Travel

REPORTAJ. Locul unde copilăria e o stare de spirit: Disneyland Paris este un adevărat „oraş“ care primeşte anual peste 14 milioane de vizitatori din toate colţurile lumii. Şi numărul adulţilor îl depăşeşte fără probleme pe cel al copiilor

16 mai 2018 512 afişări de Cristina Rosca
Din aceeaşi categorie

Sunt unele vacanţe pentru care te pregăteşti toată viaţa, pe care le organizezi până în cel mai mic detaliu. Şi mai sunt acele locuri care te iau prin surprindere pentru că nici nu ştiai că îţi doreşti să le vezi. Cam aşa a fost pentru mine Disneyland Paris, un loc pe care nu-l aveam pe listă, dar care, trebuie să recunosc, este o experienţă de trăit într-o viaţă. Nu este un loc pentru copii, ci este un loc unde toată lumea e din nou copil. Măcar şi pentru câteva zile.

Mickey Mouse a fost eroul copilăriei mele, iar Belle din Frumoasa şi Bestia a fost - şi rămâne - personajul meu preferat de desene animate. Şi asta în contextul în care nu ratez nici acum vreunul dintre filmele nou-lansate. Îmi plac Elsa din Frozen şi Nemo, dar şi Thumper - iepurele din Bambi - şi Rapunzel din Tangled, dar dincolo de aceste personaje trebuie să recunosc că mie-mi plac poveştile. Într-o lume grăbită, unde time is money, aceste poveşti mă fac să-mi amintesc de momentele în care tata îmi punea casetă după casetă în video-ul de acasă, iar eu stăteam ore în şir lipită de televizor. Şi astăzi mai ştiu unele replici.

Şi cu toate acestea, Disneyland nu a fost pe lista mea scurtă de călătorie. Cred că-l percepeam greşit, ca pe un loc pentru copii, nu ca ceea ce am descoperit acum că este, un loc unde este perfect normal să dai în mintea copiilor. Când liftul de la Hollywood Tower Hotel (una dintre cele peste 50 de atracţii) se prăbuşeşte în gol 13 etaje, adulţii strigă la fel de tare ca orice copil. Când roller coaster-ul Indiana Jones et le Temple du Péril te aduce pentru câteva secunde cu capul în jos pentru ca apoi să pară că te aruncă de pe şine, senzaţia va fi aceeaşi indiferent de vârstă. Adrenalină pură. Şi, dacă cumva ai norocul ca în studiourile Disney din interiorul parcului să se toarne vreo nouă peliculă Marvel, poţi da mâna şi poţi face o poză cu un super-erou. Iar bucuria este nepreţuită. Pentru toate celelalte există cardul bancar, vorba reclamei.

Disneyland Paris a fost lansat acum 25 de ani şi cuprinde două parcuri tematice - Disneyland Park şi Walt Disney Studios Park -, peste 50 de atracţii, şapte hoteluri proprii şi alte opt partenere în apropiere, circa 50 de restaurante şi cafenele şi alte câteva zeci de magazine tematice. Pe scurt, este un „oraş“ care primeşte anual peste 14 milioane de vizitatori din toate colţurile lumii. (Şi cred că numărul adulţilor îl depăşeşte fără probleme pe cel al copiilor.) Alte 15.000 de oameni lucrează aici.

Dar lucrurile urmează să se schimbe. Suprafaţa parcurilor se va dubla în anii următori, lucrările urmând să înceapă în 2021. Printre noile atracţii se vor număra unele dedicate filmelor Star Wars şi Guardians of the Galaxy şi desenului animat Frozen.

Dar cu personajele din aceste pelicule şi cu multe altele te poţi chiar întâlni deja la Disneyland Paris. În fiecare zi la ora 17.00 are loc parada vedetelor Disney, aşa că Cenuşăreasa şi Prinţul îşi fac apariţia într-o trăsură ruptă din basme, în timp ce Piraţii din Caraibe cu al lor Jack Sparrow îşi cârmuiesc corabia printre miile de vizitatori de pe margini. Iar Pluto, Donald Duck şi Minnie Mouse vin să-şi salute fanii. Cu aceştia din urmă şi cu alţi clasici te poţi întâlni şi la brunch, unde adulţii şi copiii deopotrivă se vor înghesui la poze. Recunosc că şi eu am „scăpat“ un selfie cu Scrooge McDuck, unchiul bogat şi nesuferit al lui Donald Duck. Şi trebuie să mărturisesc că nici în poze nu zâmbeşte. Cel mai zâmbăreţ dintre toţi e Mickey Mouse - care chiar m-a luat la dans. E un şoarece tare talentat. Iar cel mai vorbăreţ - din experienţa mea - a fost Spiderman, curios să afle despre Bucureşti şi România.

