Szczyrk, cea mai mare staţiune de schi din Polonia, pe care, cel puţin la prima vedere, am asemănat-o cu Poiana Braşov, a găsit formula de succes în turism: îşi păstrează tradiţiile, respectă natura, dar aduce şi modernul şi adrenalina în acelaşi loc. La această reţetă se mai adaugă şi puţină gastronomie, un strop de distracţie, dar şi ceva linişte. Rezultatul e pentru toată lumea, pasionaţi de sporturi, de relaxare, de natură sau gastronomie. Doar celor care nu vor să o descopere, staţiunea nu li se va dezvălui.
Mereu am tendinţa de a compara locurile în care ajung cu ceea ce ştiu deja. Nu ştiu dacă din cauza faptului că am văzut prea puţine destinaţii din lumea asta sau pentru că aş vrea să creez o competiţie între locul în care ajung şi cel pe care îl ştiu deja.
Se mai spune că suntem legaţi de pământul nostru natal. Nu ştiu dacă teoria pământului sacru mi se potriveşte însă. Cred, mai degrabă, că lumea asta e atât de mare, încât e aproape imposibil ca între două locuri să nu existe şi similarităţi. De multe ori, asemănările nici nu le identific intenţionat, cumva răsar în mintea mea, de parcă acea comparaţie era gata pregătită să se arate.
La fel mi s-a întâmplat cu Szczyrk (pronunţia e grea, nu vă faceţi griji cu ea, învăţaţi exact ce şi cum când ajungeţi acolo) din Polonia şi Poiana Braşov din România. Sigur, numele nu se aseamănă deloc, iar denumirea staţiunii poloneze e greu de pronunţat chiar şi de către unii localnici, care sper să nu mă fi minţit ca să nu mă simt prost că nu pot desluşi pronunţia unui cuvânt fără nicio vocală.
Sentimentul că există asemănări între cele două destinaţii a fost primul care s-a ivit odată ajunsă în staţiunea poloneză, asta şi pentru că peisajul montan este similar cu acela cu care ne-a obişnuit Poiana Braşov. Dar, odată ce am pus piciorul în Szczyrk, am găsit şi primele diferenţe, care s-au înmulţit pe măsură ce am început să descopăr tot mai multe lucruri pe care le are de oferit acest loc.
Situată în munţii Silesia Beskids, Szczyrk este cea mai mare staţiune de schi din Polonia, cu circa 40 de kilometri de pârtii, mai mult decât dublu faţă de Poiana Braşov.
Pârtiile de schi ajung până la o altitudine de 1.200 de metri, cel mai înalt vârf fiind Skrzyczne, marcat cu un monument al unei broaşte. Potrivit unei legende, numele acestuia provine de la cântecul broaştelor, care ar fi existat într-un iaz aflat cândva în acelaşi loc.
Staţiunea are şi o infrastructură pe cablu bine pusă la punct, formată dintr-un sistem de telegondolă şi câteva de telescaun. Acestea sunt doar câteva dintre argumentele pentru care turiştii care ajung în zonă nu vin doar din restul Poloniei, ci şi din Cehia şi Slovacia.
Staţiunea poloneză nu avea însă imaginea de astăzi în urmă cu circa zece ani. Autorităţile locale au folosit ultima decadă pentru a se dezvolta după ce au înţeles că turismul este cartea pe care trebuie să o joace pentru a creşte economia locală. Din acel punct, Szczyrk a început să devină o destinaţie nu doar în sezonul de iarnă, ci în întreg anul, pe măsură ce au fost adăugate facilităţi şi activităţi destinate unei palete mai largi de oaspeţi. Dacă în sezonul rece pasionaţii de adrenalină vin să practice diverse tipuri de sporturi de iarnă, în restul anului ei au la dispoziţie trasee montane care pot fi parcurse atât făcând trekking, cât şi pe bicicletă.
Eu am vizitat Szczyrk în luna octombrie, când natura şi-a luat veşmintele de toamnă şi s-a colorat toată în nuanţe de galben, maro şi cărămiziu. Şi cum nici afară şi nici în calendare vremea nu permitea practicarea sporturilor de iarnă, una dintre opţiuni a fost un traseu cu bicicleta prin munţii care înconjoară staţiunea. Există mai multe centre de închirieri de biciclete, însă pentru astfel de trasee sunt recomandate cele electrice, mai ales pentru aceia care nu fac asemenea activităţi în mod frecvent.
