Europenii asociază de obicei iarna cu Moş Crăciun, brazi, turtă dulce, portocale, vin fiert şi zăpadă, dar pentru exploratori iarna poate la fel de bine să însemne un trabuc cubanez aromat, festivalul de gheaţă din Harbin sau un lampion dintr-un milion înălţat pe cerul din Taiwan.
O vacanţă petrecută în Rovaniemi, oraşul din nordul Finlandei cunoscut mai degrabă ca reşedinţa lui Moş Crăciun, sau cu o piaţă aromată de sărbători în Germania sau Austria sunt destinaţii perfecte de iarnă, toată lumea o ştie. Chiar şi castelul Bran este una dintre cele mai renumite destinaţii de iarnă pentru că nu are niciun sens să vezi casa celui mai temut vampir când este cald şi bine afară. Momentul potrivit este în miez de iarnă, când cerul este sticlos, iar sufletul a îngheţat în tine.
Trecând de aceste destinaţii deja bătătorite, dar frumoase oricum, sunt totuşi câteva locuri în lumea asta care ar putea să-l facă şi pe cel mai mare iubitor de colinde să părăsească măcar pentru un an bradul îmbodobit de acasă.
În Iordania nu ninge, dar un oraş ca un trandafir roşu săpat în stâncă acum două milenii poate trece peste acest mic dezavantaj. În Iordania abia de o lună a început sezonul, spun reprezentanţii agenţiilor de turism, iar hotelurile luxoase îşi aşteaptă vizitatorii veniţi în căutarea Petrei roşiatice. Petra este o minune a lumii şi este fără urmă de îndoială tot ce are mai de preţ Iordania de oferit. Acest oraş a fost sculptat în piatră de către nabateeni, un popor arab harnic care s-a stabilit în acest loc în urmă cu 2.000 de ani şi care a transformat aşezarea într-un punct de intersecţie important pentru negustorii de mătăsuri şi condimente, după cum arată site-ul de prezentare turistică al Iordaniei. În mod evident Petra nu este un loc pentru maşini, dar sunt cai cu trăsuri sau fără, care pot fi închiriaţi pentru a ajunge în acest loc.
Din noiembrie până în februarie este şi sezonul perfect pentru a vizita Cambodgia, mai exact Siem Reap cu cele peste 50 de temple întinse pe o suprafaţă mai mare de 400 de km pătraţi, cunoscute sub numele de Parcul Arheologic Angkor.
Angkor Wat ilustrează în mod exceptional arta khmeră şi hindusă fiind unul dintre cele mai impresionante monumente arheologice din lume, iar fiecare lăcaş în parte este bogat decorat cu statui ce reprezintă divinităţile la care khmerii se rugau. "Mi-a rămas în minte Ta Prohm, un templu construit în junglă, în care au crescut copaci şi care pare cumva contopit cu natura. Din zonă, nu rataţi nici lacul Tonle Sap, la doar câţiva km de oraş, unde oamenii locuiesc în sate plutitoare şi banca sau şcoala sau magazinul sunt la rândul lor amenajate pe ambarcaţiuni", povesteşte Despina Andrei, partnerships manager la UNICEF.
