Întotdeauna mi-au plăcut tocurile. Cu cât mai înalte şi mai subţiri, cu atât mai bine. Ba chiar am adaptat şi o expresie pentru a o dedica pasiunii mele pentru tocuri ameţitoare. „Go High or Go Home“. Şi totuşi, din când în când, simt nevoia să mai cobor cu picioarele pe pământ, şi atunci revin la balerini, la sandalele de tip gladiator sau la şlapi. Dar asta doar în vacanţă. Cu oricare dintre cele trei am o relaţie stabilă, o prietenie veche la care mă întorc mereu cu încredere. În ultima perioadă însă, simt că relaţia s-a schimbat, pentru că şi pantofii joşi şi-au schimbat statutul. Au devenit mai jucăuşi, mai adaptabili şi, de ce nu, mai sexy.
Cu imprimeuri îndrăzneţe, în tonuri strălucitoare, din blană sau alte materiale inedite, pantofii fără toc au revenit în prim-plan în ultimele sezoane, luând chiar cu asalt podiumurile marilor case de modă, de la Hermes şi Chanel la Alexander McQueen şi Stella McCartney. Şi cele mai noi colecţii ale unor branduri româneşti precum Musette sau Smiling Shoes fac loc unor modele de balerini sau sandale joase care se remarcă tocmai prin faptul că ies din tipare. Sunt în continuare aceiaşi pantofi confortabili, dar nu doar atât. Acum sunt suficient de îndrăzneţi pentru a fi purtaţi în orice moment al zilei, putând chiar salva o ţinută de seară.
„În acest sezon avem modele variate (de pantofi fără toc - n. red.), atât cu aplicaţii de piele sau metalice, cât şi simple, clasice, cu sau fără barete. Pot fi purtate la fel de bine şi la ţinutele de zi, dar şi la cele de seară“, spun designerii Musette. Pentru seară ei recomandă balerinii din piele lăcuită sau pe cei în culori metalizate din piele specchio. Pentru un plus de strălucire, o alegere pot fi pantofii cu aplicaţii metalice cu pietre. Tot fără toc însă.
Curajoasele mai au o opţiune, blana, unul dintre cele mai controversate materiale ale tuturor timpurilor. Dar totodată unul dintre cele mai iubite. Puţine altele au trezit pasiuni la fel de intense. Corina şi Luiza Naduh, cele două surori care deţin brandul de pantofi Smiling Shoes, au ales să asorteze blana cu o pereche de papuci joşi, uşor de purtat. „Modelele noastre fără toc sunt foarte variate, pornind de la bocanci şi balerini şi mergând către sandale joase şi papuci. Ne inspiră foarte mult locurile prin care călătorim, şi deci linia de modele fără toc ţine cont foarte mult de aspectul de confort“, spun ele. În afara aspectului funcţional însă, modelele au un design stilish şi modern pentru a putea fi purtate indiferent de momentul zilei.
Procesul de manufacturare al unui pantof fără toc este mai uşor decât cel al unui stiletto. „Practic lipseşte un singur element, tocul“, adaugă Luiza Naduh, creierul creativ al brandului Smiling Shoes. Indiferent de model, cel mai important aspect este calapodul, care trebuie să fie confortabil şi să respecte anumite detalii legate de anatomia piciorului.
„Totuşi, calapodul pantofilor fară toc nu este unul pretenţios. Este foarte prietenos cu piciorul, cu purtătoarea. Partea jucăuşă la un astfel de pantof este că poate fi accesorizat uşor, de la broşe şi aplicaţii, la funde de satin, mai ales dacă modelul este simplu“, explică reprezentanţii Musette. Este nevoie doar de un strop de imaginaţie.
Şi cum imaginaţia nu a lipsit niciodată din modă, în sezonul primăvară-vară designerii s-au jucat cu accesoriile şi modelele. Miu Miu şi Dolce & Gabbana au reinventat papucii îmbogăţindu-i cu flori şi elemente de decor cât mai evidente. Deja miroase a primăvară.
Designerii caselor Narciso Rodriguez, Haider Ackermann şi Dior s-au lăsat inspiraţi de tărâmuri îndepărtate şi de poveştile din 1001 de nopţi pentru a crea conduri după modelul celor care încă se mai găsesc în bazarurile din Maroc sau Egipt în toate culorile curcubeului.
Există în continuare culturi unde pantoful tradiţional este fără toc, şi asta vine din istorie. „Să luăm exemplul şlapilor. Am putea spune, fără să exagerăm, că şlapii sunt o variantă adaptată a încălţărilor pe care faraonii egipteni le purtau acum mii de ani“, scria într-o opinie mai veche designerul Tory Burch. În momentul în care arheologii au studiat mormântul lui Tutankhamon, aceştia au găsit, pe lângă multe alte bogăţii, şi mai multe perechi de pantofi fără toc. Principala diferenţă faţă de şlapii din zilele noastre? Cei ai lui Tutankhamon erau din aur. Mai exista şi o a doua variantă, din frunze de papirus şi pietre preţioase, pentru un pic mai multă strălucire.
O altă moştenire istorică, de această dată de la romani, sunt sandalele gladiator care continuă să îmbrăţişeze gambele purtătoarelor şi astăzi. Pantofii joşi au fost în vogă şi în Evul Mediu când nu înălţimea tocului stabilea statutul social, ci lungimea încăţărilor. Oamenii de rând purtau pantofi de maximum 15 cm lungime, pe când un cavaler avea voie la 45 cm, iar un baron putea ajunge să poarte încălţări de până la 60 cm lungime. Confortul nu era nici atunci primordial.
De altfel, abia în secolul al XVI-lea tocurile au început să îşi scrie istoria şi au început modest, cu înălţimi de doar cinci centimetri. Istoria lor se leagă de Caterina de Medici care a cerut ca la nunta sa să poarte pantofi cu toc. În următoarele secole tocurile au devenit tot mai ameţitoare (ajungând chiar la 75 de centimetri înălţime) şi a fost nevoie de câteva secole pentru ca doamnele să revină cu picioarele pe pământ. Abia în 1789 (anul Revoluţiei franceze) au căzut din graţii, fiind asociate cu aristocraţia.Şi aşa am revenit la pantofii fără toc. Astăzi înălţimea tocului sau lipsa lui nu mai este legată de statutul social, dar pantofii continuă să scrie istorie.
