Ajay Naqvi era director executiv responsabil de creativitate în cadrul Coca-Cola India, ocupându-se de activitatea gigantului în toată zona de sud a Asiei, atunci când a cunoscut-o pe românca Ramona, cu care avea să se logodească. În 2008, a venit în România pentru a-i cunoaşte părinţii şi a le cere permisiunea de a se căsători cu ea. Planul a fost să stea aici o perioadă scurtă de timp, pentru ca apoi să revină la stilul de viaţă din India. Cincisprezece ani mai târziu, Ajay Naqvi se pregăteşte să obţină cetăţenia română şi se ocupă zi de zi de plantaţia de afini din Făgăraş, în jurul căreia a creat o afacere. Cum s-a ajuns aici?
„Cele câteva zile petrecute în România prima dată când am venit aici, în 2008, au fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea. Am mers în Delta Dunării, am fost în zona de munte, dar deşi îmi plăcea totul, nu mă gândeam să mă mut aici“, povesteşte Ajay Naqvi.
După scurta şedere în România, el şi cea care avea să-i devină soţie s-au întors în India, unde şi-au continuat viaţa cu care erau obişnuiţi, până în 2012, când Ramona a hotărât să se mute înapoi în ţară alături de fiul lor, relaţia transformându-se în una la distanţă. Ajay a rămas, fiind legat de jobul pe care îl avea în cadrul Coca-Cola.
„În 2014, într-o vacanţă pe care o petreceam la Disneyland Paris, fiul meu mi-a propus să vin şi eu în România, aşa că am anunţat această decizie la nivelul companiei. Nu a fost uşor nici pentru ei să accepte plecarea, nici pentru mine să trec peste această separare.“
A venit aşadar pe tărâm românesc, fără niciun plan şi nicio direcţie. A început să experimenteze România altfel, în calitate de locuitor de această dată.
„Prin 2015, am călătorit mult peste tot prin ţară şi aşa ne-a venit ideea de a ne cumpăra o căsuţă la munte, cu o mică grădină de care să ne ocupăm. Nu am făcut-o.“
Un an mai târziu, Ajay Naqvi a primit un telefon de la fostul său şef de la Coca-Cola, care îi propunea o revenire la viaţa de corporaţie din India. De data aceasta, era vorba de postul de director naţional de marketing în cadrul Airbnb, compania care deţine platforma cu acelaşi nume de rezervare a opţiunilor de cazare. A acceptat un contract de şase luni, care însă s-a transformat într-un an.
„În 2016, soţia mea a găsit un anunţ cu privire la vânzarea unei plantaţii de afini în Toderiţa (sat din judeţul Braşov – n. red.). Am decis s-o cumpărăm, deşi eu nu ştiam nimic despre agricultură, nu avusesem nicio legătură cu acest domeniu. Dar nu mi-a fost niciodată teamă de asta – m-am gândit că dacă nu ne vom descurca, măcar vom fi învăţat ceva.“
Plantaţia de afini l-a adus înapoi în România pe Ajay Naqvi şi până acum nu l-a mai lăsat să plece. A pornit un business, Dealul cu Afine pe numele lui, şi a început aventura cunoaşterii culturii şi a limbii române.
„Acum pot, de exemplu, să mă înţeleg cu autorităţile când am nevoie să merg la primărie să rezolv ceva. Mă descurc şi în conversaţiile cu oamenii din sat, am învăţat cuvinte esenţiale pentru ceea ce facem aici: arat, sădit, plivit.“
Dealul cu Afine a fost, practic, un pionier pe piaţa locală de fructe bio precomandate, clienţii plătind produsele cu trei până la şase luni înainte ca acestea să fie culese şi livrate. Deja au trecut mai bine de şase ani de activitate, iar în fiecare an, Dealul cu Afine a vândut peste 30.000 de kilograme de fructe bio.
Ajay Naqvi stă la Toderiţa de la sfârşitul lunii martie şi până în octombrie, pentru a superviza ceea ce se întâmplă pe plantaţie. În 2019, a cumpărat acolo şi o casă veche de un secol, la renovarea căreia el şi soţia lui au lucrat vreme de trei ani. Acum locuieşte în ea cât timp se ocupă de ferma care se întinde pe zece hectare de teren.
