Într-o lume în care digitalizarea devine rapid o prioritate globală, transformând modul în care guvernele şi companiile interacţionează cu cetăţenii şi clienţii, Metaminds se remarcă drept un jucător cheie în România, oferind soluţii inovatoare pentru sectorul public. Prin proiecte precum platforma posf.ro pentru ANRE, care a permis milioanelor de consumatori să-şi schimbe rapid şi eficient furnizorii de energie, sau prin gestionarea securităţii accesului în Spaţiul Privat Virtual, unde zilnic sunt prevenite 1.500.000 de atacuri WEB, Metaminds demonstrează că tehnologia poate îmbunătăţi semnificativ viaţa oamenilor. În ultimii ani, compania a implementat unele dintre cele mai ambiţioase proiecte de digitalizare, precum migrarea completă a arhivei Ministerului Finanţelor, oferind astfel soluţii eficiente şi sigure pentru cetăţeni şi mediul privat.
Într-un interviu în exclusivitate, am vorbit cu Andrei Cruceru, CEO Metaminds, despre impactul acestor proiecte şi viziunea companiei asupra viitorului digitalizării în România.
Se vorbeşte mult despre digitalizarea sectorului public, dar suntem încă în urmă.
Ce consideraţi că este necesar pentru a avansa mai rapid?
Aşa este, se vorbeşte mult despre asta. Şi pe bună dreptate. Am văzut şi din studiul pe care l-am realizat la începutul lunii iunie, că românii folosesc serviciile digitale existente, înţeleg cât sunt de importante pentru dezvoltarea economică, dar mai ales pentru eficientizarea proceselor, şi îşi doresc din ce în ce mai multe servicii digitalizate. Însă problema nu este legată de adoptarea în sine a tehnologiilor digitale, ci de modul în care este gândită digitalizarea în ansamblul ei.
Când nevoia de digitalizare s-a făcut simţită în România, au început să apară diferite iniţiative, din diverse instituţii. Lucrul acesta s-a întâmplat complet izolat şi fiecare instituţie şi-a dezvoltat propriile aplicaţii care să le satisfacă necesităţile pe care le aveau la momentul respectiv. Apoi, nevoile au crescut, dar comportamentul de tip insular s-a perpetuat ducând la o multitudine de aplicaţii ce rezolvă diferite probleme punctuale, însă complet izolate între ele. Iar efectele lipsei de interconectare se văd cel mai bine prin prisma cetăţeanului, atunci când interacţionează cu serviciile publice. Paşi repetaţi inutil. Platforme multiple. Timp pierdut.
Pentru ca acest obstacol să fie depăşit e nevoie de o viziune şi de o strategie unificată la nivel instituţional. Toate exemplele de bună practică din jurul digitalizării din Europa şi din întreaga lume, arată cât de vital este cadrul legislativ coerent şi implementat riguros astfel încât serviciile să fie interconectate şi să lucreze în beneficiul cetăţenilor.
O să dau un exemplu care nu are legătură nicio legătură cu digitalizarea. Cu toţii avem impresia că în Japonia oamenii nu aruncă pe jos datorită unei culturi impecabile. În realitate, această disciplină a fost obţinută prin introducerea unor amenzi uriaşe şi a unui cadru legal strict. Oamenii respectă regulile nu doar dintr-o conştiinţă socială, ci şi pentru că ştiu că vor fi sancţionaţi imediat dacă nu o fac.
Ca să păstrăm analogia, pentru ca digitalizarea în România să fie eficientă şi interconectată, este esenţial să avem un cadru legislativ bine definit, deci o viziune unificată, şi o aplicare riguroasă a acestuia. Fără aceste măsuri, vom rămâne cu sisteme disparate şi necoordonate, incapabile să ofere beneficiile reale ale unei administraţii moderne şi digitale.
Nu în ultimul rând, iniţiativele majore de digitalizare sunt adesea însoţite de atacuri mediatice nefondate din partea unor grupări al căror scop este interesul personal şi sifonarea banului public în detrimentul obţinerii unui progres real în aceasta direcţie. Toate aceste elucubraţii mediatice îndreptate împotriva instituţiilor şi a companiilor crează o falsă percepţie a cetăţeanului asupra impactului real al proiectelor de digitalizare în viaţa lor, precum şi un sentiment de reţinere din partea decidenţilor instituţionali care prefera, mai degrabă, lipsa de iniţiativă decât să facă faţă unui linşaj mediatic. În ciuda acestui climat advers, ne concentrăm pe ceea ce putem controla: continuarea muncii noastre şi dezvoltarea de soluţii de tehnologie pentru servicii digitale eficiente şi bine gândite pentru cetăţeni.
