„Vinul este ca arta, este întotdeauna o chestiune de gust.“ Aşa îşi începe povestea Oliver Bauer, un enolog german venit în România în 2003 într-o aventură de câteva luni. De atunci au trecut însă 13 ani, el s-a îndrăgostit de o buzoiancă, s-a mutat pe meleagurile de la Drăgăşani şi a pus bazele propriei crame. Bauer, punct.
Da, aşa se cheamă brandul lor de vin, cu punct cu tot. „Când a venit vorba să alegem brandul pentru vinul nostru propriu, am vorbit cu o companie specializată care să ne ajute.“ Aceasta a mers către prietenii familiei Bauer şi încercat să îi cunoască prin intermediul lor. Au ajuns la prietenul Călin din Cluj, şi când l-au întrebat, el a răspuns simplu. „Sunt Bauer, punct.“ Şi aşa a rămas şi brandul.
Eticheta vinurilor realizate în zona Drăgăşani este astfel simplă, clasică, fără ornamente şi adăugiri inutile. „Este o etichetă care vrem să rămână moştenire peste timp.“ O cramă de succes din afară are acelaşi packaging şi aceeaşi etichetă timp de două sau chiar trei generaţii, spune Oliver Bauer.
Enologul german s-a născut la cramă, părinţii lui aveau un business în domeniu, aşa că viaţa lui s-a îndreptat în mod natural către acest domeniu. Apoi, a lucrat în Germania la mai multe crame pe diverse poziţii. Fiecare a fost o altă şcoală. Nouă ani a învăţat astfel despre vinuri. Apoi, timp de câteva luni s-a antrenat şi în vânzări (tot de vinuri), dar nu i s-a potrivit, aşa că a decis să încerce să vinifice, însă în afara Germaniei. „Îmi doream să fiu enolog. Totodată eram obligat să câştig bani pentru că eram dator la stat pentru studii.“ A trimis mailuri cu CV-ul său şi cu scrisori de intenţie către producători de vin din Italia, Franţa şi din lumea nouă. Din Africa de Sud a primit un răspuns de la un producător care îi spunea că nu are nevoie de un enolog, însă fratele lui din România are. Era vorba despre domeniul Stirbey. „Am căutat puţin să văd despre ce este vorba şi am spus da.“ Mulţi i-au spus că este nebun, însă Oliver Bauer a decis să ia lumea în piept şi să vină două luni şi jumătate. A văzut această călătorie iniţiatică drept un antrenament. Credea că va veni din când în când şi că asta va fi toată relaţia lui cu România. În iulie 2004 proprietarii Stirbey i-au propus să vină „pe bune“, iar în august a ajuns. A participat atunci la târgul de vinuri organizat de cea care avea să îi devină soţie, şi aşa a început povestea vinurilor Bauer.
Raluca Bauer este o buzoiancă autentică care însă după terminarea facultăţii a decisă să rămână în Bucureşti. A început prin înfiinţarea unei firme de organizări de evenimente împreună cu fratele ei. Firma există şi astăzi şi este deţinută de acesta din urmă.
Era anul 2004 când Raluca Bauer a decis să organizeze un târg de vinuri la World Trade Center şi atunci l-a cunoscut pe cel care avea să îi devină soţ. „Târgul a durat patru zile şi mi-amintesc că nu am avut clienţi, la momentul acela consumatorii nu voiau vinuri de calitate. Din lipsă de clienţi, Oliver şi prietenii lui m-au invitat la un pahar de vin şi aşa a început povestea.“
În 2006 s-au mutat la Drăgăşani, iar în anii care au urmat şi-au schimbat şi buletinul şi a început un nou capitol al vieţii lor. „Mi-amintesc că m-au întrebat atunci de trei ori dacă sunt sigură că vreau să trec pe buletin Drăgăşani în loc de Bucureşti“, îşi aminteşte Raluca Bauer. A spus da pentru că, spune ea, mai are încă multe de descoperit despre vin. Acum ea se ocupă de marketingul şi vânzările Bauer şi Stirbey.
De altfel, şi soţul său este în continuare enologul domeniului Stibey, pentru care a realizat până acum peste 30 de vinuri. Raluca Bauer s-a alăturat echipei în 2006 în poziţia de consultant de marketing şi vânzări.