Pentru cei care nu apreciază mai deloc ornamentele capitaliste şi cheltuielile nesăbuite de Crăciun, există însă şi un alt refugiu perfect: Cuba. Nici aici nu este goana nebună după cadouri, cultura de consum nu a ajuns la paroxism. Singurul lucru pe care ar trebui să-l ai la tine este un trabuc parfumat, un Partagas, unul dintre cele mai vechi branduri de trabucuri, realizat pentru prima dată în Havana, în 1845. Iar dacă tot sunteţi aici, tot cu trabucul în colţul gurii normal, nu trebuie să treceţi pe lângă Cojimar, un mic sătuc pescăresc la est de Havana, care l-a inspirat pe însuşi Ernest Hemingway să scrie Bătrânul şi marea. Oricum, Cuba pare o decizie mai inspirată de Crăciun decât statul la coadă pentru cozonaci. Rio de Janeiro sau Mombasa, al doilea cel mai mare oraş din Kenya, sunt la rândul lor destinaţii favorite de iarnă, oricât de exotic ar suna. "Pentru Revelion am introdus un zbor special pe 28 decembrie spre Mombasa (Kenya). O parte din rezervări au fost deja făcute. Avionul se va umple", a spus recent Javier Garcia del Valle, CEO-ul grupului Happy Tour, cel mai mare jucător de pe piaţa locală. Şi pentru croaziere de lux există cerere. Un cuplu a plătit 18.000 de euro pentru o croazieră în perioada sărbătorilor de iarnă. Se vor îmbarca pe 20 decembrie pe un vas de croazieră din Miami, iar pe 3 ianuarie vor ajunge în Manos (Brazilia). De aici vor pleca într-o altă croazieră pe Amazon şi apoi vor vizita Sao Paolo şi Rio de Janeiro, potrivit lui Ioan Băsea, proprietarul agenţiei Office Travel (croaziere.net).
Iar pentru că iarna continuă şi după Crăciun şi Revelion, vacanţele exotice pot continua până în martie. Pe 5 ianuarie, în Harbin, China, se ţine festivalul de gheaţă care ţine timp de o lună, tradiţie care se respectă anual din 1985.
Harbin este capitala provinciei Heilongjiang, iar festivalul de gheaţă care se ţine anual aici este unul dintre cele mai vechi şi originale sărbători de profil din China, care atrage sute de mii de vizitatori locali şi din întreaga lume, arată site-ul de prezentare al festivalului. Locaţia a fost special aleasă datorită vânturilor siberiene care asigură temperatura optimă pentru ca sculpturile uriaşe din gheaţă să reziste. Aşa că îmbrăcaţi-vă corespunzător şi pregătiţi-vă de un spectacol fabulos, mai ales pe timpul serii când structurile din gheaţă sunt luminate în culori neon. La Harbin se poate ajunge uşor cu avionul sau cu trenul din Beijing sau Shanghai.
De la finalul lunii februarie şi până în primele zile din martie un alt festival aprinde atmosfera. Este vorba despre Festivalul Lampioanelor din Taiwan, una dintre cele mai importante şi romantice sărbători locale. Pagina de prezentare a festivalului de anul viitor spune că originile acestei sărbători trebuie căutate în urmă cu mai bine de două mii de ani când budismul a fost introdus în China. Legenda spune că prima dată când oamenii au văzut o lună plină, au zărit şi un grup de zei dansând sub lumina lunii. Într-un alt an, când cerul a fost acoperit de nori, oamenii nu au mai văzut zeii aşă că au intrat în panică. Astfel s-au gândit să lumineze cumva cerul pentru a-i vadea pe zei din nou. Ulterior, aprinderea lampioanelor a devenit un obicei. Legenda nu este însă numai una. Potrivit altor surse, originile festivalului au legătură cu sărbătorile organizate de agricultori, care se bucurau de creşterea zilelor şi de venirea primăverii după Anul Nou. Alte legende spun că de fapt festivalul a fost început de un împărat din dinastia Han, prin anul 206 î.e.n, care era un budist devotat şi care a ordonat poporului său să ridice lumini spre cer în respect către Buda. Potrivit aceleiaşi legende, atunci când oamenii trimit lumini spre cer le este mai uşor să vadă creaturile divine care coboară pe pământ pentru a le da binecuvântarea. Festivalul mai este numit şi Micul An nou. În zilele de demult, aceste sărbători, alături de festivităţile prilejuite de Noul An Chinezesc durau 45 de zile. Acum festivalul durează numai o săptămână, iar anul viitor se ţine la Hsinchu, tema fiind animaţie, tehnologie şi cultură.
Parcă deodată, privită printre rotocoale de trabuc bun cubanez sau de pe vreo insulă exotică, iarna nu mai pare aşa de friguroasă şi nici atât de restrictivă.
Iar cu mintea pierdută printre lampioane, sculpturi de gheaţă sau croaziere în Rio, aglomeraţia de sărbători pare doar o urmă îndepărtată lăsată undeva în zăpăda urbană.