„În mod normal, trei ore dimineaţa şi trei ore seara sunt pe plantaţie, unde mă ocup de diferite sarcini. Acelea sunt cele mai bune momente pentru cultură, cel când răsare şi cel când apune soarele. În iulie, când începe recoltarea, toată ziua sunt doar pe plantaţie. În businessul acesta, munca e permanentă, douăsprezece luni pe an, nu se termină niciodată.“
În rest, glumeşte Ajay, are muncă de corporatist, lucrând de la computer. Are însă şi program pentru activităţile sportive, se ocupă şi de gătit, şi-a făcut prieteni în sat şi spune că nu se mai simte un „outsider“.
Din 2016, de când a cumpărat ferma de afine bio, şi până astăzi, Ajay Naqvi şi soţia lui au investit aproximativ un milion de euro pentru creşterea capacităţii de producţie, consolidarea brandului şi dezvoltarea de noi produse. Compania a atras până acum fonduri de 800.000 de euro de la investitori internaţionali din Europa, Asia şi Orientul Mijlociu, iar pentru 2023 şi-a propus să atragă încă două milioane de euro.
Când nu se ocupă de business, Ajay Naqvi descoperă România şi a deprins, de-a lungul timpului, aprecierea pentru multe lucruri pe care le-a găsit aici. Ba chiar a identificat şi similarităţi cu propria cultură.
„La fel ca în India, oamenilor de aici le place să petreacă timp împreună, în familie, cu prietenii. Ce îmi place în România este că, dacă vrei, poţi mânca sănătos, pentru că solul o permite, şi la preţuri mai accesibile. În alte ţări e mai scump să faci asta.“
Ajay Naqvi mai merge astăzi în India doar ocazional, pentru familie şi prieteni, dar spune că deocamdată nu se gândeşte să se întoarcă. Poate la bătrâneţe, cine ştie?
Deşi spune că astăzi tânjeşte după Bucureştiul mai liniştit pe care l-a cunoscut în 2008, când a ajuns prima dată aici, pentru că nu era atât de mult trafic şi atâta poluare, tot e un progres faţă de ţara natală.
„Acum nu mai pot suporta zgomotul şi haosul pe care îl regăsesc când merg acasă în India, deşi uneori parcă îmi lipsesc.“
Dor îi mai este şi de mâncarea indiană, cu toate condimentele şi aromele ei, pe care, orice ar face, nu le poate reproduce întocmai aici. Găteşte des mâncare cu specific indian, dar gustul nu va fi niciodată leit celui de acasă, pentru că nici ceapa şi nici usturoiul româneşti nu vor avea vreodată aceleaşi arome precum cele indiene. În India se folosesc aproximativ douăzeci de condimente doar pentru un singur fel de mâncare. Din punct de vedere turistic însă, România l-a cucerit.
„Îmi place foarte mult Maramureşul şi mi-a rămas în minte Breb (sat pitoresc din judeţul Maramureş - n. red.). Transilvania de asemenea îmi place, incluzând aici satele săseşti Viscri, Cincşor, Copşa Mare, dar şi oraşele Cluj-Napoca, Bistriţa, Sibiu, Braşov.“
În ceea ce priveşte businessul, Ajay Naqvi a decis de curând să facă un rebranding şi aşa Dealul cu afine a devenit The Blue Renaissance, pentru că a renăscut din plantaţia mov-albastră din Toderiţa. Sub această etichetă produce acum suc organic de afine cu care are mari planuri.
Pentru următoarele şase luni, estimează o producţie de până la 80.000 de litri de suc, adică aproximativ 250.000 de sticle, planul fiind să majoreze capacitatea de producţie la 1.500 de sticle pe oră. Unitatea de procesare se află în Valea Ursului, sat din judeţul Iaşi.
„Cred că putem deveni un business global, dar păstrându-ne baza în România. Pe radar sunt ţări din Orientul Mijlociu în care vrem să ajungem cu acest brand – Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Qatar, dar şi Germania, Marea Britanie. Pe pieţe precum Germania ne vom adresa mai întâi canalelor HoReCa, iar în Dubai începem cu farmacii şi cafenele din clinici şi spitale. Vom continua apoi cu lanţuri mari de retail.“
Iar pentru acest scop, Ajay Naqvi continuă să muncească fără oprire, spre mirarea familiei şi a prietenilor, care, ori de câte ori vin să-l viziteze în România, spun că nu le vine să creadă ce a fost în stare să construiască aici.
„E ca o poveste de Hollywood pentru ei“, spune Ajay.
