Era anul 2005. Manuel Reman şi soţia lui tocmai se mutaseră într-o casă nouă cu cei trei copii ai lor. Erau obosiţi după tot procesul de cărat, aşa că aveau nevoie de un moment de respiro.
Au ieşit pe terasa noii case şi au deschis o sticlă de şampanie Krug pe care au savurat-o cu o plăcere unică. Este una dintre cele mai puternice amintiri pe care preşedintele casei franţuzeşti de şampanie (un pleonasm, ar spune unii) o are cu această băutură despre care s-a scris istorie. Lecţia? „Nu trebuie să fii într-un restaurant şi să mănânci caviar ca să-ţi poţi îngădui un pahar de Krug. Trebuie doar să găseşti un moment neaşteptat de bucurie“, spune Manuel Reman.
A venit pentru prima dată în România, la Bucureşti, la sfârşitul lunii august, pentru nu mai mult de 48 de ore, timp în care a găzduit o cină pentru pasionaţii de Krug, a coordonat un masterclass pentru profesionişti din industria băuturilor şi somelieri şi un eveniment de degustare la Room 12 House.
„Oamenii pe care i-am cunoscut aici sunt pasionaţi de vin şi de şampanie, vor să împartă şi să împărtăşească, să petreacă timpul într-un mod plăcut. Despre asta este şi Krug“, spune cel declarat unul dintre cei mai tineri preşedinţi ai companiei.
Povestea casei a luat naştere în 1843, când Joseph Krug a pus bazele businessului, după ce anterior lucrase într-o altă companie care producea şampanie.
Când nu s-a mai regăsit în acel mediu, a decis să înceapă el, pe cont propriu, o afacere după gusturile şi preferinţele lui, fără compromisuri. Dar ce a însemnat asta?
„Din zece ani, poate că trei au condiţiile perfecte pentru a produce şampanie, iar restul pot fi ori prea ploioşi, ori prea secetoşi. Însă şampania trebuie să fie la acelaşi nivel de perfecţiune în fiecare an, fără excepţie. Tocmai de aceea, la vârsta de 43 de ani, Joseph Krug şi-a dat demisia, a plecat din compania în care lucra şi a pornit pe un drum al lui, în care standardele să fie aceleaşi an de an. Deşi soţia lui se temea că va pierde totul, şi-a urmat visul“, povesteşte Manuel Reman.
De meserie, el este inginer, dar în septembrie 2002 a început să lucreze într-o funcţie de consultant pe strategie. Nu era foarte pasionat de ceea ce făcea însă şi, prin urmare, nici fericit. A demisionat şi a călătorit un an în jurul lumii, descoperind industria vinului şi toate secretele care i s-au lăsat dezvăluite. Aşa şi-a descoperit această a doua mare pasiune a vieţii, prima fiind cea pentru sport.
„Urmăresc toate sporturile, toate mă atrag, iar de practicat practic triatlonul. Mă antrenez cam 12-14 ore pe săptămână.“
În 2004 a intrat în marea familie LVMH (cel mai important actor din industria luxului), într-o divizie mică, într-o echipă din care astăzi nu fac parte mai mult de şaptesprezece oameni. Toţi se cunosc pe nume, astfel că sentimentul de familiaritate este omniprezent.
„Dacă nu râdem cel puţin o dată în timpul unei şedinţe, înseamnă că nu e o şedinţă bună.“
Aici a învăţat despre emoţii, despre plăcerea de a cunoaşte oameni, de a împărtăşi poveşti.
„Precizia, armonizarea, diversitatea sunt elementele care alcătuiesc spiritul Krug şi elementele la care suntem atenţi de-a lungul întregului proces de producţie, care durează şapte ani. De atât este nevoie până când putem prezenta un tip de şampanie pe piaţă. Timpul este parte din succes.“
Manuel Reman îşi aminteşte că 2015, de exemplu, a fost un an foarte călduros până pe la mijlocul lunii august, când au venit ploile. Pinot Noir a fost atunci campionul anului, în vreme ce pentru Chardonnay nu a fost o perioadă grozavă.
