Piaţa Amzei a trecut în ultimii ani printr-o transformare remarcabilă şi se caracterizează acum printr-un mix funcţional fără egal la nivelul Bucureştiului şi un flux constant de vizitatori, activat de mai multe iniţiative care răsfaţă zona. Întrebarea este dacă se poate mai mult, iar Edmond Niculuşcă, preşedinte al ARCEN şi cofondator al La Miţa Biciclista, stabiliment cu o contribuţie semnificativă la transformarea zonei, crede că da. Acest crez a luat forma Amzei District 2030, o propunere care poate părea utopică în distopia care a devenit Bucureştiul, dar care are multe dintre ingredientele necesare pentru a aduce o transformare punctuală în regenerarea urbană a unei întregi zone istorice din Bucureşti.
În martie anul acesta, la 20 de ani de la fondarea ARCEN şi patru de la redeschiderea La Miţa Biciclista, iniţiatorii celui mai mare proiect de capitalism civic din centrul Bucureştiului au anunţat un nou demers: Amzei District 2030 - un plan de regenerare urbană pe opt direcţii strategice pentru întreaga zonă istorică delimitată de Calea Victoriei, Piaţa Romană, strada Mendeleev şi strada George Enescu.
ARCEN activează de 20 de ani în patrimoniul şi urbanismul Bucureştiului, iar printre proiectele sale se numără salvarea Şcolii Centrale, Catalog Bucureşti (20.000 de imobile documentate), iniţiativa Străzi Deschise şi cinema Marconi.
De unde a pornit ideea Amzei District 2030?
„Sâmburele e foarte concret: La Miţa Biciclista a schimbat complet zona Amzei. În plus, de trei ani organizăm Amzei Block Party şi închidem strada Biserica Amzei, transformând-o într-o piaţetă pietonală“, spune Edmond Niculuşcă, preşedintele ARCEN şi cofondatorul La Miţa Biciclista.
Amzei Block Party se desfăşoară în jurul unei instalaţii, „Masa Nesfârşită“, creată de artistul francez Olivier Vadrot, colaborator al Centre Pompidou, şi practic aduce în jurul unei mese oameni de diferite vârste. Această idee de a fi împreună, spontan, în mijlocul Bucureştiului, era absolut imposibil de vizualizat până acum ceva ani şi nu pentru că oamenii nu simţeau nevoia, ci pentru că oraşul nu le permitea.
„Am demonstrat empiric, trei ediţii la rând, că pietonalizarea funcţionează în această zonă: comercial, cultural, social. Când primarul general Ciprian Ciucu şi primarul sectorului 1 George Tuţă au anunţat pietonalizarea intersecţiei Amzei şi au inclus Piaţa Amzei pe lista celor 40 de zone prioritare, am realizat că e momentul să trecem de la demonstraţie la structură.“
O intersecţie pietonalizată nu e un plan. Iar un scuar reamenajat nu e o viziune.
„Am decis să propunem ceea ce administraţia nu are capacitatea sau metodologia să facă singură: un plan integrat pe opt direcţii, pentru întreaga zonă istorică, nu doar pentru un colţ de stradă.“
Acest plan este Amzei District 2030, iar modelul care a servit drept inspiraţie este „Embellir Votre Quartier“ al Primăriei Parisului, un program activ din 2021, aplicat în peste 30 de cartiere, care combină consultare online, reuniuni publice de diagnostic şi tururi exploratorii.
„Parisul are şi consiliile de cartier, create prin Legea Vaillant din 2002 - 116 consilii, fiecare cu buget propriu, care organizează regulat marşuri exploratoare cu serviciile tehnice ale primăriei. Noi reproducem integral această metodologie, cu o diferenţă importantă: o facem cu finanţare privată, ceea ce garantează independenţa faţă de orice agendă politică. Ne-am inspirat şi din referinţele urbanistice pe care le propunem ca benchmark pentru concursul de proiecte: Place des Vosges din Paris, Cours Julien din Marsilia, Superkilen din Copenhaga, trei exemple de regenerare a unor cartiere istorice dense, unde comunitatea a fost coautor al soluţiilor.“
Fiecare dintre cele opt direcţii de dezvoltare adresează o nevoie aparte şi este necesară punerea în funcţiune a tuturor astfel încât planul să funcţioneze. Dar fiecare verticală este o provocare în sine. Prima se referă la partea de patrimoniu. Zona Amzei, cu mici excepţii, este plină de faţade degradate şi de clădiri cu risc seismic nereabilitate. Se remarcă şi absenţa unui inventar actualizat la nivelul perimetrului.
