Florile au devenit pentru Tiberiu Răducu subiectul preferat pentru a-şi exprima pasiunea pentru artă, iar fotografia alb-negru cel mai potrivit mediu în care poate surprinde, într-un cadru atemporal, un moment din timp cât se poate de precis. Totul a pornit dintr-o întâmplare, aşa cum se întâmplă cu fiecare mare poveste de dragoste, indiferent de vremuri.
Pasiunea pentru artă şi arhitectură şi plăcerea de a surprinde acest frumos în fotografii au fost o costantă pentru Tiberiu Răducu, dar nu şi ideea de a face o meserie din asta. În 2012, ceva s-a schimbat. „În facultate, mergeam destul de des, împreună cu prietena mea, la Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian şi într-o zi am avut şansa să fotografiem o conferinţă şi un spectacol din festivalul Viaţa e frumoasă. Aşa a luat naştere în 2012 primul nostru proiect, plecând împreună cu Opereta în turneu“, povesteşte fotograful Tiberiu Răducu.
Spune că la început a fost atras de balet, de partea artistică a fotografiei, de fuziunea dintre muzică şi dans, de scenă. El era observatorul fin care imortaliza momentele emoţionante astfel încât acea magie să poată fi retrăită şi după căderea cortinei. Clipa e totul, şi în dans, şi în fotografie. Ulterior, arta lui Tiberiu s-a orientat spre fotografia botanică alb-negru, fiind mai multe motive care au alimentat această opţiune.
„Am ales fotografia alb-negru tot din nevoia de simplitate, pentru că, după cum spunea Tolstoi, nu există măreţie acolo unde nu există simplitate. Am simţit mereu că în fotografia alb-negru există o profunzime, un mister, dar şi un romantism boem observat doar de îndrăgostiţi, de oamenii sensibili şi înclinaţi către artă şi frumos.“
El este de părere că fotografia alb-nergu este pentru cei care pot vedea dincolo de culori, dincolo de timp şi spaţiu, acolo unde există doar momentul şi emoţia.
„De ce am ales florile? Pentru că sunt frumoase, graţioase, exprimă simplitate, naturaleţe şi candoare, însă şi multă fragilitate. Tablourile mele cu flori sunt expresia feminităţii redată prin elementele naturii.“
Dintre toate florile, cala este preferata sa, datorită eleganţei şi complexităţii prin simplitate.
„Dacă ar fi să rezum fotografiile mele la un singur cuvânt, acela ar fi simplitate. Îmi place să surprind emoţia, nostalgia, fragilitatea şi viaţa, mersul lucrurilor, anotimpurile, toate redate prin flori. Fiecare anotimp îşi are propriile flori care înfloresc, apoi trec, exact ca viaţa, ca oamenii. Iar prin surprinderea florilor, imortalizez odată cu ele şi un anotimp, un moment, o emoţie şi viaţa. Viaţa unei flori, a unei clipe oprite în timp şi spaţiu.“
În devenirea sa artistică, Tiberiu spune că un sprijin aparte a venit din partea prietenei sale Nela Dinescu, înclinată la rândul ei spre fotografie, artă şi poezie.
„Cumva a fost mereu promotorul meu, omul care a creat legături şi care a ştiut să îmi potenţeze şi să îmi evidenţieze latura artistică, creativitatea şi dorinţa de a face frumos.“
Nela Dinescu este la rândul ei implicată în propriul său proiect artistic.
„Poetry of Scents este un proiect dedicat atât poeziei, cât şi conceptului de parfumerie de nişă. În spatele acestei iniţiative se află prietena mea Nela, care nu doar că este şi ea fotograf, dar scrie poezii, pictează şi oferă consultaţii olfactive din domeniul parfumeriei de nişă.“
Cei doi au împreună proiectul Fotografie şi Poezie, care a început de la prima fotografie realizată şi anume Cala, pentru care Nela a scris poezia Trup de floare.
„Apoi au urmat alte flori, alte poezii şi, în curând, pregătim un alt proiect şi multe alte surprize, sperăm că multe dintre ele să le puteţi găsi şi la Rafia Studio (magazin din Constanţa – n. red.).“
Fotografiile sunt realizate atât cu o cameră digitală, cât şi pe film. „Îmi place să cred că ne vom întoarce în trecut, la lucrurile care au valoare şi care au trecut testul timpului. Aşa cum îmi place să ascult viniluri, aşa iubesc să fotografiez pe film.“
Dar cu toată această pasiune pentru felul în care erau lucrurile cândva, sunt multe planuri de viitor.
„Momentan avem în curs câteva proiecte, care vor fi realizate împreună cu Nela (Poetry of Scents). Abia aşteptăm să vă spunem despre ce este vorba. Un mic indiciu ar fi oraşul Constanţa, oraş de care ne-am îndrăgostit anul acesta şi pe care îl simţim acum ca o a doua casă“, mai spune Tiberiu Răducu.
Iar planurile sunt alimentate de credinţa că, indiferent de moment, oamenii mereu au nevoie de frumuseţe, într-o formă sau alta.
„Cred că oamenii au nevoie de frumos, de artă şi sensibilitate, iar acest lucru nu prea se mai promovează la noi în ţară. Însă nu putem trece peste nevoile sufletului. Consider că nevoia de artă este o altă nevoie spirituală, o hrană pentru ochi şi suflet cu care ne împlinim şi cu care ieşim din coditian. Iar o piesă de artă, fie o pictură, o ilustraţie sau o fotografie, ne mângâie sufletul şi atunci când facem o achiziţie simţim că am făcut ceva pentru noi.“
