Au tenul mereu bronzat, adoră culorile simple, dar preţioase, preferă balurile de caritate în schimbul petrecerilor zgomotoase, iar numelor lor a intrat deja în legendă. Sunt familiile bogate, milionare în dolari sau euro.
Mulţi sunt cei care s-au întrebat cum reuşesc înstăritele familii să îşi administreze şi investească averea, când agenda unei banale zi de luni începe dimineaţa cu o şedinţă foto pentru o revistă de lux şi se încheie târziu în noapte la o petrecere cu tematică ecologistă. Răspunsul nu este simplu: family offices. Transpusă în limba română sintagma devine „birouri familiale“. Pentru că acest concept este încă pe cale de a se naşte în România, traducerea pare să îi sfarme miezul de înţeles.
Pe cât de populare în vestul Europei şi în Statele Unite ale Americii, „family offices“ ridică încă sprâncene din partea milionarilor români. Cutele lăsate pe frunte însă se vor îndrepta în scurt timp.
Ce sunt şi ce vor aceste „birouri familiale“? O definiţie pe cât de şcolărească pe atât de simplă numeşte biroul familial o companie privată care oferă servicii de administrare a averilor şi reprezintă interesele financiare ale unei singure sau ale mai multor familii înstărite, a căror avuţie a fost acumulată de-a lungul mai multor generaţii. Astfel, birourile familiale oferă servicii de consultanţă legală şi fiscală, administrează investiţiile financiare şi proprietăţile imobiliare.
Cel mai adesea birourile familiale iau naştere după ce a avut loc vânzarea afacerii de familie sau atunci când se înregistrează un excedent semnificativ de lichiditate. În Statele Unite ale Americii, pentru a fi înfiinţat un birou familial este necesară o avere de cel puţin un milion de dolari, majoritatea birourilor administrează însă avuţii de peste o jumătate de miliard de dolari.
În România încă nu se poate vorbi despre un prag minim de înfiinţare, dar inevitabilul este pe cale să se producă.
De ordinul zecilor, dar cu putere financiară cumulată ce trece de pragul de cinci miliarde de euro, bogatele familii de români au potenţial în a dezvolta segmentul birourilor familiale. Ţiriac, Drăgan, Păunescu sunt doar câteva dintre familiile româneşti a căror avere a trecut pragul de 100 de milioane de euro.
În România, marile bănci oferă în cadrul serviciilor de private banking o administrare personalizată a averilor familiale sau individuale. Peste 4 miliarde de euro este piaţa locală de private banking, pentru activele românilor bogaţi concurând BCR (liderul pieţei cu active de circa un miliard de euro), UniCredit, Banca Transilvania, OTP Bank. De aici şi până la înfiinţarea primului family office nu mai este mult. De ce şi-ar dori familiile bogate un birou de specialişti şi profesionişti care să le acorde întreaga atenţie, lucrând pentru bunăstarea familiei şi nu a băncii?
Modul de funcţionare al birourilor familiale este uşor similar private banking-ului, serviciu cu care românii înstăriţi sunt destul de familiarizaţi. Mai exact, pentru biroul familial lucrează o echipă de specialişti care poartă pe braţe greutatea unor averi ce cântăresc peste un milion de dolari. Aceştia aleg cele mai bune oportunităţi de investiţii, se ocupă de taxe şi impozite, oferă consultanţă, administrează proprietăţi imobiliare. Nu fac însă aceste lucruri pentru cinci sute de clienţi, cum este cazul private bankingului, ci pentru membrii unei singure familii.
Unii spun că afacerile bune se fac în familie. Nu întotdeauna însă priceperea de a administra şi prospera averea câştigată generaţii de-a rândul rămâne în familie. Din acest adevăr îşi trag seva aşa-numitele birouri familiale.
Principalul concept în jurul căruia se coagulează birourile familiale este „networking“-ul. Discreţia este unul dintre cele mai valoroase active pentru familiile înstărite. Relaţionarea şi schimbul de informaţii cu alte familii de aceeaşi stare financiară devin foarte importante pentru buna funcţionare a birourilor familiale. Networking-ul se realizează prin intermediul forumurilor anuale şi al meselor rotunde, al conferinţelor online, toate desfăşurate la mare distanţă de ochii publici. În SUA, interesele birourilor familiale sunt reprezentate de organizaţii independente, printre care cele mai cunoscute sunt Family Office Association şi Family Office Exchange. Deşi zgârcite în informaţii privind numărul sau averea propriilor membri, cele două asociaţii se laudă cu un portofoliu consistent de forumuri şi mese rotunde, asumându-şi rolurile de educatori şi consultanţi ai familiilor înstărite.
Birourile familiale pot fi poarta deschisă către investiţiile în fonduri de fonduri, fonduri de private equity, fonduri de hedging, plasamente altfel foarte greu accesibile românilor înstăriţi.
