Un executiv român care şi-a construit cariera în retail şi care s-a mutat în Hexagon acum un deceniu încearcă de readucă la viaţă satul franţuzesc, care, în pofida imaginii sale idilice, cel puţin dincolo de graniţele ţării-mamă, se luptă cu aceleaşi probleme ca ruralul autohton – „deşertificarea“, atât din punct de vedere social, cât şi economic. Ce soluţii a găsit Adina Smaranda? O biserică desacralizată ar urma să fie transformată pentru a găzdui un spaţiu cultural-artistic şi o brutărie-patiserie artizanală. Iar acesta e doar un exemplu.
A absolvit Facultatea de limbi străine şi a devenit profesor-traducător de franceză şi italiană. Dar cariera sa a purtat-o pe alte drumuri. Din 2003, spunea ea, „traduce pedagogia“ pe care a învăţat-o în facultate în mediul de business.
Ce înseamnă asta? În urmă cu 22 de ani, când retailerul francez Cora a venit în România, s-a angajat ca traducător, lucrând direct cu managementul local al companiei.
„Mi-a plăcut comerţul. De-asta am şi lucrat timp de mai bine de un deceniu pentru Cora.“ Treptat, a ajuns să descopere diverse arii din business. Astfel, a înţeles care e mersul lucrurilor, a înţeles ce înseamnă retailul şi a cunoscut furnizorii şi partenerii Cora.
„Am început ca achizitor junior şi am ajuns la final de «eră» să fiu şef pe achiziţiile de carne pe toată reţeaua Cora în România.“
A lucrat pentru companie din 2003 până în 2015, când a simţit că misiunea sa s-a încheiat. Consideră că retailerul – care s-a retras între timp de pe piaţa din România după ce a vândut operaţiunile locale către Carrefour – a fost o şcoală extraordinară.
În 2015, a decis să pornească pe cont propriu, oferind consultanţă în afaceri. Dar nu a durat mult şi a primit o oportunitate nouă. Şi nu oriunde, ci în Franţa, ţara-mamă a Cora. Acolo a început să lucreze pentru un fost furnizor al reţelei de hipermarketuri, care avea în Hexagon două magazine de proximitate ce ofereau produse halal – un segment care pe piaţa din România nu era bine conturat.
A preluat poziţia de director de expansiune al micii afaceri şi, în nouă luni, a deschis trei magazine. „Am învăţat mult, am lucrat într-un mediu multicultural.“
În total, a petrecut cinci ani în compania despre care spune că a scos-o din zona de confort.
„Am venit dintr-o companie mare, multinaţională, într-un business mic, de familie. Misiunea aceasta m-a transformat ca om. Am plecat singură din ţară, urmându-mi vocea interioară, dar am avut un şoc cultural la început.“
Când s-a alăturat afacerii, erau 20 de angajaţi. Când a plecat ea, echipa ajunsese la 55 de oameni. Totodată, compania a trecut în aceşti ani printr-un proces complet de transformare, de la logo la proceduri şi model de business.
„Am plecat pentru că simţeam că mă chema antreprenoriatul. Aveam formare de coach şi am vrut să lucrez cu oamenii, să lucrez în zona de revalorizare a lor şi reconversie profesională.“ Afirmă că în Franţa antreprenoriatul e încurajat. Totuşi, recunoaşte că începutul a fost mai dificil. Chiar şi aşa, nu a renunţat.
Apoi, în 2024, a apărut o nouă oportunitate. Statul francez a dorit să redinamizeze zona rurală şi să găsească o formă pentru a reimagina micile oraşe şi sate, spre a le oferi un viitor. Astfel, Adina s-a alăturat proiectului şi şi-a asumat această misiune.
„Sunt în Franţa sate depopulate, sate fără brutării şi fără magazine.“
Programul numit „Micile Oraşe de Mâine“ este un program naţional în Franţa, lansat în octombrie 2020, iar scopul său îl reprezintă reînvierea urbelor de sub 20.000 de locuitori. În total, sunt circa 1.000 de localităţi înscrise, bugetul fiind de 3 mld. euro.
Aria de care se ocupă ea, aflată în apropiere de oraşul Nancy, e alcătuită din 19 sate cu 30.000 de locuitori, misiunea fiind redinamizarea teritorială. Ce înseamnă asta? Autorităţile asigură o serie de subvenţii antreprenorilor care decid să îşi deschidă afaceri în aceste localităţi, dar şi celor care deja sunt activi aici, dar care au nevoie de investiţii în businessurile lor. Suma maximă este de 20.000 de euro per proiect, dar ea este calculată procentual (până la 60% din suma totală) pe baza mai multor criterii.
Dintre cele 19 localităţi, doar două fac parte din programul „Micile oraşe de mâine“. Pentru celelalte, autorităţile locale şi regionale au extins modelul pentru o „ameliorare a calităţii comerciale a teritoriului“, explică Adina. Cele două sate incluse în programul naţional beneficiază de sume cu 10% mai mari decât celelalte.
Astfel, sub coordonarea Adinei Smaranda, în aceste localităţi, în 2024, au fost deschise o florărie (Chaligny), un salon de ceai (în Pont Saint Vincent) şi un plafar, alte două businessuri fiind reamenajate.
