oricum, ci cu ajutorul unora dintre locuitorii lor, actori din mediul de business sau din mediul cultural care au acceptat să ne fie ghizi şi să ne poarte „la pas“ către un weekend perfect.
Vlad Drăgulescu, directorul artistic al Teatrului Naţional din Craiova şi totodată directorul Festivalului Shakespeare din acelaşi oraş, care anul acesta a împlinit 32 de ani de existenţă, ne poartă printr-o urbe care în ultimii ani a revenit în atenţia publicului, dar care, în continuare, mai are multe secrete ce merită descoperite.
Călătoria alături de Vlad Drăgulescu începe în centrul oraşului, pentru că acolo simţi cel mai bine ritmul Craiovei. Paşii ne poartă apoi spre Teatrul Naţional, despre care spune că este unul dintre reperele vii ale urbei. Continuăm cu Muzeul de Artă, adică Palatul Jean Mihail, apoi cu o plimbare în Parcul Romanescu, care rămâne unul dintre cele mai frumoase locuri ale Craiovei.
Seara, se încheie cu un spectacol, un film sau o întâlnire într-un loc din centru. La alegere.
„Iar dacă vorbim despre perioada Festivalului Shakespeare (care anul acesta a avut loc între 21 şi 31 mai – n. red.), atunci circuitul devine foarte simplu: oraşul întreg trebuie parcurs ca o scenă. De la sălile de spectacol la pieţe, de la Shakespeare Village la cartiere, Craiova se descoperă în mişcare.“
De altfel, în perioada aceasta, destinaţia sa principală rămâne Craiova.
„Când pregăteşti un festival de asemenea dimensiuni, oraşul devine, într-un fel, şi călătorie, şi destinaţie.“
Afirmă că următorul weekend perfect ar fi unul în care să simtă că tot ceea ce construieşte începe să se aşeze în oraş şi că oamenii îl primesc ca pe ceva al lor.
„Asta descrie, de fapt, weekendurile Festivalului Internaţional Shakespeare Craiova. Pentru mine, în acest moment, acesta e cel mai frumos tip de călătorie.“
Când nu are loc festivalul, weekendul perfect în Craiova e acela în care oraşul îşi schimbă puţin viteza, spune Vlad Drăgulescu.
„Îmi place să am timp să merg pe jos, să ajung prin centru şi, întotdeauna, să beau o cafea. În general, petrec foarte mult timp la teatru, mă întâlnesc cu prieteni.“
Craiova, adaugă el, are un fel al ei de a se lăsa descoperită în weekend: nu printr-un program foarte strict, ci prin stări, întâlniri, locuri care se leagă între ele.
De prea puţine ori, în meseria sa, weekendul începe vineri seara. Uneori începe după ultimul spectacol, după ultima repetiţie sau după ce se încheie o perioadă de lucru mai intensă.
„Dar, simbolic, cred că începe în momentul în care îţi permiţi să respiri puţin altfel şi să te uiţi la oraş nu doar ca la un loc în care poţi fi prezent.“
Nu crede foarte mult în rutină, mai ales când lucrezi în teatru şi în festivaluri e greu acest lucru.
„Îmi place diversitatea, dar nu neapărat în sensul spectaculos al cuvântului. Uneori înseamnă un spectacol, alteori o masă cu prietenii, o plimbare, o discuţie bună.“
Consideră că weekendul are nevoie de un echilibru între linişte şi întâlnire.
Rămâne destul de des în Craiova, pentru că mare parte din viaţa sa profesională este legată de oraş şi de Teatrul Naţional. Dar călătorşte ori de câte ori simte că are nevoie să vadă altceva, să se expună la alte ritmuri, la alte oraşe, la alte feluri de a construi cultură. Pentru el, călătoria e o formă de documentare.
Îi plac şi locurile care îi dau senzaţia că iese din ritmul cotidian fără să plece foarte departe. Zona Doljului are multe spaţii care merită redescoperite, de la locuri cu natură şi linişte până la comunele din jurul Craiovei, care anul acesta au intrat tot mai mult şi în harta culturală a Festivalului Internaţional Shakespeare Craiova.
„Pentru mine, proximitatea e importantă: cred că nu trebuie să mergem mereu foarte departe ca să descoperim ceva relevant.“
Călătoreşte în aceleaşi locuri mereu sau caută, de regulă, noutăţile?
„Cred că am nevoie de ambele. Există locuri în care revii pentru că îţi dau un sentiment de familiaritate, dar există şi nevoia de a vedea ce apare nou, cine încearcă să schimbe ceva, ce energie se creează într-un spaţiu.“
Un oraş rămâne viu tocmai prin această tensiune între memorie şi noutate.
Fiind din Craiova, nu are o relaţie de turist cu hotelurile oraşului, dar îl interesează foarte mult felul în care ele primesc oamenii care vin aici - artişti, invitaţi, spectatori. În timpul festivalului, ele devin parte din infrastructura emoţională a urbei. Totuşi, nu nominalizează vreunul. Nici restaurante.
„La restaurante, mă întorc în locurile în care simt că există atenţie, ospitalitate şi o energie bună. Nu cred că un loc devine special doar prin meniu, ci prin felul în care te face să te simţi şi prin oamenii care îl ţin viu.“
Dar, când vine vorba de destinaţii cultural-artistice, e mai direct. Pentru el, traseul firesc începe cu Teatrul Naţional „Marin Sorescu“, continuă cu Muzeul de Artă, cu galeriile de artă, cu spaţiile culturale independente, cu zonele oraşului care pot deveni oricând scene.
„Întotdeauna m-a interesat ideea că arta nu stă doar în clădiri, ci poate ajunge în pieţe, în cartiere, în locuri prin care oamenii trec zilnic“, conchide Vlad Drăgulescu călătoria.
