Style

Despre filosofie şi parfumerie cu David Frossard, proprietarul casei franceze Les Liquides Imaginaires

22 iun 2015 797 afişări de Roxana Pricop
Din aceeaşi categorie

Cu background în filosofie, David Frossard, proprietarul casei franceze de parfum Les Liquides Imaginaires, a ales să fie un „leu“, dacă ar fi să îi atribuim termenul folosit de Nietzsche pentru a-i descrie pe cei care se rup de tradiţie. Îşi numeşte creaţiile „parfumuri simbolice“ pentru că se reîntorc la ceea ce esenţele erau odată: mijloc de a comunica cu zeii. Prezent la Bucureşti pentru a lansa noile creaţii în parfumeriile Beautik, David Frossard vorbeşte pentru După Afaceri Premium despre cum parfumul poate deschide porţi către noi emoţii şi percepţii, despre seducţia magică a esenţelor şi despre profanul olfactiv reinventat.

La întrebarea ce legătură există între filosofie şi parfumerie, între spirit şi profanele note olfactive, răspunsul lui David Frossard este „începutul“. „Liquides Imaginai­res, înainte de a fi un brand, a început printr-o expoziţie artistică ce a folosit parfumul ca un mediu de a comunica. Abordarea trimite la începuturile lumii când parfumul juca un rol important în ritualul de comunicare cu zeii. Dacă în prezent, avem guvernul sau alte instituţii care ne organizează viaţa, în trecut oamenii considerau că existenţa lor era decisă de zei.

Şi pentru a obţine ce îşi doreau în viaţă, se adresau zeilor, cărora, bineînţeles, le ofereau ce era mai bun. Parfumul emanat din arderea anumitor ingrediente, precum tămâia, în cadrul unor ritualuri sacre şi magice de acum câteva mii de ani a devenit astfel începutul a ceea ce astăzi denumim parfumerie, într-o formă mult mai profană.“

Înainte de a fonda Les Liquides alături de designerul Philippe Di Méo, David a lucrat timp de şapte ani ca director de export pentru marele L’Artisan Parfumeur şi a fost directorul de creaţie al reputatei case de cognac Frapin pentru care a lansat o colecţie de parfumuri inspirată din bogata moştenire „viticolă“. Experienţele i-au cizelat simţurile şi i-au adus o confirmare ca spirit nonconformist în ceea ce numim astăzi parfumerie de nişă.

„Îmi numesc creaţiile parfumuri-simbolice pentru că încerc să aduc parfumeria mai aproape de origini. Cred că parfumul are în continuare un aspect magic, pe care parfumeria comercială l-a pierdut. Încerc să readuc arta în parfumerie, să trezesc emoţii prin parfumurile mele“.

Îşi organizează creaţiile sub formă de trilogii. „Eau Sanguine“ este trilogia lansată în 2013 ce foloseşte note de vin, ca o aluzie la experienţa sa cu Frapin, şi este compusă din „Bello Rabelo“, parfumul preferat a lui David, „Bloody Wood“ şi „Dom Rosa“. Ultima creaţie, lansată recent în parfumeriile Beautik din Capitală, este trilogia „Les Eaux Arborantes“ din care fac parte parfumurile Tellus, Saltus şi Succus. Fiecare trilogie are propria poveste, iar numele parfumurilor sunt asemeni unor coduri scrise în latină, în timp ce designul gotic al sticlelor amplifică aerul romantic al întregului ansamblu. Fiecare colecţie include „otrava“, „antidotul“ şi „sinteza“, sunt trei stadii ale aceluiaşi parfum.

„Am ales conceptul de trilogie pentru că lumea din jurul nostru funcţionează după principiul lui trei. La fel cum există treimea în creştinism, şi în filosofie există cele trei ipostaze prin care trece spritul uman, descrise de Nietzsche. Mai exact: copilul - când faci ceea ce vrei pentru că vrei, leul - când lupţi împotriva tuturor, cămila - când trăieşti făcând ceea ce îţ spun alţii. La fel şi în parfumurile noastre, într-o trilogie avem varianta proaspătă, apoi varianta forte, deci avem atât otrava, cât şi antidotul, iar a treia variantă este complet diferită de celelalte.“

A ales un drum mai puţin bătătorit: „În primă fază creăm povestea care stă în spatele parfumului, şi nu invers. Nu vrem ca povestea să vândă parfumul, vrem ca povestea să creeze parfumul“.

De exemplu, parfumul „Dom Rosa“, ce redă note de şampanie, a fost o creaţie dificilă, explică David, pentru că esenţele disponibile în piaţă pentru a interpreta olfactiv vinul spumant nu făceau decât să dea un rezultat banal.

„Am scris o poveste inspirată din sacrificiul rozei pentru şampanie. În regiunea Champagne din Franţa este plantat un trandafir lângă vie. Astfel trandafirul este primul atacat de dăunători şi salvează via. Când am pus această poveste pe hârtie şi am prezentat-o parfumierului, acesta s-a gândit imediat la un parfum cu note de trandafir pentru a ilustra un parfum inspirat de şampanie.“

În trilogia „Les Eaux Arborantes“, parfumurile se inspiră din puterea naturii. Punctul central al acestor creaţii este copacul prin care curge seva, adică viaţa. Prima înfăţişare din trilogie este parfumul „Tellus“, care, aşa cum îi spune numele, este teluric, animalic, te duce cu gândul la rădăcinile bine înfipte în pământ. Notele predominante sunt crinul, muşchiul şi pinul balsamic. Urmează „Saltus“, mai exact seva de dinăuntru, cu note verzi de eucalipt, cedru, camfor şi styrax. Iar seducţia aparţine parfumului „Succus“, echivalent al coroanei copacului. Un parfum la graniţa dintre material şi imaterial, între frunze şi aer, între libertate şi vis, cu note de mandarină, grapefruit, frunză de dafin, rozmarin, ienupăr, cedru, salvie, piper negru şi orhidee.

„Din filosofie am preluat preocuparea de a merge mai departe de percepţia imediată, de preocuparea ca un parfum să miroasă bine şi atât. Mă interesează acel „între“, dintre ceea ce văd sau percep şi ceea ce mă face să simt. Nu vreau să creez simple parfumuri frumoase, ci vreau să deschid noi porţi prin parfumurile mele către emoţii şi experienţe“, a conchis David Frossard.