Vulpea Boemă s-a vrut a fi de fapt titlul unei cărţi pe care Carmen Magdalena Tomoş a început să o scrie, doar că n-a reuşit încă să o finalizeze. Până atunci, ea a împrumutat numele pentru un alt proiect propriu, de această dată din lumea modei.
„Cartea cuprinde întâmplări şi peripeţii din propria copilărie. Fiind o fire, dac-aş putea spune, nu tocmai astâmpărată, ba chiar foarte încăpăţânată, sprintenă, băieţoasă, veşnic curioasă când vine vorba de necunoscut, într-una din zile, scormonind prin lada de zestre a bunicii şi a mamei mele, am descoperit o comoară“, povesteşte fondatoarea Vulpea Boemă.
Lada aceasta conţinea materiale ţesute la război sau prelucrate manual, din lână, in şi cânepă. „Odată cu această descoperire, s-a născut dorinţa arzătoare de a mă apuca de artă vestimentară şi de a crea poveşti din aceste materiale.“
Totuşi, până să ajungă acolo, naraţiunea mai are nişte capitole. Carmen Magdalena a început antreprenoriatul în modă înainte de pandemie prin a vinde articole vestimentare la mâna a doua.
„A fost un proiect de tip magazin de cumpătare sau cum mie îmi place să le numesc «haine cu personalitate».“
Consideră că moda a fost cea care a descoperit-o pe ea. Şi a făcut-o exact când trebuia, în anii ’90. Are întipărită clar şi extrem de vie amintirea momentului când s-a întâmplat acest lucru.
„Era în miez de vară, să tot fi avut vreo şase ani, când ne-a vizitat bunica din partea tatălui meu, încărcată cu saci plini de haine de la ceva rude din străinătate. Nu cred că vă puteţi imagina extazul de pe chipul meu, al surorii mele şi al celorlalţi doi fraţi. Doamne, ce vraişte am făcut atunci în casă, dar cu ce bucurie!“
Carmen Magdalena spune despre sine că provine dintr-o familie de ţărani artişti, dintr-un sat de munte din judeţul Cluj. Bunicul patern a fost taragotist, iar tatăl său acordeonist. Împreună, amândoi, mergeau la nunţi şi petreceri, însufleţind atmosfera cu cântece folclorice din vremurile de atunci.
„Prin anii ’80 însă, părinţii mei s-au mutat în Banat, într-un sat de lângă Timişoara. Aici m-am născut, am copilărit şi mi-am făcut studiile.“
A studiat Literele în cadrul Facultăţii de Vest din Timişoara. După terminarea acestora, a locuit o perioadă în Franţa. S-a întors în România, iar în prezent lucrează ca store manager la o companie care comercializează în întreaga ţară produse din domeniul artei şi al arhitecturii.
„Pe lângă Vulpea Boemă şi job, mă mai ocup şi de fotografie, o pasiune moştenită de la tata.“
Crede că simţul estetic i-a fost alături încă din cei mai fragezi ani ai existenţei sale. A fost mereu prezentă şi atentă la tot ce se întâmplă în jurul său indiferent de circumstanţe, creându-şi de-a lungul timpului cadre cu momente inedite din viaţă.
„Cu siguranţă totuşi că simţul estetic se poate cultiva!“ Şi se poate face în primul rând, dar nu numai, prin artele frumoase: arta plastică, arhitectura, dansul, literatura, pictura, sculptura, muzica şi cinematografia. „În principiu, esteticul are ca obiectiv principal analizarea frumosului în sens larg, iar eu sunt de părere că fiecare dintre noi avem viziuni diferite despre ceea ce înseamnă frumuseţea, cu tendinţe diferite în funcţie de vârstă, cultură, naţie etc. Şi ar fi ideal dacă ni le-am accepta aşa cum sunt.“
Dar revenind la Vulpea Boemă, proiectul de modă, nu cartea, acesta a fost gândit pentru a aduce în prim-plan piese ce îmbină stilul ţărănesc de odinioară cu cel contemporan.
„Dăm viaţă pieselor vechi, ţesute la război, transformându-le în laibăre de lână, lungi de tip manta, şi în desăgi de tip «tote bag» din pânză de in.“
Pe lângă acestea, mai tricotează manual capişoane, mănuşi, ciorapi şi veste din lână. „Sunt creaţii ce transpun purtătorii în miezul copilăriei, pe când mulţi dintre noi eram înfofoliţi de bunici sau părinţi cu aceste piese vestimentare pentru a ne proteja de frigul din sezoanele reci.“
Prima creaţie a fost un capişon pentru o foarte bună prietenă de-a lui Carmen Magdalena. Ea a fost cea care i-a dat un imbold masiv şi a îndemnat-o să urmeze calea tricotatului.