Ce rol joacă tehnologia în accelerarea acestui proces? Sunt anumite iniţiative care v-au atras atenţia?
Digitalizarea în sine a serviciilor nu este complicată. Din punct de vedere tehnologic nu trebuie inventat nimic nou. Tehnologia este mai disponibilă ca oricând, avem multiple exemple de bune practici în jurul nostru; în plus, avem know how şi capabilităţile necesare. Provocarea vine odată cu interconectarea acestor servicii digitalizate. Iar interconectare nu se poate face fără un sistem coerent de identitate digitală. În lipsa lui, serviciile digitale ar trebui să dezvolte şi să întreţină propriile mecanisme de autentificare şi autorizare, ceea ce ar duce la fragmentare, ineficienţă şi riscuri de securitate. De asemenea, utilizatorii ar avea o experienţă mult mai complicată şi mai puţin securizată în interacţiunea cu aceste servicii.
Un exemplu de succes îl reprezintă platforma POSF.RO pe care am implementat-o pentru ANRE. Aceasta a integrat furnizorii de energie şi gaze naturale, oferind cetăţenilor posibilitatea de a-şi schimba furnizorul într-un mod facil şi eficient. Această soluţie tehnologică demonstrează cum pot fi realizate schimbări semnificative dacă se investeşte în proiecte bine gândite.
Dar fondurile din PNRR? Cum ar putea România să le folosească pentru a accelera procesul?
Sunt la dispoziţie fonduri pentru digitalizare de peste 4 miliarde de euro, iar obiectivul nostru este să atragem, până la sfârşitul anului 2024, aproape 1.5 mld de euro. Cred că România poate să îşi propună ţinte mai ambiţioase când vine vorba de absorbţie, având în vedere că avem capacitatea şi know how-ul necesar.
Vedem deja progres în proiectele mari, cum ar fi cloud-ul guvernamental şi digitalizarea justiţiei şi a finanţelor, ceea ce este promiţător.
Totuşi, trebuie să ne asigurăm că sistemele noastre digitale sunt interconectate. De exemplu, avem nevoie de un sistem unificat de identitate digitală pentru a evita să intrăm pe zeci de portaluri diferite, fiecare cu propria autentificare. Acest lucru ar simplifica mult viaţa utilizatorilor şi ar face sistemul mai eficient.
În plus, o migrare eficientă a aplicaţiilor existente este crucială pentru ca noile sisteme să funcţioneze corect. Aici, companiile de tehnologie au un rol esenţial, asigurând că totul se transferă fără probleme.
Nu trebuie să uităm nici de cadrul legal. Avem nevoie de reguli clare care să stabilească cerinţele pentru toate aceste proiecte de digitalizare, inclusiv funcţionalităţile şi interconectările necesare.
Dacă reuşim să abordăm aceste aspecte corect, România ar putea vedea o administraţie publică mult mai eficientă şi transparentă, capabilă să răspundă rapid nevoilor cetăţenilor. Cu alte cuvinte, ţara noastră ar putea deveni mult mai modernă şi conectată, oferind servicii publice la standarde europene.
Cum arată digitalizarea în ţările vecine? Sunt exemple de bune practici la care vă uitaţi?
Cum să nu. Un exemplu concret şi demn de urmat este aplicaţia guvernamentală din Polonia. Aceasta oferă cetăţenilor un „portofel digital” pe telefoanele mobile, unde pot stoca şi utiliza acte oficiale precum buletinul de identitate, permisul de conducere şi cardul de sănătate.
Aplicaţia este cu adevărat inovativă deoarece permite schimbul rapid şi securizat de informaţii între cetăţeni şi instituţiile publice, eliminând nevoia de documente fizice şi reducând birocraţia. În plus, utilizatorii pot accesa diverse servicii publice direct din aplicaţie, cum ar fi plata taxelor şi impozitelor, programări la instituţiile publice şi monitorizarea statusului cererilor depuse.
