Style

A apărut noul număr din După Afaceri Premium. V-aţi întrebat vreodată de ce românii zâmbesc atât de rar?

02 apr 2018 613 afişări de Cristina Rosca
Din aceeaşi categorie

Mă plimbam recent prin Bucureşti, pe undeva prin centru, şi nu ştiu de ce, cum sau când am remarcat că oamenii sunt foarte încrâncenaţi. Merg încruntaţi şi grăbiţi către o destinaţie cunoscută doar de ei. Iar când le zâmbeşti sau le mulţumeşti pentru ceva, se simt stingheri.

Mi-am amintit atunci de o experienţă de acum vreo 3-4 ani când eram în Bali, această insulă paradiziacă unde turiştii merg să se regăsească, să se bucure de peisajele rupte din rai şi să înveţe - cred eu - să zâmbească mai mult.

Discutam cu şoferul şi ghidul nostru Vino Jack care avea o engleză impecabilă şi-mi amintesc că l-am întrebat dacă a studiat cumva prin Australia pentru a se perfecţiona. S-a uitat la mine, mi-a zâmbit larg aşa cum am observat apoi că face des, şi mi-a spus că el nu a plecat niciodată de pe insulă. Nu a mers nici la facultate. De fapt, a început să lucreze încă din adolescenţă pentru că voia să se mute din satul său natal. S-a angajat

într-un magazin de plăci de surf (Bali este o destinaţie de top pentru pasionaţii de sporturi de apă) şi apoi într-unul de scutere (mijlocul de transport preferat în Indonezia). Ulte­rior s-a reprofilat pentru că turismul este principala activitate economică pe insulă.

Nu a ajuns în Australia, de fapt nu a păşit în afara insulei, însă afirmă că reuşeşte să vadă lumea prin ochii turiştilor care păşesc în Bali. Nici măcar la vecinii de pe Java sau pe oricare alta dintre cele 17.000 de insule ale Indoneziei.

Cred că am părut eu stingheră pentru că mi-a zâmbit din nou şi mi-a spus că el se consideră norocos pentru că datorită jobului său are şansa să vadă insula lui în lung şi-n lat, pe când alţii nu reuşesc să iasă nici din propriul sat.

Importantă e, spunea el, perspectiva din care priveşti lucrurile. Şi cred că are dreptate. Viaţa e prea scurtă să ne luăm mereu atât de în serios.

De-asta eu mereu mănânc ultima bucată de ciocolată, cumpăr biletul de avion (deşi momentan dus-întors, nu doar dus), şi tot de-asta zâmbesc des. Râsul întinereşte.