Pentru că „second-hand“ a ajuns să aibă o conotaţie pe care nu toată lumea şi-o doreşte asociată cu hainele din dressing, industria modei a „inventat“ termenul de „preloved“, ca să definească acele piese de care şi altcineva s-a îndrăgostit la un moment dat, pe care le-a şi purtat şi care nu au fost uzate, astfel că pot fi date mai departe ca pe o moştenire. Conceptul se potriveşte mănuşă cu dorinţa de sustenabilitate la care atât de multă lume declară că aspiră, aşa că nu a trecut mult până când s-a „infiltrat“ şi în garderobele cu piese scumpe, în care brandul dă greutate outfitului.
„Industria textilă, se ştie deja foarte bine, este una dintre cele mai poluante şi consumatoare de resurse. Oamenii au cumpărat şi au căutat mereu haine second-hand, nu e nimic nou. Ce se întâmplă relativ recent în societate este schimbarea de mentalitate legată de această obişnuinţă“, observă Claudia Nicolau-Penda, fondatoarea unei comunităţi care şi-a setat ca misiune reducerea risipei când vine vorba de haine, sub titulatura Nu mai port.
Concret, rochia aceea glam, purtată la câteva petreceri, pe care însă nu ţi-o mai doreşti cu la fel de multă ardoare, poate fi postată în cadrul comunităţii, la un preţ mai mic decât cel iniţial, pentru ca alt-cineva să-i dea o nouă şansă.
„Iar eu mă bucur tare, pentru că acesta este efectiv un semn că devenim mai conştienţi de gesturile noastre şi că ne pasă de resursele planetei şi de banii proprii. E semn bun pentru viitor, aşa consider“, spune Claudia Nicolau-Penda.
Deschiderea către acest nou mod de a face cumpărături nu este specifică neapărat unui anumit profil de client, ci este mai degrabă o nouă formă de a percepe piaţa produselor de lux. Există creaţii valoroase, de o calitate aparte, care nu pot fi reproduse şi care ar fi păcat să nu-şi spună povestea mai departe. Iar „preloved“ nu este doar despre haine care au fost deja purtate.
„Există şi o piaţă de produse chiar cu etichetă, cumpărate din impuls şi niciodată purtate, dar care au un preţ la jumătate faţă de cel din magazin, tocmai ca să nască interes. În esenţă, este vorba despre a face cumpărături inteligent, iar oferta e generoasă.“
Piese de designer sau de la mari branduri de masă ajung astfel să cutreiere mai mult prin diferite garderobe, fiind o dovadă a versatilităţii lor, într-o lume care aleargă înnebunită după schimbare. „Pentru ca un produs second-hand să aibă valoare la revânzare, trebuie să fie un obiect de calitate, care a costat ceva bani. Nu se poate vinde orice, prin urmare, oamenii care vând sunt responsabili, dar şi cu venituri peste medie.“
Iar atunci când cineva listează produse ce nu-şi pot găsi un cumpărător sau care nu mai pot fi purtate, acestea sunt donate celor care au nevoie. Vânzările sub egida „Nu mai port“ se fac prin intermediul unei platforme online, pe care Claudia o supraveghează pentru a se asigura că se respectă regulile. Iar de la haine, categoria primordială de produse care „nu se mai poartă“, principiul s-a extins şi către alte nişe, precum maşinile, de pildă. Genţile şi accesoriile sunt şi ele între preferinţe. Fiecare membru din comunitate îşi postează produsele pe responsabilitatea personală.
„Nu este doar un trend, este un stil de viaţă, trebuie să fim mai conştienţi de consumerism. Vedetele poartă la festivaluri rochii de acum zece ani, deja asistăm la un trend de schimbare a mentalităţilor.“
Şi tocmai pentru că a devenit un stil de viaţă, în jurul acestui principiu au luat naştere şi alte iniţiative similare. V for Vintage, La Vestimenta, Remix şi Vinted sunt numai câteva proiecte – unele locale, altele internaţionale – care au ales să exploateze acest curent.
„Producţia de articole vestimentare noi dăunează planetei. Pentru a confecţiona o singură piesă nouă sunt necesari 300 de litri de apă. Şi, totodată, se creează peste şapte kilograme de emisii de CO2 nocive. Peste 100 de miliarde de articole vestimentare sunt confecţionate anual, de două ori mai multe decât acum 15 ani. Prelungirea duratei de utilizare a hainelor combate poluarea textilă. Cumpărarea unui articol second-hand reduce emisiile de carbon cu 82% comparativ cu cele rezultate din fabricarea acestuia“, îşi motivează demersul retailerul online Remix Shop, cu origini în Bulgaria.
În 2009, fondatorii Lyubomir Klenov şi Nadejda Gancheva au realizat avantajul de a oferi o nouă viaţă hainelor bine păstrate, care stau nefolosite în garderoba oamenilor, şi au deschis primele două magazine fizice în centrul oraşului Sofia. Iar de aici s-a născut o idee care a continuat să crească, mutându-se complet în mediul online. Treptat, afacerea s-a extins pe încă opt pieţe din Europa - România, Grecia, Polonia, Slovacia, Cehia, Ungaria, Austria şi Germania.
Trendul pieselor „preloved“ coexistă cu alte tendinţe în materie de sustenabilitate din lumea modei. „Materiale noi, obţinute din altele reciclate, reinventarea unor piese din garderobă cu ajutorul accesoriilor sunt doar câteva direcţii. Dar cred că e important să ne autoeducăm, să ne informăm atunci când cumpărăm un obiect de îmbrăcăminte cu privire calitatea pe care o alegem“, spune fondatoarea Nu mai port. Materialele naturale vor avea un ciclu de purtare mai lung. Practic, pare că obiectul respectiv are un preţ mare, însă raportat la numărul de purtări, iese un cost mai mic. „Informaţia este cheia succesului în orice acţiune“, conchide Claudia Nicolau-Penda.
