Când zic Franţa, gândul îmi zboară invariabil către o lume a patiseriei fine, ridicată la rang de artă, o lume a brânzeturilor acompaniate de vinuri bune şi baghete crocante. În niciun moment nu m-am gândit, până în această primăvară, când am auzit pentru prima dată despre Brides le Bains, că există un loc în Hexagon unde francezii merg să scape de toate tentaţiile culinare şi, preferabil, şi de câteva kilograme în plus. Aşadar, o asemenea informaţie nu a făcut decât să îmi trezească curiozitatea şi să mă determine să descopăr pe pielea mea ce se întâmplă de fapt în acest sat de la poalele Alpilor. Şi am descoperit. Franţa are şi ea propria versiune a Băilor Olăneşti.
Acum mai mulţi ani, după o vizită în sudul Franţei, am citit cartea „French Women Don't Get Fat: The Secret of Eating for Pleasure“ („Franţuzoaicele nu se îngraşă - secretul mâncatului pentru propria plăcere“), a autoarei Mireille Guiliano, fost executiv de top în cadrul grupului LVMH, cel mai puternic actor din industria luxului, ce are în portofoliu branduri precum Louis Vuitton, Dior şi Moet Henessy.
Lectura mi-a confirmat atunci ceva ce deja bănuiam şi anume că franţuzoaicele nu se îngraşă mâncând franţuzeşte. Iar dintre secretele care stau în spatele acestui fapt, secrete enumerate de autoare, încă îmi amintesc câteva. Mersul pe jos şi urcatul scărilor stau în cap de listă. Calitatea mâncării contează şi ea.
Totodată, Mireille Guiliano menţiona că o franţuzoaică nu va renunţa odată cu vârsta, odată ce metabolismul îi încetineşte, la desert, aceasta fiind cea mai la îndemână metodă de menţinere a greutăţii (sau chiar de slăbit) în alte părţi ale lumii. În Hexagon, oamenii vor reduce cantitatea tuturor preparatelor savurate, fără a renunţa definitiv la vreunul dintre ele.
Şi astfel, franţuzoaicele nu se îngraşă. Sau aşa susţinea Mireille Guiliano în cartea sa. Şi, multă vreme am tins să o cred, pentru că şi eu cu ochii mei am văzut cum arată pariziencele cochete sau locuitoarele din Nisa care par scoase din cutie atunci când se plimbă pe Promenade des Anglais.
Dar realitatea pare a fi una ceva mai complexă. Iar obezitatea, ca oriunde în lume, îşi face simţită prezenţa şi în Hexagon. Deşi nu în aceeaşi măsură ca în alte părţi ale lumii.
Şi asta mă aduce înapoi la Brides les Bains, un sătuc de vreo 500 de locuitori aflat la poalele zonei montane 3 Vallées din Alpi, la o altitudine de 600 de metri.
Această localitate, care se poziţionează drept destinaţia de bunăstare (wellness) a Franţei, promite să combine sportul, sănătatea şi nutriţia, oferind 39 de drumeţii posibile, zece restaurante certificate Label Dietetique (mâncare dietetică) - dintre care unu are 42 de meniuri diferite, pe care le rulează pe parcursul a aproape o lună şi jumătate - şi un centru de spa şi tratament de 2.700 mp.
Într-o perioadă în care alergăm tot mai rapid după orice, dar în care pare totodată că pierdem lupta cu timpul, am ajuns adesea să mă întreb dacă mai ştiu să stau, să mă relaxez. Aşadar, când am primit invitaţia de a descoperi ce are Brides les Bains de oferit, am zis că e momentul să îmi testez limitele capacităţii de relaxare. Şi zic asta în contextul în care eu nu am avut niciodată un concediu la „mare la soare“, la plajă pe şezlong (nu fac plajă!). Nu mi-am luat niciodată zile libere ca să stau. Mereu mi s-au părut zile pierdute. Aşa că, atunci când invitaţia la Brides les Bains mi-a promis „odihnă, întinerire şi reconectare cu propria bunăstare şi cu natura înconjurătoare“, am fost intrigată. Şi am acceptat.
Ba mai mult, mi-am propus să încerc toate activităţile propuse pentru a descoperi destinaţia. Aşa am ajuns să fac primul meu mers nordic (un soi de drumeţie care se practică folosind beţele nordic walking, concepute special pentru acest sport). Aşa am ajuns la un concert gospel într-o sală de sport, concert urmat de un soi de discotecă unde media de vârstă depăşea bine 75 de ani. Aşa am descoperit sylvotherapy (descrisă în program ca fiind o abordare terapeutică de a îmbunătăţi starea de sănătate a corpului şi a creierului prin conectarea la energia copacilor). Aşa am făcut stretching şi gimnastică în aer liber şi, nu în ultimul rând, m-am bucurat de saună şi hammam şi m-am relaxat la piscină, înconjurată fiind de dealuri şi munţi.
Nu am spus nu la nimic. Asta când vine vorba de activităţi, pentru că autorităţile din Brides les Bains organizează 50 de ore de activităţi gratuite săptămânal.
