Franck Mesnel, 53 de ani, este departe de imaginea clasică a francezului arogant. Nu se teme să jongleze cu paradoxuri aşa cum nu s-a temut să poarte un papion roz la finala unui meci de rugby, sport pe care majoritatea îl caracterizăm ca fiind violent, dar despre care fondatorul brandului de îmbrăcăminte Eden Park spune că este o şcoală a vieţii şi un teren care nivelează diferenţe sociale altfel de netrecut. „Am trăit o poveste de succes incredibilă“, spune azi Franck Mesnel, arhitect, fost pilot de elicopetere, pasionat de familia sa, care recent a deschis primul magazin Eden Park din România.
„În anii ’80 veneam în România ca jucător de rugby. În fiecare an aveam câte un meci, unul la Paris şi unul la Bucureşti, iar echipa era bună. Chiar am luat bătaie de câteva ori. Acum, se încearcă reconstruirea acestei tradiţii. După mai bine de 25 de ani de contact cu această ţară, era normal ca primul magazin pe care-l deschidem în estul Europei să fie în România. Adaptarea este crucială pentru un proiect de genul acesta, încercăm să înţelegem stilul de viaţă şi să ne îndepărtăm puţin de aroganţa care de cele mai multe ori este asociată cu stilul de viaţă franţuzesc“, spune Mesnel, care deşi face primii paşi în jungla de afaceri a României spune că are un sentiment bun.
„Este până la urmă un pariu din care să începem să câştigăm în 3-4 ani de zile. Următorii paşi ar putea fi în Praga şi în alte ţări din această regiune şi ne propunem să ne dezvoltăm şi pe piaţa locală.“
Eden Park încearcă să aducă ceva nou în lumea de fashion românească, să spună o poveste, ale cărei principale surse de inspiraţie se identifică cu o povestea reală, cu povestea jucătorului de rugby Franck Mesnel.
„Strategia noastră nu este americană, nu este o strategie zgomotoasă, noi lucrăm pe o nişă, dar datorită legăturii cu sportul credem că avem multe posibilităţi de creştere. Noi încercăm să promovăm o poveste despre un stil casual, dar high level.“
Cum poate fi însă un sport atât de dur ca rugbyul punctul de pornire pentru o poveste? Cum pot fi vânătăile lecţii de viaţă sau oasele rupte amintiri plăcute?
„Rugbyul este un sport foarte legat de educaţie“, spune fondatorul Eden Park. „Pui pe teren fiul unui muncitor, al unui doctor şi al unui avocat, iar la final acei copii cresc împreună, comunică, învaţă unul de la altul. Rugbyul este singurul sport în care pot vedea în aceeaşi echipă catolici şi protestanţi şi să nu fie probleme din cauza diferenţelor dintre oameni. Au fost meciuri de rubgy între Rusia şi Gerorgia în perioada de tensiune între cele două state, dar pe teren acest lucru s-a rezumat doar la joc.“
Dar până la urmă nu este acelaşi lucru în orice sport de echipă, fie că este vorba despre fotbal sau despre volei? Nu interacţionează în fiecare caz oameni diferiţi din toate punctele de vedere?
„Este un joc dur, cu discursuri de încurajare extrem de dure, dar este un joc sincer. Aici nu se trişează. În fotbal de exemplu te învaţă cum să trişezi, cum să te prefaci. În rugby, nu. Şi până la urmă aşa este şi în viaţă. Este un sport care te învaţă respectul.“
Oricât de serios vorbeşte despre sportul care l-a format, Franck Mesnel a avut la un moment dat puterea de glumi cu rugbyul, acesta fiind de altfel începutul brandului Eden Park. Povestea Eden Park începe în 1987, iar numele provine de la stadionul de rugby din Noua Zeelandă unde în acelaşi an echipa Franţei, din care făcea parte şi Mesnel, a pierdut finala Cupei Mondiale.
La acest meci însă, Mesnel decide să îmblânzească duritatea rugbyului cu un papion roz, pe care-l poartă în timpul confruntării.
„Când am făcut acea glumă cu papionul şi tot ce a urmat mi-a depăşit complet aşteptările. Toată lumea vorbea despre asta. Era aur în acel papion roz. Am trăit o poveste de succes incredibilă.“
Azi, acel papion roz se regăseşte în 200 de magazine Eden Park la nivel global, iar acest logo stă acum ascuns în locuri nebănuite, cum ar fi de exemplu reverul unui sacou serios.
„Un blazer îţi dă rigoare, dar noi încercăm să facem un joc subtil al paradoxurilor. Am câştigat meciuri jucând cu papioane roz. În hainele noastre se văd aceste lucruri. Avem elemente serioase cu detalii inedite. Este o putere a sugestiei foarte importantă, iar noi la final încercăm să spunem o poveste.“
Spune că odată cu criza, oamenii au început să cumpere lucruri cu un design basic, pentru că apetitul pentru risc s-a diminuat.
„Asta nu înseamnă că nu suntem în tendinţe. ADN-ul brandului nostru preia multe elemente şi din ziua de azi. Avem în spate o poveste clasică, dar brandul nostru trebuie să fie treaz.“
Dincolo de design şi de afacerea pe care o conduce, Mesnel mai are câteva pasiuni.
„Am o fiică de 12 ani şi un băieţel.“
Dincolo de familie, pilatojul este o altă pasiune de-a sa, care s-a dezvoltat dintr-un motiv destul de simplu.
„Pilotez elicoptere, dar nu din necesitatea de a face ceva extravagant, ci din nevoia de a realiza ceva de unul singur. În rugby am avut o echipă, în această afacere am avut partener, dar în elicopter sunt eu de unul singur.“
Nu şi-a făcut planuri de retragere, de bătrâneţi liniştite, dar spune că-i place mult Sydney-ul şi că adesea se gândeşte la America de Sud.
„M-aş retrage undeva la bătrâneţe, dar să am ceva de făcut“, spune zâmbind francezul.