Acest model nu este doar despre tehnologie avansată, ci şi despre implementarea unei strategii coerente care prioritizează interconectarea şi uşurinţa de utilizare. Un asemenea sistem ar putea reduce semnificativ timpul şi efortul necesar pentru accesarea serviciilor publice şi ar îmbunătăţi semnificativ experienţa cetăţenilor în interacţiunea cu statul.
Cum arată viitorul digitalizării administraţiei publice?
În următorii ani, digitalizarea administraţiei publice din România va aduce schimbări majore şi beneficii semnificative. Investiţiile în proiecte precum cloud-ul guvernamental şi digitalizarea justiţiei şi finanţelor vor crea o infrastructură digitală robustă, îmbunătăţind eficienţa şi transparenţa.
Interconectarea sistemelor şi migrarea aplicaţiilor sunt esenţiale. Acestea vor permite cetăţenilor acces facil şi rapid la servicii publice, reducând birocraţia şi timpii de aşteptare. Administraţia publică va deveni mai eficientă şi mai capabilă să răspundă nevoilor cetăţenilor.
Efectele pozitive vor fi resimţite pe scară largă, contribuind la crearea unui sistem public modern, eficient şi accesibil. Suntem încrezători că aceste investiţii vor transforma România într-o ţară mult mai digitalizată şi conectată.
Parteneriatele public-private sunt o soluţie viabilă pentru accelerarea digitalizării?
Da, parteneriatele public-private pot juca un rol important, dar la fel de necesar este şi dialogul constant între sectorul public şi cel privat. Sectorul IT din România este extrem de bine dezvoltat, însă majoritatea programatorilor din industria software din România nu lucrează pentru România, ci pentru companii internaţionale care exportă servicii de dezvoltare software. Ceva asemănător industriei de confecţii din anii '90 şi 2000, când mai toate fabricile mari lucrau pentru branduri internaţionale. Chiar dacă industria IT contribuie semnificativ la PIB-ul ţării şi oferă locuri de muncă bine plătite, contribuţia ei la avansul digital al României este limitată.
Însă un model mai eficient ar fi consultările constante cu experţii din industria IT. Nu ducem lipsă de talente în acest domeniu, însă responsabilii cu digitalizarea din instituţiile publice sunt adesea copleşiţi cu menţinerea în funcţiune a serviciilor digitale existente, multe dintre ele bazate pe infrastructuri depăşite sau pe sute de aplicaţii distincte. Această situaţie le lasă puţin timp pentru a dezvolta strategii coerente pentru viitor.
Trebuie înţeles că digitalizarea nu se întâmplă peste noapte. În Estonia, procesul de digitalizare a început cu o strategie coerentă, implementată pe parcursul a peste 10 ani. România, pe de altă parte, are seturi de date mult mai mari, de 15-20 de ori mai mari decât cele din Estonia. O problemă majoră este aşteptarea rezultatelor imediate, ceea ce este imposibil.
Aşadar, un dialog deschis şi constant între instituţiile publice şi experţii din industria IT, combinat cu o strategie pe termen lung, ar putea accelera digitalizarea sectorului public.
Nu pot să închei acest interviu fără o întrebare despre AI. Are ea vreun rol în modernizarea serviciilor publice?
Inteligenţa artificială (AI) şi big data au potenţialul de a transforma serviciile publice din România, dar utilizarea lor este încă la început. Deşi conceptul de big data a fost discutat de peste un deceniu, implementarea practică este limitată. Analiza seturilor mari de date poate ajuta la extragerea de informaţii valoroase şi la luarea de decizii informate, dar necesită infrastructură şi expertiză.
AI poate automatiza procese şi oferi servicii mai rapide şi eficiente. De exemplu, chatboţii ar putea răspunde la întrebări frecvente ale cetăţenilor, reducând astfel timpul de aşteptare şi resursele necesare. Modele de limbaj extins, cum ar fi ChatGPT, pot analiza şi sintetiza informaţii, oferind suport pentru decizii.
Totuşi, AI şi big data trebuie implementate cu obiective clare. Fără o direcţie precisă, riscul de a obţine rezultate incomplete sau eronate este mare. Şi aici subliniez importanţa nevoii de a înţelege problematica de business specifică fiecărei instituţii în parte, fără de care nu putem avea servicii digitale eficiente, în folosul cetăţenilor. Este esenţial ca utilizarea AI să fie bine definită şi controlată pentru a maximiza beneficiile şi a minimiza erorile. De asemenea, intervenţia umană rămâne crucială pentru validarea rezultatelor generate de AI.