Recunosc însă că am refuzat unele preparate dietetice, înlocuindu-le pe alocuri cu croissante sau cu platouri de brânzeturi, dar asta nu pentru că nu ar fi fost gustoase - ba din contră, din ce am auzit -, ci pentru că pur şi simplu nu mănânc anumite alimente. Şi, deşi nu regret nimic (Non, je ne regrette rien, vorba lui Edit Piaf), când vine vorba de patiseria franţuzească şi de brânzeturile din Hexagon, trebuie să recunosc că am fost impresionată de mâncarea pregătită de restaurantele din Brides les Bains, acelea care sunt certificate Label Dietetique. În primul rând, pentru că mâncarea a fost gustoasă. În al doilea, pentru că a fost extrem de variată. În al treilea, pentru plating. Şi nu în ultimul rând, pentru că niciodată nu lipsea desertul. Era mai puţin caloric, dar nelipsit.
Şi asta mă întoarce la cartea lui Mireille Guiliano. Aparent, chiar şi la dietă, francezii nu renunţă la niciun fel de mâncare. Sunt doar mai atenţi la ce şi la cât mănâncă.
„Ce am remarcat la mâncarea de aici e că este făcută cu ingrediente de cea mai bună calitate“, ne-a mărturisit într-o seară, la cină, Lăcrămioara, o româncă venită în Brides les Bains în urmă cu un an, care acum lucra în bucătăria unuia dintre restaurantele din sat. Ea s-a alăturat soţului ei în Franţa, el lucrând în staţiunea Courchevel, o destinaţie de schi cunoscută pentru hotelurile sale de lux.
De altfel, Brides les Bains este, dincolo de o destinaţie de wellness, şi o poartă de intrare în regiunea de schi 3 Vallées, de care e despărţit de o scurtă călătorie cu telecabina. Iarna, staţiunea este luată cu asalt de turiştii care caută o alternativă mai accesibilă din punct de vedere preţ la Méribel, Val Thorens, Courchevel şi alte destinaţii poziţionate la o altitudine mai înaltă. Sigur, mulţi dintre oaspeţi profită şi de faptul că după o zi de schi pot să se relaxeze la spa-ul din Brides les Bains, care este deschis tot timpul anului. În sezon, în fiecare zi, spa-ul e vizitat de 1.400 de persoane.
Doar că cei mai mulţi dintre aceştia sunt oameni care vin la tratament.
Pentru francezi - dar nu numai, deşi în principal pentru francezi -, Brides les Bains este o destinaţie foarte populară. E însă vorba în special de pensionari şi oameni trecuţi de o anumită vârstă, care vin la tratament (şi stau de regulă 21 de zile) şi care, cu ocazia asta, pot opta şi pentru o dietă echilibrată, dar şi pentru varii activităţi fizice, multe dintre ele practicate în natură.
„E o staţiune foarte populară în Franţa. Noi suntem pentru a doua oară aici şi vrem să mai venim. Am stat de fiecare dată câte trei săptămâni şi nu numai că ne simţim foarte bine după, dar am şi slăbit mâncând bine“, spune o româncă stabilită acum 14 ani la Strasbourg, care a venit în Brides les Bains alături de soţul ei italian.
Discuţia cu ea mi-a adus aminte că eram la grădiniţă sau în clasele primare când am mers prima dată la „băi“. Nu mai ştiu care a fost prima destinaţie, Olăneşti, Călimăneşti sau Căciulata. Ce ştiu e că mai ţin minte şi acum mirosul izvoarelor minerale pe care l-am tot asociat acestor staţiuni de tratament.
Ei bine, are şi Franţa Olăneştiul ei.
Şi, după modelul autohton, cei mai mulţi care merg la tratament în Brides les Bains beneficiază de subvenţii de la stat. Sunt însă şi aceia care merg pe cont propriu, fie pentru un weekend de relaxare în natură, fie pentru că satul e o bază bună pentru drumeţii. Asta fără să ţinem cont de schiorii care poposesc aici iarna.
„Brides les Bains este o destinaţie pentru toate anotimpurile“, spune Bruno Pideil, preşedintele Biroului de Turism şi primarul din localitate. Iar afirmaţiile sale sunt întărite de cifre. În sezonul de iarnă din 2023 au fost înregistrate aproximativ 212.500 de înnoptări, nu cu mult mai puţine decât în sezonul estival (276.000). Iar asta într-un sat cu 500 de suflete.
Vara este cea mai aglomerată perioadă nu doar pentru că vin oamenii la tratament sau pentru că vin să se bucure de natură, ci şi pentru că, o dată la doi ani, prin zonă (la Col de la Loze) trece Turul Franţei. Evenimentele sunt însă mult mai multe, de la festivaluri gastronomice la concerte.
Eu, recunosc, nu m-am dus pentru niciunul dintre ele. M-am dus să văd dacă mai ştiu/mai pot să mă relaxez. Şi după patru zile de activităţi nu prea solicitante – nici fizic, nici mental –, după ceva mişcare şi conectare cu natura, pot spune că am reuşit. Cât de cât. Probabil trebuie să mai încerc până să-mi iasă chiar bine.
Până atunci, o să preiau din această experienţă principiul franţuzesc care spune că la desert nu renunţi niciodată. Asta îmi iese deja foarte bine!
