„La început a fost desenul“ – este o sintagmă care deschide calea către universul artistic în care a navigat Geta Brătescu, una dintre cele mai importante artiste contemporane ale României. O parte din parcursul său artistic a putut fi urmărit într-o expoziţie recentă, care a adunat lucrări realizate începând cu anii ’60 şi până în ultimii ei ani de activitate. Expoziţia a demonstrat încă o dată că Geta Brătescu nu invită la certitudini, ci se joacă pe terenul liber al conceptelor. Reflecţia la care este invitat privitorul poate crea un sens, dar şi un moment de introspecţie şi de reîntoarcere către sine.
„Aflat între afirmaţia biblică şi cea goetheană, Faustul meu ar zice: «La început a fost desenul». Inteligenţă coborâtă în gest, inteligenţă modelată în gest. (…) Omul: a croit şi a deliminat spaţiul pe măsura şi în sensul lui, l-a străbătut lăsând urma repetată a pasului său; l-a străbătut de la om la om, un gest constituit, mişcare în timp, în spaţiu, mişcarea fizică şi mişcarea spirituală în timp şi spaţiul concret şi abstract. Încât actul de a desena este legat de simţământul existenţei, de stadiul inteligent al acestui simţământ atunci când răsfrânt îşi transformă nebuloasa în linie.“ – Geta Brătescu, Desen – pagini de jurnal, Arta, nr. 4, 1982.
Cu acest citat a fost deschisă expoziţia dedicată Getei Brătescu în spaţiul expoziţional Artwill, poate una dintre cele mai ample expoziţii, care a inclus lucrări din mai multe etape ale creaţiei ei.
Sub îndrumarea profesorilor George Călinescu şi Camil Ressu, care au avut o puternică influenţă asupra parcursului său artistic, Geta Brătescu a studiat literatura şi artele vizuale, reuşind, de-a lungul timpului, să le combine şi să creeze atât opere scrise, cât şi, în special, lucrări vizuale, jucându-se cu texturile şi metodele de lucru. Tot ea a explorat şi fotografia şi videoul.
Geta Brătescu este, poate, una dintre cele mai importante artiste contemporane ale României, fiind de altfel o reprezentantă de seamă a avangardismului în acest colţ de lume.
Numele său a devenit însă cunoscut în toată lumea artei, adică inclusiv dincolo de graniţe. În 2017, Geta Brătescu a reprezentat România la Bienala de la Veneţia, fiind prima expoziţie personală a unei artiste în Pavilionul României.
Ea a participat şi în expoziţii internaţionale de artă contemporană din Italia, Franţa, Germania, SUA, Marea Britanie şi altele.
De altfel, contribuţia sa la arta contemporană a fost atât de importantă, încât multe dintre lucrările ei şi-au găsit loc în colecţii ale unor muzee de top precum MoMA, New York; Centre Georges Pompidou, Paris; Tate Modern, Londra; Hammer Museum, Los Angeles, dar şi în muzee din Varşovia, Bucureşti, Viena, Metz, San Francisco şi Ljubljana.
Cu un astfel de istoric, ce artist ar fi fost mai potrivit pentru o expoziţie de debut a unui nou spaţiu expoziţional? „La început a fost desenul“, curatoriată de Sandra Demetrescu, şi-a găsit locul în spaţiul Artwill, o platformă dedicată promovării artiştilor români. Deşi au mai existat expoziţii dedicate ei, cea care a avut loc în luna octombrie (5-26 octombrie) la Artwill a cuprins lucrări din mai multe etape artistice ale Getei Brătescu, din anii ’60 până în ultimii săi ani de activitate.
Expoziţia a reuşit să adune atât lucrări expuse în spaţiile publice, precum Muzeul Naţional de Artă Contemporană, cât şi unele din colecţii private. De altfel, o parte dintre acestea din urmă au fost rareori văzute în expoziţii.
„La început a fost desenul“ a relevat geniul artistic al Getei Brătescu, geniu care nu s-a manifestat doar ca o raportare la arta vizuală, ci şi la cea literară. La fel ca în cazul multor altor lucrări, şi operele prezentate la Artwill au avut ca sursă de inspiraţie personaje din literatură şi mitologice, legătura artistei cu literatura fiind un liant inspiraţional pentru lucrările vizuale.
„Relaţia ei cu literatura a fost ceva extrem de important, dat fiind că Geta Brătescu a studiat şi literatura, şi artele plastice. Este o chestiune care i-a marcat intelectul în toată dezvoltarea ulterioară. Dacă ne uităm (la opera ei – n.red.), găsim toate aceste personaje mitologice sau personaje din literatură cu care ea lucrează, că vorbim de Medeea, Hermes sau Faust. Sunt tot felul de personaje, dar ea nu revizitează literatura când vine vorba de aceste figuri - ele devin un pretext pentru nişte meditaţii mult mai complexe, în jurul unor teme“, explică Sandra Demetrescu.
Geta Brătescu nu invită la certitudini, ci se joacă pe terenul liber al conceptelor. Reflecţia la care este invitat privitorul poate crea un sens, dar şi un moment de introspecţie şi de reîntoarcere către sine.
Ea însă a reuşit să fie mai darnică, poate, decât alţi artişti, oferind şi mărturii scrise, aflate în propriile ei jurnale, despre ce a însemnat fiecare proces artistic.
„E întotdeauna acest joc - ai mitologie care devine mitologie personală. Toate lucrurile se întorc, de fapt, şi se reflectă în sine. E ca şi când ai încerca să teoretizezi nişte lucruri prin imaginile pe care le produci. În cazul ei, există şi partea de text, prin jurnalele şi prin cărţile pe care le-a publicat, de unde poţi să afli mai multe detalii despre procesele de lucru şi ce a condus-o în tot drumul artistic“, adaugă Sandra Demetrescu.
Faustul Getei Brătescu este şi cel care a deschis expoziţia. Mai exact, aceasta a fost deschisă de Faust, o lucrare din ’84, şi de Anti-Faust, din ’93.
„Ea le pune împreună, le expune suprapuse. Faust reprezintă un moment de turnură, iar artista scrie despre asta că a fost un experiment nu doar tehnic, ci şi conceptual, care a dus la nişte dezvoltări interioare pe care le vedem în serii de colaje, desene din anii ’80 şi de mai târziu. Toate sunt, de fapt, despre mult mai mult decât ce te lasă să intuieşti citind doar titlul unei lucrări“, subliniază curatoarea.
De-a lungul carierei sale, Geta Brătescu s-a jucat cu formele, liniile, culorile şi texturile. Aşa cum spune şi ea – „la început a fost desenul“ – sintagmă care deschide calea către universul artistic în care a navigat.
Prin lucrările sale, Geta Brătescu invită privitorii nu doar la a-i descoperi opera, ci şi la a crea şi redescoperi atelierul fiecăruia dintre noi, un atelier mental, sugerând mişcarea în spaţiul unui laborator cu adevărat viu.
„Pentru Geta Brătescu, imaginile fizate devin «vehiculele» garante ale (re)parcurgerii acestui spaţiu, nu departe de ceea ce Aby Warburg formula ca «Bilderfahrzeuge» (vehicule prin/ale imaginii), instanţe vii, deschise şi în perpetuă transformare a memoriei, fie ea individuală, fie colectivă“, se mai arată în descrierea expoziţiei.
Geta Brătescu a oscilat întotdeauna între cuvânt şi imagine, una neextistând parcă fără alta. Rezultatul? O invitaţie la reflecţie, redescoperire şi reimaginare.