Şi de atunci nu au mai plecat. Familia lui Oliver Bauer a vândut businessul din Germania, aşa că el a decis să pună bazele unei afaceri în România. Tot în domeniul vinului. „Ideea de cramă proprie ne-a venit în 2010 şi o străbunică de-a mea a făcut posibil să începem acest business. Avea 108 ani când ne-a chemat şi ne-a dat o mică moştenire care să ne permită să pornim la drum. Ea avea 108 ani şi 93 de recolte la activ. Spumantul pe care îl vom scoate în acest an i-l dedicăm ei.“
Familia Bauer produce astăzi vin cu strugurii de pe doar cinci hectare şi realizează 25.000-30.000 de sticle pe an. „Suntem un business de nişă de nişă.“ Vinurile Bauer sunt prezente doar în HoReCa pentru că „noi considerăm că putem realiza un singur vin, o singură calitate. Vinul este un produs divers în sine, care poate fi reinterpretat, însă în privinţa calităţii nu există decât una singură.“ Vinurile sunt prezente în wine store-ul şi barul hotelului Novotel, la Tasting Room, la The Artist (în relocare), la Roberto’s de la Hilton, la Uanderful sau la 18 by Embassy. „Şi în ţară suntem prezenţi în câteva restaurante şi localuri specializate, însă sunt alese pe sprânceană.“ În magazinele specializate vinul Bauer costă între 45 şi 89 de lei, iar în restaurante o sticlă de Sauvignon Blanc ajunge la 90 de lei. „Vinul nostru nu este pentru începători, este prea edgy.“
Primul vin l-au realizat în 2012 când au produs 260 de sticle de Petit Verdot. Strugurii îi cumpără de la producători din zonă şi de la Stirbey. Au şi ceva teren pe care îl lucrează în arendă.
„Cumpărăm strugurii de la parteneri, însă ne implicăm în întregul proces, suntem acolo de la tăiatul viei, la recoltă. Partenerii trebuie să respecte indicaţiile noastre, însă la polul opus suntem dispuşi să plătim un preţ mai bun. Nu cumpărăm struguri la prima vedere pentru că noi credem că munca din spate este esenţială.“ Spre exemplu, vinul Orange este produs din strugurii daţi de o vie veche de 40 de ani. „Vorbim de o altă performanţă a viei.“
În zona Drăgăşani via este veche, iar podgoriile sunt mici, de doar câteva hectare. „Nu este o zonă de interes pentru marii producători de vin, ci pentru cei ca noi.“ Maxim Oliver Bauer spune că vrea să ajungă la 50.000-60.000 de sticle de vin pe an. „Vrem să rămânem un business de familie, să putem urmări noi tot procesul.“
Pe viitor se gândesc să planteze şi propriile hectare de viţă-de-vie, însă momentan nu au fondurile necesare. „Vinul este un stil de viaţă, şi ca să poţi să te bucuri de el trebuie să rămâi întotdeauna curios să încerci. Nu trebuie să te opreşti la un singur vin. Vinul este ca arta, depinde de gustul fiecăruia.“ Oliver Bauer spune că cel mai frumos compliment de până acum a fost „ţi-am recunoscut vinurile într-o degustare.“ „Nu vrem să ne adaptăm pieţei, ci căutăm nebuni la fel ca noi.“
Patru întrebări fulger:
Dacă ar fi să alegeţi un vin de suflet, care ar fi acesta?
Oliver Bauer: cu siguranţă un vin autentic
Raluca Bauer: întotdeauna şampanie
Cum aţi descoperit vinul?
Oliver Bauer: cred că aş putea spune că relaţia mea cu vinul s-a dezvoltat încă de la naştere. La 16 ani deja produceam primul vin pentru că familia mea deţinea atunci o cramă în Germania. Nu a fost o meserie impusă, însă a venit natural, asta am vrut să fac.
Raluca Bauer: Eu vinul l-am descoperit în 2004 când l-am descoperit şi pe Oliver. El mi-a făcut atunci cunoştinţă cu o Tămâioasă românească dulce, şi restul este istorie.
Alegeţi un soi de vin românesc
Oliver Bauer: Novac
Raluca Bauer: Crâmpoşie pentru că este specific zonei
O destinaţie enologică de suflet ar fi
Oliver Bauer: Africa de Sud
Raluca Bauer: Africa de Sud. Este destinaţia care ne-a impresionat cel mai tare până acum ca spirit, ca diversitate, ca tot. Acolo am gustat cele mai bune scoici din lume şi tot acolo am învăţat că acolo unde există concurenţă există şi colegialitate. În cinci săptămâni am parcurs 8.000 de kilometri, am văzut maimuţe în vie şi am vizitat câte crame am reuşit pentru că doar aşa putem percepe lumea aşa cum e, nu monocromă.
