Paris, Londra şi Barcelona au fost întotdeauna pe lista celor mai frumoase oraşe din lume şi a călătoriilor care nu trebuie ratate într-o viaţă. Europa are însă şi o serie de „giuvaiere neşlefuite“ care îşi păstrează încă farmecul tocmai prin faptul că au stat departe de toate listele turistice.
Despre Roma s-au scris mii de pagini, Toscana a inspirat, la fel de mult, dacă nu mai mult decât Coasta Amalfi. Toate au fost cântate, puse în versuri şi în filme. Puglia, aflată în sudul Italiei, pe coasta Adriaticii, a fost mult timp considerată răţuşca cea urâtă dintre toate regiunile din Cizmă. Nici astăzi nu se ridică pe piedestalul pe care au fost ridicate – şi nu fără motiv - alte regiuni, însă nu pentru că nu are potenţial, ci pentru că stă ascunsă de ochii curioşi ai turiştilor. În sudul regiunii, ceva mai departe de ţărm se găseşte Alberobello (copacul cel frumos - în traducere), un oraş patrimoniu UNESCO, unde toate casele sunt pictate în alb şi sunt numite trulli. Ele arată de fapt ca nişte „colibe“ din cărămidă, cu un acoperiş conic pe care stă pictat un simbol magic, spun locuitorii. Arhitectura nu e singura care cucereşte, făcându-i concurenţă gastronomia locală, mai ales migdalele în sos şi biscuiţii cu sâmburi de caise făcuţi în casă.
Dacă traversezi Marea Adriatică ajungi în Kotor, un oraş cuibărit în mijlocul golfului cu acelaşi nume, golf nu de mult considerat cel mai sudic fiord al Europei. Cu străduţele sale înguste, care parcă te îmbie să te pierzi câteva ore, oraşul este o îmbinare perfectă între arhitectura pe care o întâlneşti în sudul Italiei şi spiritul agitat al est-europenilor. Nu degeaba reprezintă punctul de plecare pentru Noua Coastă de Azur a Europei.
Helsinki nu este considerat giuvaierul nordului, acest titlu fiind deja adjudecat de Stockholm. Capitala Finlandei câştigă însă puncte la capitolele atmosferă şi artă, fie că vorbim de pictură, arhitectură sau muzică. Helsinki Music Center pare de la exterior o clădire de birouri, însă imediat ce-i treci pragul, începi să simţi muzica. Cei care vor însă o altfel de experienţă pot merge la concert în biserica Temppeliaukio, construită chiar în stâncă. Aflată aproape de centrul oşasului, însă totodată ascunsă în mijlocul unui cartier de locuinţe, biserica reverberează la fiecare notă a pianului luminat de soarele ce se strecoară prin ferestrele-acordeon. Dacă arta nu pare un motiv suficient de convingător pentru a ajunge în Helsinki, friptura de elan sau ren servită la restaurantul Saaga poate fi un imbold.
Amplasat strategic între Strasbourg şi Basel, micuţul oraş Colmar din regiunea Alsacia îţi dă impresia la prima vedere că e construit din turtă dulce. Fiecare casă pare parcă desprinsă din Hansel şi Gretel. Canalele râului Lauch l-au înfrăţit cu Veneţia, iar podurile amintesc de mult mai cunoscutul Bruges. Deşi nu a inspirat un film (după modelul “In Bruges”), Colmar a inspirat artişti, poeţi şi compozitori. Deşi mai puţin cunoscut decât sora sa mai mare, Veneţia, dacă ar putea vorbi Colmar ar avea multe poveşti de dragoste de spus.
