Style

Arta care inspiră artă: Care este legătura dintre Van Gogh, unul dintre cei mai cunoscuţi artişti contemporani şi Louis Vuitton

19 mai 2017 863 afişări de Cristina Rosca
Din aceeaşi categorie

Există puţine branduri care să fi reuşit să îşi ridice produsele la rang de artă. Grija, atenţia la detalii, dedicaţia şi pasiunea artizanilor care le creează sunt doar câteva dintre ingredientele care au făcut genţile şi cuferele Louis Vuitton să devină adevărate obiecte de cult. Totuşi, relaţia brandului cu arta este chiar mai strânsă.

 

Totul a început acum mai bine de un secol, iar până astăzi, câteva zeci de artişti din toate colţurile lumii au decorat vitrinele magazinelor sau şi-au pus amprenta asupra produselor Louis Vuitton în ceea ce s-a dovedit a fi una dintre cele mai fructuoase şi longevive relaţii dintre arte.

Istoria Louis Vitton începe să se scrie  în anii 1880, când fondatorul casei care-i poartă numele a dorit să creeze cufere de călătorie care aveau să fie operele sale de artă, pe care avea să-şi pună monograma aşa cum un pictor sau sculptor ar face-o.

Apoi, în 1896, fiul fondatorului, Georges Vuitton, avea să se lase inspirat de arta japoneză şi stilul Art Nouveau pentru a realiza  un model compus din trei motive florale, care să însoţească monograma casei. De atunci au trecut mai bine de o sută de ani, dar brandul a rămas fidel acestei imagini care este deja parte din ADN-ul Louis Vuitton.

În anii care au urmat, legăturile casei cu arta nu doar că au devenit mai strânse, ci şi mai diverse. Tineri sculptori şi pictori şi-au expus lucrările în magazinele Louis Vuitton, în timp ce alţi artişti au fost invitaţi să colaboreze cu brandul pentru a crea magazine unicat. Mai mult, într-o perioadă în care vitrinele deveneau teren de joacă pentru retailerii care îşi expuneau aici cele mai noi lansări, Louis Vuitton a ales să le transforme în adevărate galerii de artă. O altfel de carte de vizită.

În 2006 spre exemplu, în perioada sărbătorilor, în vitrinele unora dintre magazinele Louis Vuitton din lume a fost setată o instalaţie de lumini ce avea forma unui ochi ce îşi schimba culoarea în funcţie de poziţia şi de mişcările privitorului. Proiectul artistului danez Olafur Eliasson ce a purtat numele „Eye See You“ (un joc de cuvinte ce se citeşte la fel ca

„Te văd“) a fost instalat în vitrine deşi îi împiedica pe trecători să vadă în magazin.

În momentul în care Marc Jacobs a preluat poziţia de director artistic al Louis Vuitton, poziţie pe care a deţinut-o în perioada 1997-2013, relaţia cu artiştii a fost dusă chiar la un alt nivel. Monograma, care până atunci a fost „de neatins“, era pusă în mâinile unora dintre cei mai talentaţi artişti ai momentului.

Cu un an înainte de venirea lui Jacobs, brandul aniversase un secol de la lansarea monogramei, astăzi una dintre, dacă nu cea mai cunoscută din lume.

Apoi, artiştii s-au „jucat“ cu genţile Louis Vuitton pentru a crea opere de artă purtabile. Artistul american Stephen Sprouse le-a „pictat“ cu graffiti, pe când japonezul Takashi Murakami le-a decorat cu diverse personaje manga reinterpretate, iar Yayoi Kusama le-a acoperit în puncte colorate, laitmotivul operelor ei dintotdeauna. Fiecare dintre aceşti artişti a pus o cărămidă la istoria brandului care este sinonim cu luxul.

Cel mai recent capitol al acestei poveşti se scrie încă (în timp ce eu scriu acest articol), urmând a fi lansat la finalul lunii aprilie. Naratorul este de această dată americanul Jeff Koons, unul dintre cei mai controversaţi artişti ai momentului. Până la el, niciun alt artist nu a primit permisiunea de a schimba amplasarea monogramei şi a motivelor florale ce compun împreună imaginea brandului. Dar până la el, puţini au fost cei care au reuşit să redefinească conceptul de artă. „În timp ce lucram la genţi mi-a venit ideea să îmi folosesc iniţialele şi să le alătur celor ale Louis Vuitton“, spune artistul. Sub coordonarea lui, genţile şi cuferele Louis Vuitton au fost îmbrăcate în reproducerile unora dintre cele mai cunoscute picturi ale tuturor timpurilor, de la Monalisa, la The Tiger Hunt (Vânătoarea de trigri) a lui Peter Paul Rubens, sau la Venus, Mars and Cupid a lui Tizian. Pe lista artiştilor care i-au fost sursă de inspiraţie lui Koons se mai numără şi Van Gogh şi Fragonard. Numele fiecăruia dintre ei stă în prim plan pe fiecare produs. În interiorul fiecărei genţi se găsesc şi o biografie şi o replică a portretului artistului respectiv. O operă de artă care poartă amprenta a doi artişti, Koons şi Titian sau Van Gogh. Acest proiect a durat un an pentru că fiecare pictură este reconstituită în amănunt, până şi crăpăturile vopselei sunt reproduse. Pânza pe care aceste creaţii au fost reproduse este similară celei pe care o folosesc artiştii. În final, fiecare geantă este o operă de artă care emană la fel de multă emoţie ca şi creaţia iniţială.

Koons nu se află la primul proiect în care replică operele altor artişti. Proiectul său „Gazing Ball“ lua replicile unor opere celebre şi le „decora“ cu o sferă albastră. Le oferea o nouă interpretare şi îl ajuta pe privitor să se apropie mai mult de fiecare creaţie. Sau cel puţin asta susţine Koons.

De altfel, el este un artist care reinterpretează arta. Şi asta îl face să fie adulat de unii şi discreditat de alţii care îi descriu munca drept kitsch. Totuşi, în cariera sa de circa patru decenii, Koons a reuşit să spargă barierele convenţionalului, creaţiile sale fiind expuse la muzeele din toată lumea. La Centre Pompidou în 2014, expoziţia lui a fost cea mai vizitată din istorie, depăşind-o pe cea a lui Salvador Dali.

Unele dintre cele mai cunoscute opere ale lui sunt căţelul de circa nouă metri înăţime, acoperit în totalitate cu flori îmbobocite. Această creaţie este amplasată în faţa muzeului Guggenheim din Bilbao.

O alta, mai exact Balloon Dog (Orange), care este, după cum îi spune şi numele, o replică a unui câine realizat din baloane (doar că este din oţel inoxidabil portocaliu, şi măsoară peste trei metri înălţime), s-a vândut la o licitaţie pentru 58,4 mil. dolari. Peste estimări. Şi astfel, Koons a depăşit recordul mondial pentru cel mai mare preţ obţinut la o licitaţie de vreun artist în viaţă.