„Simplitate. Prin acest termen se remarcă piesele noastre. Spun ale noastre deoarece nu sunt singura implicată în acest concept. Mai este mama, mama soţului meu şi, de curând, ni s-a alăturat şi bunica unei foarte bune prietene.“
Tot de curând, portofoliul firmei Vulpea Boemă s-a extins cu o categorie nouă de produse. „Lucrăm la reproducerea ţinu-telor purtate cândva de ţăranii români, de marii scriitori, artişti, sculptori ş.a.m.d. şi la adaptarea acestora la vremurile noastre moderne.“
Majoritatea creaţiilor sunt realizate la comandă, cu condiţia să fie din paleta de produse pe care brandul le are în portofoliu. „Ni le fixăm cu anticipaţie, în special articolele vestimentare obţinute prin tricotare, deoarece procesul de realizare a acestora este manual, prin urmare e mai domol şi ne ia ceva timp până să finalizăm un produs.“
Cu toate că aceasta e politica brandului, Carmen Magdalena a primit la un moment dat o comandă pe care nu ştie dacă o poate numi neobişnuită sau, din contră, captivantă şi tentantă: un costum de arlechin. „Iar eu, cum am crescut cu personajul Arlechino din emisiunile pentru copii din anii ’90, personaj interpretat de Mihai Gruia Sandu, n-am putut decât să o accept şi să o onorez.“
Atelierul Vulpea Boemă este la ţară, la părinţii ei, acolo sunt produse piesele. Inspiraţia e însă la purtător.
„Cele mai profunde amintiri din propria-mi copilărie şi hainele pe care ni le făcea mama. Acestea mă ajută la creat.“
Firele de iarbă, florile de câmp, pădurile de brad, casele din lemn cu şindrilă, oile, gâştele şi norii sunt doar câteva elemente-cheie pe care le va folosi în realizarea viitoarelor creaţii marca Vulpea Boemă. „Nu există o mai mare muză pentru mine decât mama.“ E cel mai bun exemplu de urmat şi consideră că poezia „Mama“ de Nina Cassian e descrierea perfectă pentru ea.
„Mama m-a îndrumat ca-n viaţă să nu-mi fac planuri dinainte şi să las totul să decurgă de la sine. Viaţa e plină de neprevăzut, iar eu vreau să mă bucur de prezent, de ceea ce-am realizat la Vulpea Boemă şi de norii ăştia pufoşi pe care-i văd acum pe cer“, spune Carmen Magdalena când vine vorba de planurile pentru viitorul apropiat.
Totuşi, dacă ar fi să facă un exerciţiu de imaginaţie şi să îşi imagineze unde ar vrea să fie în trei-cinci ani? „În Paris, magazinul Vulpea Boemă fiind lângă magazinul Walk in Paris al lui Léo Walk (dansator contemporan şi coregraf – n. red.). Să-mi fie prea măreaţă
imaginaţia? Rămâne de văzut.“ Momentan însă, Vulpea Boemă e ancorată în România, în satul părinţilor fondatoarei, unde are loc procesul de producţie.
„E locul ideal unde putem crea piesele în linişte şi calm. Există o perioadă a anului în care-mi place să tricotez mai mult decât de obicei, şi aceea e înaintea sărbătorilor de iarnă, când mama coace plăcinte ardeleneşti pe plita sobei, ascultăm colinde şi povestim pe îndelete.“
Ideile vin destul de uşor atunci. Cât despre procesul de producţie, poate dura o zi, o săptămână sau chiar mai mult de atât, depinde de dificultatea modelului şi dimensiunea acestuia, precum şi de stilul de realizare.
„Producem în serii mici, într-un mod responsabil. Fiindcă suntem conştiente de problemele sociale şi de cele ale mediului înconjurător, am ales materialele naturale şi de calitate, pentru o garderobă durabilă. Preferăm să creăm articole autentice, mai aparte şi cu o anumită însemnătate.“
Declară că iubeşte în mod exagerat materialele naturale: cânepa, lâna, inul şi bumbacul organic. Cu acestea lucrează în prezent şi cu acestea alege să meargă mai departe şi pe viitor. „Cele mai inedite materiale pe care le folosesc în creaţiile Vulpea Boemă sunt lepedeiele (cearşaf – n. red.) din cânepă ţesute la război de mama mea.“
Alături de creaţiile proprii, în portofoliul brandului mai apar şi unele piese vintage. La început, Carmen Magdalena primea hainele vintage pe care le vindea, însă de ceva vreme merge personal prin pieţele de vechituri şi prin magazinele de haine second-hand, selectând doar piesele din materiale naturale şi în condiţie bună sau chiar foarte bună de purtat. „Mă atrag articolele cu iz masculin - deoarece acest stil mă reprezintă în totalitate, dar şi hainele cu personalitate şi design mai aparte.“ Despre preţurile produselor spune doar că sunt accesibile, fiind setate de aşa manieră încât oricine să-şi permită.
Momentan, Vulpea Boemă e prezentă doar pe Instagram. Fondatoarei i se pare un foarte bun serviciu online, cu o modalitate simplă, distractivă şi creativă de a captura şi împărtăşi fotografii, videoclipuri şi mesaje cu oameni din lumea întreagă. De altfel, este şi forma ei preferată de social media. Iar clienţii sunt şi ei aici.
„Chiar dacă avem deja un număr considerabil de oameni boemi care ne-au susţinut de la începuturi şi o fac şi în prezent, noi nu ne-am setat o clientelă anume şi nici nu o vom face vreodată.“ Creaţiile sunt realizate pentru orice tip de comunitate, nu sunt targetate doar pentru un singur grup de persoane. „Mi-a spus odată bunicul meu: să iubeşti tot ce te înconjoară şi tot ce-i românesc. Asta am făcut şi asta vreau să fac şi pe mai departe.“