„Am apelat însă la rezervele de vin din anii anteriori şi aşa am putut avea o producţie perfectă. Despre asta este vorba când vorbesc despre armonizare.“
Precizia, la rândul ei, vine din perfecţiunea fiecărui strugure recoltat, ceea ce dă, în cele din urmă, şi complexitatea elixirului final.
Unul dintre marile atuuri ale băuturilor Krug este versatilitatea, pentru că, spune preşedintele casei, această licoare selectă poate fi băută la fel de bine în compania unor stridii rafinate, a unei porţii de risotto sau a unei farfurii generoase de cartofi prăjiţi. Mai mult decât mediul, ţinuta sau meniul, contează contextul şi starea de spirit. Krug nu este genul de şampanie pe care oamenii îl cumpără pentru a-şi etala statutul social.
Tocmai de aceea, acest brand şi-a găsit locul, de-a lungul anilor, în unele dintre cele mai inedite şi neconvenţionale locuri din lume. Istorica Pizzeria Gorizia 1916 din Napoli este unul dintre ele.
„Suntem, de asemenea, prezenţi într-un restaurant din Madrid cu preparate din pui la grătar care fac un pairing foarte bun cu şampania Krug. În Australia colaborăm cu un winebar care serveşte Krug în pahare de bere, un lucru pe care, în mod normal, nu l-am accepta, însă proprietarul de acolo este îndrăgostit de şampania noastră, aşa că am făcut acest compromis.“
În Japonia, şampania emblematică se găseşte într-un local cochet, cu doar şase locuri.
„În principiu, dacă există undeva un somelier îndrăgostit de Krug, acela este locul potrivit pentru noi. Nu trebuie să fie un local cu stele Michelin, ci doar să existe un nivel ridicat de calitate a preparatelor disponibile în meniu.“
Japonia este piaţa principală pentru şampania Krug, însă din urmă vin puternic Statele Unite ale Americii, iar Manuel Reman este de părere că e misiunea lui să „sădească“ seminţele pasiunii pentru Krug în diferite locuri din lume.
Una dintre provocările casei franţuzeşti este atragerea tinerei generaţii, mai puţin predispuse la a savura un pahar de şampanie. Şi aici există însă soluţii.
„Când eşti tânăr, îţi plac mai degrabă cafeaua sau berea. Apoi te îndrepţi treptat către vin şi abia mai târziu ajungi la şampanie, pe care s-o bei nu doar dacă ai un motiv de celebrare a unui eveniment, ci pur şi simplu de plăcere.“
În Asia, spune Manuel Reman, tot mai mulţi tineri cu vârste cuprinse între 22 şi 27 de ani devin interesaţi de şampanie, indiferent de brandul de pe etichetă. Iar după ce bei un vin bun sau o şampanie de calitate, nu mai poţi niciodată să bei un alcool prost. Încă o dată, versatilitatea Krug îşi spune cuvântul.
Despre muzică se spune că, odată ce a fost compusă şi redată, ea nu mai aparţine creatorului, ci ascultătorilor, publicului. Manuel Reman crede că asta este valabil şi pentru şampanie.
„Odată ce ai produs-o şi ai vândut-o, clientul decide ce face cu ea. Noi putem avea unele recomandări, putem sugera să fie servită din anumite tipuri de pahare – flute, speciale pentru şampanie –, dar clientul este cel care alege. Dacă el vrea, o poate bea alături de o pizza din orice alt tip de pahar şi este perfect în regulă.“
Una dintre favoritele lui Manuel Reman este Krug Grande Cuvée, pe care îl descrie ca fiind „reprezentarea perfectă a ceea ce ar trebui să fie şampania“, un sortiment recreat în fiecare an, indiferent de variaţiile condiţiilor climatice.
Krug Grande Cuvée Prestige – ediţia 171 este o altă favorită, fiind un cupaj din 131 de vinuri datând din doisprezece ani diferiţi.
Dincolo de amintirea savurării unei Krug pe terasa casei sale imediat după ce finalizase procesul de mutare, Manuel Reman mai rememorează şi experienţa din Tanzania, unde a plecat însoţit de câteva sticle tot pentru a marca ineditul momentului. Pentru că acesta este esenţialul – Krug este despre bucurii neaşteptate, pentru care însă trebuie tot timpul să fii pregătit cu băutura potrivită.