„Am şi un proiect de suflet, în localitatea Chaligny (din nord-estul Franţei – n. red.).“
În acest sat există un brutar care până nu de mult folosea un cuptor pe lemne. Tot aici există şi o biserică desacralizată, cumpărată de stat.
Acest din urmă imobil urmează a fi transformat într-un mix de brutărie-patiserie şi spaţiu cultural-artistic, unde vor putea să expună artişti locali. „Sunt foarte mulţi artişti în zonă - unii sunt sticlari, alţii lucrează în lemn.“
În Franţa, oamenii merg tot mai rar la biserică, dar totuşi, aceste edificii reprezintă o parte integrantă din viaţa lor, din viaţa comunităţii.
Astfel, o afacere deja existentă, dar regândită, reinterpretată, şi o clădire cu istorie ar putea reuşi să insufle un aer de noutate. Sau, cel puţin, ar putea fi un pas în această direcţie. Mai ales că în Franţa sunt între 2.500 şi 5.000 de biserici închise, al căror viitor e pus sub semnul întrebării, explică ea.
„În septembrie 2024 am prezentat primarului şi autorităţilor zonale ideea. Le-a plăcut. Apoi, am mers către consiliu şi, iniţial, nu toată lumea a fost de acord. Apoi, au înţeles şi au acceptat. Acum lucrăm la planuri.“
Există deja şi alte exemple similare în Marea Britanie, în Canada, Irlanda, dar şi în Franţa.
Capela din Chaligny a fost construită în 1957 de minerii din zonă, construită din banii lor şi în timpul lor liber, povesteşte Adina.
Brutarul are şi el o poveste. E un om-cheie în societatea locală. Îl ştiu toţi. În pandemie, spre exemplu, cocea pâine şi o oferea gratuit bătrânilor. Le-o lăsa agăţată într-o pungă în gardul caselor. Abia apoi şi-a transformat această pasiune în business, începând cu 2021.
În paralel cu acest proiect, Adina Smaranda vizitează şi restul satelor pe care le are „în grijă“, pentru a găsi soluţii şi pentru ele.
„Consider că putem replica şi adapta unele idei, dar putem să găsim şi soluţii individuale. Pentru ca astfel de proiecte să ia naştere, e nevoie ca oamenii să se întâlnească.“
Ea face referire la oamenii locului şi la cei interesaţi să se mute în aceste localităţi.
„În acest an, focusul meu este să găsesc soluţii pentru fiecare sat, îmi doresc să existe varietate în proiecte.“
Adaugă că e cerere foarte mare din partea antreprenorilor, care îşi doresc să pornească businessuri în aceste localităţi care păreau uitate de lume şi de vreme.
„Înainte de a mă angaja în proiect, am făcut un tur al zonei pentru că am vrut să înţeleg ce se întâmplă, am vrut să înţeleg ce nevoi au oamenii. Acum, trebuie să ştiu ce să le ofer antreprenorilor, ce spaţii, ce opţiuni.“
Spre exemplu, în Chaligny locuiesc 2.800 de persoane, iar majoritatea sunt seniori. Aşadar, trebuie să dezvolţi afaceri adaptate lor.
Înainte de deschiderile din cadrul acestui program – o florărie, o brutărie şi un salon de coafură -, aici nu exista decât un cabinet dentar şi o farmacie. Cea mai apropiată zonă comercială o reprezenta un Intermarche – un supermarket de mai mari dimensiuni cu galerie comercială. Aici se găseşte şi o brutărie, dar nu una artizanală.
„Acum, brutarul nu doar că are un business care funcţionează, dar are şi ucenici şi caută să se dezvolte. Şi vreau ca acesta să fie doar un exemplu din multe. Sunt sate unde nu există decât un restaurant fast-food care vinde kebab, iar prima brutărie e la 5-6 kilometri distanţă.“
Iar în Franţa asta e o problemă, pentru că mai bine de jumătate dintre locuitorii din Hexagon aleg să îşi cumpere pâinea sau produsele de patiserie de la micii artizani mai degrabă decât de la supermarket şi hipermarket. Şi, deşi din exterior (prin comparaţie cu alte ţări) lucrurile arată bine, în realitate, numărul acestor afaceri independente a scăzut drastic, de la 55.000 în 1970 la 35.000 astăzi, adaugă ea.
În paralel cu această misiune, Adina îşi continuă şi proiectele antreprenoriale din zona de reconversie profesională.
Recunoaşte însă că şi-a dorit să lucreze la această misiune de redinamizare a ceea ce înseamnă satul franţuzesc.
„Au fost prezentate 15 proiecte şi m-au ales pe mine“, conchide ea, afirmând că mai are în continuare mult de lucru la asta.
În localitatea Bruton din Marea Britanie, hotelul, restaurantul şi brutăria At The Chapel sunt găzduite într-o fostă biserică.
Biserica Sainte Rita din Paris a fost transformată în sală de escaladă
În Rouen, biserica Saint Nicaise a fost transformată în braserie (Ragnar).
Ceainăria din Pont Saint Vincent