„ARCEN are deja metodologia proiectului Catalog Bucureşti, prin care am documentat 20.000 de imobile în perioada 2017-2020, dar aplicarea ei la scara acestui cartier trebuie făcută sistematic.“
Partea de mobilitate şi pietonalizare reprezintă o altă direcţie.
„Traficul de tranzit sufocă zona, parcajele ilegale blochează trotuarele, nu există infrastructură de biciclete. Pietonalizarea anunţată de administraţie e un prim pas, dar fără un studiu de fluxuri la scara întregului perimetru, riscă să mute problemele dintr-o stradă în alta“, atrage atenţia Edmond Niculuşcă.
Spaţiul public este a treia direcţie şi, la fel, ca primele două, e extrem de dificil de implementat. De ce? Pentru că în zona Amzei spaţiul public pur şi simplu nu există. Bucureştiul are această rară „calitate“ de a nu avea locuri care să aducă oamenii împreună. Lipsesc spaţiile care să ţină maşinile la distanţă.
„Nu există practic niciun spaţiu verde amenajat accesibil în perimetru. Mobilierul urban e învechit sau inexistent, iluminatul e insuficient, iar scuarul din faţa Bisericii Amzei e subutilizat.“
Cea de-a patra dimensiune este mai degrabă una care necesită atenţie tocmai pentru a proteja ceea ce s-a dezvoltat deja.
„Zona are un ecosistem remarcabil de afaceri, cred că sunt peste 30 de businessuri, de la La Miţa Biciclista, trecând la OTOTO şi la Patiseria Amzei, iar de la M60 la Ni Shibo. Provocarea e să protejăm acest mix funcţional şi să prevenim gentrificarea agresivă care ar putea uniformiza oferta.“
Implicarea comunităţii şi formarea unor mecanisme prin care aceasta să poată deveni implicată este o altă provocare. „În Bucureşti nu există un echivalent al consiliilor de cartier pariziene. Comunitatea n-a fost niciodată consultată sistematic. Amzei District 2030 creează acest mecanism de la zero.“
Partea culturală pare bine adresată în acest moment, dar există un calendar mai degrabă spontan, care trebuie dus într-o zonă de cultură permanentă, integrată în viaţa cartierului.
„În plus, apar noi spaţii culturale, fapt ce va oferi şi mai mult dinamism zonei. Nu mai suntem singuri. Asta ne va creşte şi mai mult publicul. Să nu uităm că avem luni de zile expoziţii sold-out.“
Infrastructura şi partea de risc seismic reprezintă împreună o altă provocare pentru că datele sunt incontestabile, dar mereu ignorate: Bucureştiul e în zona seismică cu cel mai mare risc din Europa.
Iar apoi mai este partea de climat. „Efectul de insulă de căldură urbană e sever în această zonă dens construită. Soluţiile bazate pe natură, permeabilizarea solurilor, canopy verde sunt cele mai eficiente intervenţii climatice într-un cartier istoric unde nu poţi demola şi reconstrui.“
Ce ar trebui să se întâmple mai departe şi care este preţul acestei evoluţii?
„Estimarea noastră pentru cele două componente principale este următoarea – studiul urbanistic-sociologic independent va costa între 20.000 şi 40.000 de euro, în funcţie de profunzimea analizei pe fiecare direcţie; concursul internaţional de proiecte va necesita între 30.000 şi până la 80.000 de euro, incluzând premiile, juriul profesionist şi logistica. Total? 90.000 - 120.000 de euro. Finanţarea este integral privată. Discutăm cu investitori care au deja proprietăţi în perimetru şi cu parteneri corporativi interesaţi de asocierea cu un proiect de capitalism civic la standarde europene.“
Pentru cei care sunt deja în zonă sau pentru cei care vor să acceseze unul dintre cele mai dinamice perimetre din Bucureşti, această „organizare“ de şantier are mult sens.
„Cine are proprietăţi într-un cartier cu un plan coerent de regenerare are un activ mai valoros decât cine are proprietăţi într-un cartier al cărui viitor e decis ad-hoc de administraţie. Recuperarea investiţiei nu e abstractă. Investiţia în studiu şi concurs reprezintă sub 2% din valoarea investiţiilor imobiliare deja realizate în perimetru. Dar e exact piesa care transformă tot restul, din risc în control. Cine deţine datele şi comunitatea deţine puterea de a defini viitorul cartierului. Masterplanul nu creează această traiectorie, o structurează şi o protejează.“
Mai departe, Edmond Niculuşcă spune că lunile martie - septembrie 2026 reprezintă faza de mobilizare. Apoi, între octombrie 2026 şi iunie 2027 e faza de studiu. E vorba de realizarea studiului urbanistic-sociologic independent pe cele opt direcţii, cu consultarea tuturor actorilor din perimetru. „Datele sunt publice, le oferim gratuit administraţiei.“
Apoi, la finalul lui 2027 ar trebui să fie faza de concurs, o lansare internaţională, cu un juriu profesionist, cu rezultate publice.