Traseul ales a avut o durată de circa trei ore, perioadă în care efortul depus a fost îndulcit de priveliştile care s-au ivit la fiecare capăt de pantă. Cel mai înalt punct în care am ajuns este vârful Klimczok, cu o înălţime de 1.117 metri.
De sus, din munţi, nu doar că simţi că eşti mai aproape de cer, dar senzaţia pe care ţi-o dă fiecare cucerire de vârfuri este că lumea e la picioarele tale.
Szczyrk are şi Enduro Trails by Trek, un complex de piste de biciclete cu un singur sens, deschis în 2019. Spre deosebire de alte trasee din staţiune, acesta este proiectat special pentru biciclete, departe de drumurile pietonale. În total, în staţiune sunt şase trasee de diferite niveluri de dificultate cu o lungime totală de 16 kilometri. Tot în zonă există şi mai multe trasee montane, dar şi alte obiective la care se poate ajunge pe jos sau cu bicicleta.
Pe lângă faptul că oferă activităţi sportive, Szczyrk este şi gazda unor evenimente precum festivaluri de muzică pe timpul iernii şi festivaluri culturale în rest. Atragerea turiştilor în număr tot mai mare a dus invariabil şi la creşterea capacităţii de cazare, care a ajuns la circa 10.000 de locuri doar în staţiune. Iar gastronomia nu este nici ea un capitol ignorat, mai ales că bucătarii se joacă cu produse tradiţionale pe care fie le-au păstrat în forma clasică, fie le-au interpretat într-o înfăţiaşare modernă. O supă de varză Kwasnica, specifică zonelor montane din Polonia, un colţunaş sau o ruladă de carne sunt câteva dintre preparatele care pot compune o masă în stil polonez.
Dezvoltarea turismului pe orizontală, realizată atât de mediul privat local, cât şi de autorităţile din zonă, a atras şi marile investiţii. Karol and Jakub Prozner, doi fraţi antreprenori care au businessuri în domeniul producţiei de cuie şi remorci, au intrat pentru prima dată în domeniul hotelier prin încheierea unei colaborări cu grupul internaţional Accor pentru deschiderea hotelului Mercure Szczyrk.
Clădirea hotelului actual există din anii ’70, găzduind anterior tot o unitate de cazare ce a funcţionat sub numele de Orle Gniazdo (cuibul vulturului – trad.), datorită formei sale arcuite. Cei doi fraţi au cumpărat imobilul înainte de pandemie, iar de atunci şi până în luna septembrie a acestui an, când a fost redeschis ca hotel, acesta a trecut prin ample lucrări de renovare şi modernizare.
Hotelul Mercure Szczyrk are o lungime de 330 de metri (dacă activităţile din staţiune nu sunt de ajuns, la două-trei ture de hotel faci numărul minim de paşi recomandaţi), fiind printre cele mai lungi unităţi de profil din Europa. Are o capacitate de 447 de camere, cărora li se adaugă restaurantele Seasons şi Flame, unde se găteşte live la flacără. Însă unul dintre atuurile acestui hotel este Wow Bar, un mic bar amenajat într-un stil care aminteşte de o cabană la munte, ce oferă o privelişte directă către vârful Skrzyczne.
Această inaugurare vine să diversifice şi mai mult gama de activităţi şi servicii pe care Szczyrk le oferă, atât prin gastronomia pe care o promovează, cât şi prin sala de conferinţe cu o suprafaţă de 2.500 de metri pătrati, care ar putea atrage nu doar evenimente private precum nunţi, ci şi conferinţe sau diferite evenimente corporate.
În concluzie, chiar dacă asemănările între Szczyrk şi Poiana Braşov ar putea fi evidente la o primă privire, farmecul călătoritului constă în faptul că fiecare loc are ceva al său. Iar uneori, acel ceva e greu de pus în cuvinte. Unele locuri se dezvăluie doar dacă încerci să le descoperi. Ce am descoperit la Szczyrk? Că reuşeşte să îşi păstreze tradiţiile, să respecte natura şi să aducă modernul şi adrenalina în acelaşi loc, cum poate alte locuri nu o fac.
