Arts & Design

Jorge Morgadinho, arhitectul-şef al Sonae Sierra, unul dintre cei doi dezvoltatori ai centrului comercial Park Lake din Bucureşti: Mă inspir din viaţa de zi cu zi, din hoteluri, din restaurante, aeroporturi, zone istorice ale oraşelor în care merg, pieţe de vechituri

28 feb 2018 457 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

Jorge Morgadinho este arhitectul-şef al Sonae Sierra, unul dintre cei doi dezvoltatori ai centrului comercial Park Lake din Bucureşti, inaugurat în 2016. Prima sa colaborare cu firma portugheză Sonae Sierra a început în 1994, odată cu proiectul Centro Colombo, un mall aflat în Lisabona. Între 1999 şi 2005 şi-a pus semnătura pe alte trei proiecte în Spania, iar ulterior a devenit director de expansiune al Sonae Sierra pentru ţările din Europa Centrală şi de Est. În ultimii şase ani, a condus departamentul de design conceptual şi arhitectură din cadrul companiei, punând astfel în aplicare cunoştinţele dobândite la Facultatea de Arhitectură din Lisabona. Experienţa lui se leagă în principal de centre comerciale, în amenajarea cărora foloseşte idei „culese“ din numeroasele sale experienţe în jurul lumii. Jorge Morgadinho a ales să povestească la persoana întâi despre ceea ce îl inspiră şi îi aduce satisfacţie, considerând că între el şi arhitectură există o relaţie de suflet, în care nimeni din exterior nu poate interveni.

 

 

„Mi se întâmplă des să încep săptămâna în Germania, să spunem, şi a doua zi să zbor către Columbia pentru un alt proiect. Tot acest amestec de culturi mă inspiră, preluând idei din cele mai neobişnuite locuri sau aspecte ale vieţii de zi cu zi, din hoteluri, din restaurante, aeroporturi, zone istorice ale oraşelor în care merg, pieţe de vechituri. Absolut orice poate fi inspiraţie pentru un coridor pe care îl concep apoi sau pentru o masă pe care mă gândesc să o integrez într-un spaţiu.

Desigur că arta, călătoriile în care merg, numeroasele cărţi pe care le citesc şi tendinţele inter­naţionale au un rol important în articularea filonului arhitectural, dar sursa principală din care mă inspir este oferta locului însuşi pe care îl amenajez. Cum trăiesc oamenii acolo? Ce istorie are acel loc? Ce e cel mai plăcut acolo? Ce este simbolic? Cum sunt stilul de viaţă, dinamica, mediul înconjurător?

Dacă nu aş fi profesat ca arhitect, aş fi fost cu siguranţă muzician, cu pregătirea aferentă evident, ţinând cont că nu ştiu să cânt la niciun instrument, însă sunt profund impresionat de tot ce înseamnă muzică. Arhitectura şi muzica sunt cele două arte care mă emoţionează cel mai mult.

Dincolo de artă, însă, există şi o latură pragmatică în arhitectură. Poate că un anumit element este interesant pentru design, dar este şi practic? Pot să-l curăţ cu uşurinţă în fiecare zi? De ce un lucru ar trebui să fie foarte frumos, dar inconfortabil de folosit? Pe hârtie, totul este posibil, dar trebuie analizat dacă este şi posibil de pus în practică. De aceea, arta şi matematica merg mână în mână în arhitectură, legate împreună de creativitate.

Îmi place să creez o ambianţă şi să găsesc un mod în care oamenii să poată relaţiona cu spaţiile în care se află. Nu am o anumită direcţie pe care o urmăresc, pot merge de la o abordare extrem de modernă, urbană sau elegantă, la una foarte rustică, în funcţie de locul pe care îl amenajez şi de scopul în care acesta va funcţiona.

În cazul Park Lake, de exemplu, mallul este o extensie a parcului Titan, lângă care se află, amplasarea funcţionând de fapt într-un sens dublu: pe de o parte aduce o mostră din parc în interior, iar pe de altă parte invită oamenii să se plimbe în aer liber. Verdele şi lumina din parc se reflectă în zona de food a mallului, dar şi în designul din spaţiile destinate shoppingului şi chiar în toalete. De altfel, toaletele sunt un factor distinctiv într-un mall, ele trebuie să impresioneze şi chiar să fie, şi ele, o sursă de divertisment.

Lumina - mai ales modul în care este controlată - are un rol esenţial într-un asemenea proiect şi trebuie să se regăsească în balanţă în diferite zone ale mallului. În Park Lake, fiecare coridor principal reprezintă un anotimp diferit, iar lumina contribuie la modul în care este creată impresia fiecărui sezon, astfel încât, atunci când treci pe acolo, să simţi că e toamnă sau vară. În general, eu mă folosesc şi de lumina artificială în proiectele la care lucrez, nu doar pentru a ilumina spaţiul, ci şi pentru a scoate în evidenţă designul. În final, efectul este de a crea o atmosferă similară celei de acasă.

În domeniul centrelor comerciale, inovaţia nu mai este opţională, ci obligatorie pentru dezvoltatori.

Arhitectura trebuie să îmbrăţişeze comportamentul consumatorului modern, însă trebuie de asemenea să fie flexibilă, deoarece cerinţele consumatorilor evoluează extrem de rapid. Oamenii sunt interesaţi mai mult de experienţa pe care o au într-un centru comercial şi mai puţin doar de partea de cumpărături. Oferta de mâncare joacă un rol major în această tendinţă, însă şi ea vine la pachet cu o atmosferă socială în care vizitatorii îşi pot petrece timpul, fără a face diferenţe de vârstă. În cele din urmă, grija la aceste aspecte se vede şi în vânzări, şi în nivelul chiriilor.

Un mall trebuie să aibă suficient spaţiu pentru a găzdui evenimente, expoziţii, spectacole şi tot felul de activităţi. Însă trebuie să fie suficient de intim totodată încât un client să se simtă la fel de bine şi dacă vine singur să mănânce, şi dacă vine cu un grup de colegi sau prieteni, cu familia sau cu partenerul de cuplu.