„Cea mai mare provocare nu e financiară şi nu e metodologică. E politică. Riscul principal este ca administraţia să încerce să absoarbă iniţiativa fără a credita comunitatea, sau să propună soluţii paralele, necoordonate cu demersul nostru. De aceea am construit proiectul pe trei pârghii simultane: legitimitatea comunitară (rezidenţii şi antreprenorii sunt coautori), legitimitatea internaţională (patronajul Ambasadei Franţei, parteneriatul cu arhitecţi francezi) şi transparenţa absolută (toate datele sunt publice). Cine ar vrea să ocolească un plan construit de comunitate, validat internaţional şi finanţat privat ar plăti un cost politic foarte mare.“
De ce are însă această zonă ingredientele necesare pentru a susţine o astfel de transformare, de ce merită până la urmă acest spaţiu tot acest efort de reproiectare?
„Sunt trei ingrediente esenţiale, în această ordine“, spune Edmond Niculuşcă.
Primul este densitatea de patrimoniu. „Fără clădiri cu poveste, fără stratificarea istorică a ţesutului construit, nu ai materia primă a regenerării. Zona Amzei are asta: de la Biserica Amzei la Casa Miţa Biciclista, de la faţadele de pe Mendeleev la clădirile interbelice de la intersecţie.“
Al doilea este existenţa unui ecosistem economic viu. „Un cartier care are doar locuinţe sau doar birouri nu se regenerează, se gentrifică sau se goleşte. Zona Amzei are un mix funcţional rar: patiserie tradiţională lângă concept store, ramen bar lângă teatru de copii, gelaterie artizanală lângă ambasadă. Această diversitate e activul cel mai preţios şi cel mai fragil.“
Al treilea lucru necesar este un actor civic. „Fără cineva care să articuleze viziunea, să producă datele şi să mobilizeze comunitatea, regenerarea fie nu se întâmplă, fie se întâmplă în interesul altora.
ARCEN are 20 de ani de activitate patrimonială - Catalog Bucureşti, Antiseismic District, Cinema Marconi. La Miţa Biciclista a demonstrat că un edificiu patrimonial poate deveni motor economic. Amzei Block Party a demonstrat pietonalizarea. Nu pornim de la zero, pornim de la dovadă.“
La Miţa Biciclista s-a deschis acum patru ani, dar a ajuns azi la 70 de angajaţi, peste 500.000 de vizitatori pe an şi patru expoziţii sold-out, cu zeci de mii de participanţi.
„Ce s-a schimbat în jurul nostru de la deschidere? Au apărut în zonă Ni Shibo (ramen bar, noiembrie 2024), Meygu (creveţi şi cafea de specialitate), Tart Sweet Gallery, iar OTOTO s-a consolidat ca destinaţie. Patiseria Amzei a explodat ca popularitate. M60 a lansat o iniţiativă proprie de pietonalizare a străzii Mendeleev şi a colaborat cu ARCEN pentru instalarea de parklets. Nu pretind că totul ni se datorează nouă. Dar efectul de polarizare e real: când un stabiliment cultural cu 500.000 de vizitatori pe an funcţionează într-o zonă, atrage alt tip de public, alt tip de antreprenor, alt tip de atenţie.“
Practic, Amzei District 2030 duce la scara unui cartier un model care arată că investiţia în patrimoniu generează valoare economică în jurul ei.
„Anul 2030 este un orizont, nu un termen fix. E anul până la care credem că transformarea poate deveni vizibilă şi ireversibilă, nu finalizată, ci ancorată suficient încât nicio schimbare politică să n-o mai poată opri.“
Planurile în România au ciudata calitate de a nu se materializa niciodată, de a fi mereu luate de la capăt. Astfel, toată lumea rămâne ocupată pentru că aproape niciodată nu se finalizează nimic. Dar Edmond Niculuşcă spune că de data aceasta, în cazul zonei Amzei, lucrurile stau diferit.
„Nu e utopie. Fiecare element există deja în embrion: La Miţa Biciclista, Block Party, OTOTO, M60, Patiseria Amzei, Ambasada Franţei ca vecin. Ce lipseşte e cadrul care le leagă într-o viziune coerentă. Amzei District 2030 e acel cadru. Sâmburele există. Acum îi dăm structura instituţională pe care o merită.“