Cel mai tare mi-a fost frică atunci când am căzut „intenţionat“ cu liftul. Dar aş mai face-o clar o dată. Şi călătoria cu una dintre navele spaţiale din Star Wars aş repeta-o. Dar, până atunci, până la următoarea întâlnire, am plecat acasă cu câteva brelocuri cu Darth Vader şi BB8 şi cu o cană tematică. Ca amintire.

Cred că este păcat ca odată ajuns la Disney să nu încerci cât mai multe atracţii, chiar dacă după aceea o să îţi tremure picioarele sau o să-ţi rămână în minte toată ziua aceeaşi melodie veselă din Ratatouille. De altfel, te poţi pune chiar în pielea şoarecelui bucătar. Pentru câteva minute vei fi micşorat până la dimensiunea unui şobolan şi vei pătrunde într-o bucătărie 4D. Sună mai puţin  amuzant decât este. Pe cuvânt de Ratatouille!

Şi dacă tot a venit vorba despre mâncare, e timpul pentru o poveste. Una nouă, care nu este Disney, ci despre Disney. Walt Disney. Luam cina într-unul dintre cele peste 50 de restaurante din parc, mai exact la California Grill. Numele este înşelător pentru că nu este vorba de un restaurant de tip grill, ci despre unul clasic, de tip fine-dining, cu şampanie creată special pentru Disney şi cu unt D’isigny. Şi de fapt aici voiam să ajung. La unt. Acesta este produs undeva în nordul Franţei, cam unde se agaţă harta-n cui. Dar ce este special la untul acesta este relaţia lui cu Walt Disney. Numele untului în limba franceză se pronunţă de altfel la fel - “DISNI”.

Walt Disney s-a născut în Chicago pe 5 decembrie 1901, dar originile familiei sale sunt pe cealaltă coastă a Atlanticului, în Normandia, în micuţul oraş Isigny-sur-Mer. Da, numele Disney este un englezism al acestui nume de localitate unde se produce în continuare untul servit în restaurantele din incinta parcurilor. Şi, pentru că eşti în Franţa untul se potriveşte perfect cu o baghetă proaspătă şi cu un pahar de şampanie.

Prima mea impresie a fost că la Disney restaurantele sunt „co­pilăreşti“, dar nu, există de la McDonald’s şi Starbuck’s la restaurante de tip fine dining. Şi, cel mai important, toate dulciurile sunt făcute în casă, de fapt în bucătări-ile Disneyland. Bucătari cu bonete desprinse din Ratatouille stau treji noapte de noapte pentru a pregăti felurite prăjituri. Nu degeaba zeci de persoane se află la coadă în fiecare moment pentru a gusta o gogoaşă glazurată în culori pastelate, o brioşă cu cremă fructată sau o tartă de ciocolată.

Am uitat să spun ceva. La Disneyland cozile sunt o constantă, pentru că toată lumea vrea să se simtă erou pentru o zi în navele Star Wars sau să dea mâna cu Mickey Mouse. Totuşi zece dintre atracţii au ceea ce se numeşte Fast Pass line. Fast Pass este un serviciu gratuit ce scurtează considerabil timpul petrecut la coadă. Ţi se dă o oră la care să te întorci şi atunci intri direct doar cu biletul primit pe care este specificată ora. Există, pentru cei care se cazează în hotelurile Disney, VIP Fast Pass. Aceşti oaspeţi se aşază direct, indiferent de momentul zilei, la cozile pentru Fast Pass, considerabil mai mici, şi scutesc zeci de minute bune. Preţul pentru o noapte de cazare în hotelurile Disney variază de la 250 la circa 400 de euro pe noapte, pe când preţul unui bilet de intrare este şi el diferit în funcţie de dată şi de momentul săptămânii. Mai mult, preţul scade dacă se ia un abonament pentru mai multe zile, valabil chiar şi pentru cei care stau în Paris sau în alte hoteluri din afara complexului. Pe piaţa din România agenţia Happy Tour este tour-operator exclusiv Disney.

Disneyland este la mai puţin de o oră de Paris cu trenul şi la 10-20 de minute de aeroportul Charles de Gaulle, în funcţie de mijlocul de transport utilizat. Eu am aterizat la 8 şi 20 cu cursa Air France şi am stat trei zile în total. Pentru cei care nu vor să petreacă decât o zi aici, există un zbor de retur seara, la 19:20.

Dar trebuie să mărturisesc că o călătorie la Disneyland nu este completă fără spectacolul de lumini de la ora 22.00. (Este un eveniment lansat cu ocazia aniversării a 25 de ani şi va fi pus în scenă seară de seară până în septembrie 2018.)

Iar eu l-am lăsat pe final pentru că întotdeauna ce e mai bun este păstrat pentru la urmă. Ca desertul.

Mi se pare că dintr-un punct de vedere Disney seamănă cu New York-ul. Este fermecător ziua, dar noaptea are o magie aparte. Când castelul Frumoasei Adormite se îmbracă în proiecţii de lumini şi efecte speciale, şi când focurile de artificii luminează cerul, timp de 20 de minute devii din nou copil. Magie pură, parol!